Excepţia de neconstituţionalitate, fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea existenţei acestui interes se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit. Astfel, decizia în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte, necesitatea existenţei unei legături directe dintre norma contestată şi soluţionarea procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia în acest proces, ea trebuind să aibă efectele materiale asupra conţinutului deciziei judecătorului.
Totodată, excepţia invocată trebuie să fie relevantă,Curtea Constituţională, statuând că poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei care presupune stabilirea identităţii inculpatului, stabilirea şi descrierea faptei care face obiectul învinuirii, stabilirea şi analiza probelor care servesc ca temei al soluţionării laturii penale şi a celei civile, precum şi a probelor înlăturate, stabilirea formei şi a gradului de vinovăţie, a circumstnţelor agravante ori atenuante, precizarea temeiurilor de drept care justifică soluţia, precum şi individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare.
Totodată, excepţia invocată trebuie să fie relevantă,Curtea Constituţională, statuând că poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei care presupune stabilirea identităţii inculpatului, stabilirea şi descrierea faptei care face obiectul învinuirii, stabilirea şi analiza probelor care servesc ca temei al soluţionării laturii penale şi a celei civile, precum şi a probelor înlăturate, stabilirea formei şi a gradului de vinovăţie, a circumstnţelor agravante ori atenuante, precizarea temeiurilor de drept care justifică soluţia, precum şi individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare.
Cum, în cauză, instanţa este investită să se pronunţe cu privire la vinovaţia inculpatului sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, chiar daca textul art. 303 C.proc.pen. ar fi declarat neconstituţional, nu ar putea influenţa soluţia procesului deoarece instituirea regulilor care guvernează derularea procesului penal constituie un atribut al legiuitorului, iar suportarea acestor reguli constituie un efect al legii şi nu o chestiune care implică soluţionarea cauzei în accepţiunea textului art. 29 din lege.
Încheierea penală f.n. din 28.01.2010, rămasă definitivă prin respingerea recursului inculpatului
Prin cererea înregistrată la termenul de judecată din 14.01.2010 şi susţinută la termenul din 28.01.2010, inculpatul K.V.P. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 C.proc.pen. şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei invocate şi suspendarea judecăţii cauzei.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că textul art. 303 C.proc.pen. este neconstituţional în raport de dispoziţiile art. 20, 21 al 1, 2 şi 3, art. 34 al. 1, art. 124 al. 1 şi art. 52 al. 2 din României, precum şi dispoziţiile art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
În expunerea de motive inculpatul a menţionat că din cauza stării grave de sănătate, nu se poate prezenta la termenele de judecată; că dispoziţia de suspendare a procedurii este condiţionată de existenţa unui act care nu se întocmeşte nemijlocit de instanţă, cu referire la expertiza medico-legală; că această dispoziţie a legii din art. 303 C.proc.pen. este de natură a-i limita dreptul liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil deoarece este ştirbită independenţa şi imparţialitatea instanţei; că i se aduc încălcări dreptului la ocrotirea sănătăţii deoarece, prin instituirea obligaţiei prezenţei la fiecare termen de judecată, inculpatul grav bolnav este pus în situaţia de a eluda prescripţiile medicale, cu consecinţa agravării stării de sănătate.
Analizând cererea introductivă pe baza motivelor invocate, Curtea constată că este inadmisibilă.
Textul art. 303 C.proc.pen. vizează cazurile şi condiţiile în care se poate dispune suspendarea judecăţii unei cauze.
Potrivit art. 29 al. 1-3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constitutionale, excepţia privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, poate fi ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj commercial sau de către de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
De asemenea, potrivit alineatului 6 al aceluiaşi text de lege, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. 1-3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Este de observat că, în esenţă, excepţia de neconstituţionalitate, fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea existenţei acestui interes se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit. Astfel, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce prsupune, pe de o parte, necesitatea existenţei unei legături directe dintre norma contestată şi soluţionarea procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia în acest proces, ea trebuind să aibă efectele materiale asupra conţinutului deciziei judecătorului.
Cum, în cauză, instanţa este investită să se pronunţe cu privire la vinovaţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, chiar daca textul art. 303
C.proc.pen. ar fi declarat neconstituţional, nu ar putea influenţa soluţia procesului deoarece instituirea regulilor care guvernează derularea procesului penal constituie un atribut al legiuitorului, iar suportarea acestor reguli constituie un efect al legii şi nu o chestiune care implică soluţionarea cauzei în accepţiunea textului art. 29 din lege.
Pentru aceste motive în temeiul art. 29 al. 6 din Legea nr. 47/1992 s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de inculpatul K.V.P. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 C.proc.pen.
Întocmit,
Judecător DELIA PURICE -PREŞEDINTE SECŢIE PENALĂ
