Art. 139 alin. 2 Cod procedură penală
Potrivit art. 139 alin. 2 Cod procedura penala, măsura preventivă- inclusiv măsura arestării preventive- dispusă faţă de un inculpat se revocă atunci când a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive.
Din analiza acestei dispoziţii legale rezultă că, atunci când hotărăşte asupra incidenţei instituţiei revocării unei măsuri preventive, instanţa are obligaţia de a examina două condiţii alternative: legalitatea măsurii; subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii.
Acest examen se raportează, cronologic, diferit: legalitatea măsurii vizează actul procesual prin care s-a luat măsura preventivă; temeinicia măsurii- prin folosirea termenului „subzistenţă”- vizează împrejurări ulterioare luării măsurii preventive.
Tribunalul Ilfov- Secţia Penală
Încheierea nr. 15/20.01.2012 dată în dosarul nr. 338/93/2011
Prin încheierea nr. 15/20.01.2012 dată de Tribunalul Ilfov- Secţia Penală în dosarul nr. 338/93/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de petenta- inculpată M.R., aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 139 alin. 2 Cod procedura penala, măsura preventivă- inclusiv măsura arestării preventive- luată faţă de un inculpat se revocă atunci când a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive.
Din analiza acestei dispoziţii legale s-a reţinut că, atunci când hotărăşte asupra incidenţei instituţiei revocării unei măsuri preventive, instanţa are obligaţia de a examina două condiţii alternative: legalitatea măsurii; subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii.
Acest examen se raportează, cronologic, diferit: legalitatea măsurii vizează actul procesual prin care s-a luat ori prelungit (în timpul urmăririi penale- ipoteză ce se regăseşte în cauza de faţă) măsura preventivă; temeinicia măsurii- prin folosirea termenului „subzistenţă”- vizează împrejurări ulterioare luării sau prelungirii măsurii preventive.
Prin urmare, s-a reţinut că actul procesual prin care s-a luat ori prelungit măsura preventivă se examinează exclusiv sub aspectul legalităţii.
În cauză, din actele dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată şi prelungită, faţă de inculpata- petentă MR, în mod legal, fiind respectate exigenţele art. 149/1 Cod procedura penala, respectiv ale art. 155 şi urm. Cod procedura penala.
Prin urmare, a apreciat Tribunalul că în cauză nu sunt îndeplinite exigenţele art. 139 alin. 2 teza I Cod procedura penala.
În privinţa subzistenţei temeiurilor avute în vedere la luarea şi prelungirea măsurii arestării preventive, Tribunalul a constatat că în cauză nu au încetat, până în prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpată, nefiind întrunite în prezent exigenţele art. 139 alin. 2 teza a II-a Cod procedura penala.
S-a constatat că aspectele invocate de apărătorul inculpatei- petente în susţinerea cererii de revocare, aspecte vizând temeinicia măsurii, au fost invocate şi la luarea măsurii arestării preventive, apărarea nefăcând referire la împrejurări noi de natură să dovedească faptul că în cauză nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Prin urmare, apreciind că în cauză măsura arestării preventive a fost luată şi prelungită, faţă de inculpata- petentă, conform dispoziţiilor legale incidente, dar şi că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu au încetat, Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite în prezent exigenţele art. 139 alin. 2 Cod procedura penala şi a respins solicitarea de revocare a măsurii arestării preventive ca neîntemeiată.
Încheierea nr. 15/20.01.2012 dată de Tribunalul Ilfov- Secţia Penală în dosarul nr. 338/93/2011 este definitivă conform art. 1403 alin. 1 teza finală Cod procedură penală.
