Potrivit art. 350 alin. (1) C.proc.pen., instanţa are obligaţia, printre altele, de a se pronunţa asupra luării sau revocării măsurii obligării inculpatei de a nu părăsi localitatea ori ţara, motivând soluţia dată. Referitor la măsurile preventive precizate în partea finală a art. 145 – 1451, instanţa avea obligaţia de a se pronunţa doar în situaţiile în care ar fi luat sau revocat măsura obligării inculpatei de a nu părăsi ţara, dar nu şi atunci când măsura era deja luată (cum este cazul în speţă), iar instanţa de fond sau cea de recurs nu a dispus revocarea măsurii. Obligaţia instanţei nu constă şi în menţinerea acestor ultime măsuri preventive. De asemenea, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 140 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., referitoare la încetarea de drept a măsurilor preventive, deoarece nici legea şi nici organele judiciare nu au stabilit vreun termen, aşa încât la expirarea aceluia să se constate că măsura preventivă a obligării inculpatei de a nu părăsi ţara, ar fi încetat de drept. Nu în ultimul rand, dispoziţiile Codului de procedură penală, nu prevăd obligativitatea examinării la data sesizării instanţei sau pe parcursul judecăţii, a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, în vederea menţinerii sau revocării acesteia. Astfel de dispoziţii se regăsesc în Codul de procedură penală doar cu privire la măsura arestării preventive (art. 3001 raportat la art. 160 şi art. 3002 raportat la art. 160 lit. b). C.proc.pen.) şi nu pot fi extinse prin analogie asupra altor măsuri preventive, metoda analogiei fiind interzisă în domeniul penal.
Secţia penală şi de minori, Încheierea din 1 iunie 2012
în baza lucrărilor dosarului constată că prin sentința penală nr. 62 din 16.05.2011 a Curții de Apel Cluj au fost condamnați inculpații:
B.N.P. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prin calități mincinoase și mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată prevăzut și pedepsit de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 74 lit. a) și alin. (2) și 75 lit. a) C.pen. (cu o pagubă de peste 1 milion de euro), la pedeapsa de 4 ani închisoare, infracțiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 teza I C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C.pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; uz de fals în formă continuată prevăzut de art. 291 C.pen. teza II cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C.pen., la pedeapsa de 1 lună închisoare.
în baza art. 33 lit. a) C.pen. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C.proc.pen. s-au contopit pedepsele, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 ani închisoare .
S-a dispus achitarea tuturor inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 323 alin. (1) C.pen. (cu raportare la infracțiunea de înșelăciune și cea de uz de fals, ambele în formă continuată);
S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, luată în baza art. 1451C.proc.pen. față de inculpata B.N.P. prin încheierea din data de 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj.
în baza art. 861C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii luate față de inculpatele B.N.P. și C.S. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 862C.pen. acela de 2 ani + pedepsele aplicate acestora, respectiv de 6 ani pentru inculpata B.N.P. și de 5 ani și 4 luni pentru inculpata C.S.
în baza art. 14, 346 C.proc.pen. raportate la art. 1003 C.civ. au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL Cluj Napoca, să achite despăgubirile către 118 părți civile, prejudiciate prin activitatea lor infracțională de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin utilizarea de metode frauduloase, în valoare de peste 1.134.555,11 euro.
S-a dispus totodată, desființarea totală a înscrisurilor falsificate precum și confiscarea specială de la inculpați a sumelor de bani dobândite prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
S-a dispus restabilirea situației anterioare, prin anularea mențiunilor false din Registrul Comerțului cu privire la modificările aduse SC R.E.P. SRL Caransebeș în baza încheierii nr. 2376 din 10 iunie 2008 a judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerțului Caransebeș.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în sarcina inculpatei B.N.P. comiterea următoarelor infracțiuni:
Aceasta, ca asociat și fost administrator al agenției imobiliare SC C.G. SRL Cluj Napoca, în baza unei rezoluții infracționale unice împreună cu inculpatul L.M.S. – asociat și administrator la SC R.E.P. SRL Caransebeș, ce s-a prezentat sub calitatea mincinoasă de arhitect și inculpata C.M.S. – secretară, iar ulterior administrator la SC C.G. SRL Cluj Napoca, au indus și menținut în eroare 105 persoane, prin folosirea de înscrisuri false puse la dispoziție de către inculpat (proiect imobiliar comercial civil C4S2/2005, str. L., nr. 10 Cluj Napoca, proiectat de arhitect M.L. și desene, schițe ale apartamentelor; Contract de asociere și vânzare cumpărare din 11.10.2005, autentificat la Public S.R., încheiat între SC E.R. SRL reprezentată arhitect M.L. și P.A.; Certificat de urbanism nr. 4022/28.07.2006 pentru SC B.E. Timișoara; Certificatele de urbanism nr. 3213/4.07.2007 și nr. 1494/10.04.2007; adresa – aviz ferm nr. 2023/10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Cluj, acordul unic nr. 57307/4.12.2006 al Primăriei Municipiului Cluj Napoca; adresa nr. 3098/20.03.2007 a Consiliului Județean Cluj; „Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate pentru imobilul de pe L., nr. 10” ) cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 – mai 2007 și a derulării până în august 2008 (momentul declanșării anchetei penale) a antecontractelor de vânzare – cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 – 16 etaje ori de acte de rezervare a unor astfel de apartamente, imobil despre care au susținut în mod mincinos că urmează să fie edificat în Cluj Napoca, str. L., nr. 10, 12, 14, a cărui construire ar fi în curs de autorizare sau chiar autorizată, determinându-le pe persoanele interesate în a achiziționa o astfel de locuință (garsonieră sau apartament cu 1, 2 sau 3 camere) să încheie antecontracte sau acte de rezervare în mare parte, prin agenția imobiliară C.G., cu care „constructorul” a încheiat convențiile de intermediere vânzare nr. 031/30.11.2005 și nr. 082/8.12.2005 (de exclusivitate proiect) și să facă plata de sume de bani, cu titlu de avans și comision de intermediere în valoare de aproximativ 967.696 euro ceea ce constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții, prin calități mincinoase și mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1, 2, 3 și 5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 75 lit. a) C.pen.
Inculpata B.N.P., asociat și fost administrator al agenției imobiliare SC C.G. SRL Cluj Napoca, în baza unei rezoluții infracționale unice, cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 – mai 2007 și a derulării până în august 2008 (momentul declanșării anchetei penale) a antecontractelor de vânzare – cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 – 16 etaje ori de acte de rezervare a unor astfel de apartamente, s-a folosit în fața clienților – părți/persoane vătămate de înscrisuri oficiale false, puse la dispoziție de inculpat, și anume: (Contract de asociere și vânzare cumpărare din 11.10.2005, autentificat la Notar Public S.R., încheiat între SC E.R. SRL reprezentată arhitect M.L. și P.A. CNP 1030507453578; Certificat de urbanism nr. 4022/28.07.2006 pentru SC B.E. Timișoara; Certificatele de urbanism nr. 3213/4.07.2007 și nr. 1494/10.04.2007; adresa – aviz ferm nr. 2023/10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Cluj, acordul unic nr. 57307/4.12.2006 Primăria Municipiului Cluj Napoca; adresa nr. 3098/20.03.2007 a Consiliului Județean Cluj; „Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate pentru imobilul de pe L., nr. 10, ceea ce constituie infracțiunea de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 Teza I C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.;
Aceeași inculpată în baza unei rezoluții infracționale unice, cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 – mai 2007 a antecontractelor de vânzare – cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 – 16 etaje ori de acte de rezervare a unor astfel de apartamente, s-a folosit în fața clienților – părți/persoane vătămate de înscrisuri neoficiale false, puse la dispoziție de inculpat, și anume: proiect imobiliar comercial civil C4S2/2005, str. L., nr. 10 Cluj Napoca, proiectat de arhitect M.L. și desene, schițe ale apartamentelor, constituie infracțiunea de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C.pen. Teza II cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.; S-a reținut că infracțiunile au fost comise în concurs real, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
în ceea ce privește infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C.pen.,instanța a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. achitarea celor trei inculpați pentru săvârșirea ei, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia. Astfel, s-a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 323 C.pen. se săvârșește cu intenție directă. Aceasta implică, în toate cazurile, cunoașterea de către făptuitori a scopului asocierii. Dacă făptuitorii nu au cunoscut scopul acesteia, fapta nu constituie infracțiunea vizată de art. 323 C.pen. Probele dosarului nu au dovedit că cei trei inculpați ar fi avut vreo înțelegere inițială în scopul inducerii în eroare a celor care intenționau să cumpere apartamente în imobilul respectiv. Mai mult decât atât, între societatea constructoare reprezentată de inculpat L. și agenția imobiliară reprezentată de inculpata B.N.P. s-au încheiat două contracte de colaborare, respectiv convenții de intermediere-vânzare, la datele de 30.11.2005 și 8 decembrie 2005, fiecare având obligații clare în cadrul acelor contracte, astfel că nu se poate susține că actele s-ar fi încheiat în scopul săvârșirii de infracțiuni.
împotriva acestei soluții au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – Serviciul Teritorial Cluj, părțile civile H.M.E., P.I., V.B. și V.E., părțile responsabile civilmente SC E. SRL Timișoara și SC R.E.P. SRL Caransebeș (SC C.E. P. SRL Timișoara) și inculpații L.M.S., B.N.P., C.M.S.
Prin decizia penală nr. 655 din 7 martie 2012 înalta Curte de Casație și Justiție a admis toate recursurile formulate în cauză, a casat în întregime sentința penală nr. 62 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Cluj și a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță. A menținut starea de arest a inculpatului L.M.S.
Ca îndrumări obligatorii, cu ocazia rejudecării, s-a relevat că atât sub aspectul laturii penale, cât și a celei civile, C.A. Cluj să examineze toate apărările formulate de către părțile civile, părțile responsabile civilmente, inculpați și procuror în prezenta speță, începând cu criticile aduse competenței materiale și după calitatea persoanei, sentinței instanței de fond, (s-a învederat că inculpata B. a devenit avocat în 6 septembrie 2007, după săvârșirea infracțiunilor, ceea ce atrăgea competența tribunalului în judecarea cauzei), efectuarea unei expertize contabile care să stabilească fără dubiu valoarea prejudiciului cauzat de inculpați celor 118 părți vătămate și civile, prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și raportat la acesta, să se aprecieze asupra organului competent să efectueze urmărirea penală; motivarea pe bază de probe administrate în fața procurorului și în fața instanței a tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și descrierea acestora cu indicarea datei, lunii, anului în care s-au realizat; administrarea oricăror altor probe apreciate oportune de către părți și instanță pentru justa soluționare a cauzei.
Dosarul a fost reînregistrat la C.A. Cluj la 13 aprilie 2012 fixându-se primul termen de judecată pe fond la 10 mai 2012, în repartizare aleatorie.
La termenul de judecată din 1 iunie 2012, inculpata B.N.P. prin apărător a formulat o cerere în sensul de a se constata încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, conform art. 140 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., luată față de ea prin încheierea din 13.01.2009 de către C.A. Cluj, iar în subsidiar instanța să procedeze la revocarea acestei măsuri, nemaifiind întrunite cerințele și condițiile prevăzute în art. 136 alin. (8) C.proc.pen. raportat la art. 143 C.proc.pen., solicitare întemeiată pe art. 139 alin. (2) C.proc.pen. Pe de altă parte, inculpata a arătat că nu poate să-și desfășoare în condiții optime activitatea profesională, nu se poate deplasa înafara granițelor țării, ceea ce împietează asupra libertății sale de mișcare.
A solicitat cele de mai sus, întrucât prin hotărârea î.C.C.J. nu s-a dispus asupra menținerii măsurii preventive luate față de inculpata B., cu ocazia trimiterii dosarului în vederea rejudecării de către C.A. Cluj.
Curtea examinând cererea formulată de inculpata B.N.P. de a se constata încetarea de drept a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, ajunge la următoarele constatări:
Prin încheierea penală din 13.01.2009 C.A. Cluj a luat față de inculpata B.N.P. în baza art. 1451 raportat la art. 145 C.proc.pen., pe durata judecării cauzei, măsura obligării de a nu părăsi țara, obligând-o să respecte mai multe obligații:
– să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemată;
– să se prezinte o dată pe săptămână la Poliția Municipiului Cluj Napoca Secția V, instituție desemnată cu supravegherea sa ;
– să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
– să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
– să nu desfășoare activități privind intermedieri imobiliare de genul celor în exercitarea cărora se reține că ar fi săvârșit infracțiunile.
Se atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, Curtea a reținut că pe durata urmăririi penale s-a luat față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451C.proc.pen. coroborat cu art. 145 alin. (11) lit. a)-d), alin. (12) lit. f) C.proc.pen., având următoarele obligații:să se prezinte la organul de urmărire penală ori la instanța de judecată, ori de câte ori este chemată; să se prezinte la Poliția Municipiului Cluj Napoca – Secția V, desemnată cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere stabilit de lucrătorii de Poliție ori de câte ori este chemată; să nu schimbe locuința fără încuviințarea procurorului care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu desfășoare activități privind intermedieri imobiliare de genul celor în exercitarea cărora se retine că ar fi săvârșit infracțiunile.
S-a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea credință a măsurilor sau obligațiilor ce-i revin, se poate lua față de aceasta arestării preventive în condițiile prevăzute de lege.
A fost desemnată Poliția Municipiului Cluj Napoca – Secția V pentru verificarea măsurii și respectării obligațiilor impuse inculpatei.
Totodată, prin actul de sesizare s-a dispus prelungirea acestei măsuri pe 30 de zile de la data de 16 decembrie 2008 până la data de 15 ianuarie 2009.
în concret în sarcina inculpatei s-a reținut că aceasta, (asociat și administrator) împreună cu învinuita C.M.S. (secretară, iar ulterior administrator) în calitate de reprezentante ale agenției imobiliare SC C.G. SRL Cluj Napoca s-au asociat în vederea comiterii unei fraude imobiliare cu inculpatul L.M.S., asociat și administrator la SC R.E.P. SRL Caransebeș, ce se folosea de calitatea mincinoasă de arhitect, și împreună au indus și menținut în eroare circa 100 de persoane, prin folosirea de înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată falsificate de inculpat, cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 – mai 2007 și a derulării până în prezent a antecontractelor de vânzare – cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 – 16 etaje, despre care au susținut în mod mincinos că urmează să fie edificat pe un teren din Cluj Napoca, str. L., nr. 10, imobil a cărui construire ar fi în curs de autorizare sau chiar autorizată, determinându-le pe persoanele interesate în a achiziționa o astfel de locuință (garsonieră sau apartament cu 1, 2 sau 3 camere) să încheie antecontracte, în mare parte prin agenția imobiliară C.G., cu care „constructorul” a încheiat convențiile de intermediere vânzare nr. 031/30.11.2005 și nr. 082/8.12.2005 (de exclusivitate proiect) și să facă plata de sume de bani, prejudiciul ridicându-se la peste 1.000.000 de euro. Construcția nu a fost edificată și, în consecință, persoanele ce au achitat sume de bani pentru contractarea apartamentelor și plata serviciilor agenților imobiliare au fost păgubite.
Agenția imobiliară „C.G.”, reprezentată de inculpata B.N.P. (asociat și fost administrator) și inculpata C.M.S. au intermediat încheierea unui număr de 95 antecontracte pentru care s-au achitat avansuri din prețul de achiziție specificat în antecontracte ( 50%, 30%, 10%) 960.440 euro și comisioane de intermediere în sumă totală de 222653,92 RON (echivalentul a 63.900 euro).
S-a reținut astfel că prejudiciul imputabil inculpatei, în raport cu contribuția sa la comiterea infracțiunii de înșelăciune și pentru a cărui reparare SC C.G. SRL Cluj Napoca răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente se ridică la suma totală de 1.024.340 euro.
Conform art. 145 C.proc.pen. raportat la art. 1451C.proc.pen. măsura obligării de a nu părăsi țara constă în îndatorirea impusă inculpatului de procuror sau judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanța de judecată, în cursul judecății, de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C.proc.pen.
Din ansamblul materialului probator de la dosar a rezultat că sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 alin. (1) C.proc.pen., întrucât există indicii temeinice că inculpata B.N.P. a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată penal și anume: plângerile penale formulate și împotriva sa, declarațiile părților vătămate ce subliniază rolul determinant pe care l-a avut inculpata în încheierea antecontractelor prin actele prezentate, asigurările date cu privire la realizarea proiectului, obținerea sau existența autorizației de construire, prin punerea în legătură cu inculpatul, și prin aceea că a confirmat tot timpul susținerile acestuia; odată cu antecontractele, părțile vătămate au depus la dosar copii după documentele false prezentate și de către inculpata B. pentru inducerea și menținerea lor în eroare; declarațiile martorilor ce confirmă implicarea inculpatei în încheierea antecontractelor, prezentarea documentelor false, antecontractele de vânzare – cumpărare și construire și actele adiționale la acestea, convențiile de intermediere; facturile și chitanțele doveditoare cu privire la cuantumul sumelor plătite de beneficiarii antecontractelor ca avans preț, respectiv, cu titlu de comision de intermediere; procesele – verbale de percheziție a autoturismului și la firma inculpatului, înscrisurile și ștampilele false ridicate cu această ocazie, ce constituie mijloace materiale de probă; constatarea tehnico – științifică grafică privind autenticitatea semnăturilor aparținând părților civile, depuse pe actele intitulate anexa V la contract, acte de reziliere, antecontract; date și înscrisuri comunicate de diferite instituții publice, cu atribuții de control: Garda Financiară – Secțiile Timiș, Caraș – Severin, Primăria Cluj Napoca, Primăria Municipiului Timișoara, Administrația Fiscală, Oficiul pentru protecția Consumatorului Cluj (cu privire la controlul efectuat la agenția imobiliară C.G. și sancțiunile aplicate), Oficiul Registrului Comerțului; datele și înscrisurile comunicate de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca – Direcția Urbanism (cu privire la solicitările formulate de către inculpat, doar pentru obiectivul „Centru liber luteran”, solicitări la care a anexat și documente false cu privire la suprafața deținută și existența servituții de trecere, demersuri ce nu au trecut de faza PUD și PUZ); Consiliul Județean Cluj (privind lipsa aprobării pentru constituirea dreptului de servitute de trecere); Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Cluj (privind lipsa acordului pentru constituirea servituții de trecere peste spațiul de protecție al unității sanitare); declarațiile olografe date de inculpată la Poliția Municipiului Cluj-Napoca (din care reiese că a luat cunoștință de caracterul fals al certificatului de urbanism prezentat de inculpat și de existența mai multor sesizări penale, inclusiv împotriva sa); declarațiile inculpatului cu privire la aportul inculpatei în încheierea antecontractelor.
B.N.P. a fost audiată în calitate de învinuită în data de 19.08.2008, în prezența apărătorului ales. La data de 17.09.2008 i s-a adus la cunoștință inculpatei punerea în mișcare a acțiunii penale.
Prin Ordonanța din data de 19 august 2008, în temeiul art. 1451C.pen. coroborat cu art. 145 C.proc.pen., s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara (România), fără încuviințarea procurorului, față de învinuita B.N.P., pe o durată de 30 de zile, fiind obligată să respecte măsurile impuse de art. 1451C.proc.pen. coroborat cu art. 145 alin. (11) C.proc.pen. iar, în plus, și cele prevăzută de art. 145 alin. (12) lit. f) C.proc.pen., măsura fiind prelungită în faza urmăririi penale de către procuror până la data sesizării instanței.
Curtea, la termenul din 13.01.2009, la debutul cercetării judecătorești, a apreciat că întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii restrictive de libertate, a obligării de a nu părăsi țara, a procedat la luarea acesteia și pe durata judecării cauzei, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea mai gravă, cea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, este de la 10 la 20 de ani și considerând că măsura este necesară pentru buna desfășurare a actului judiciar.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpata a fost obligată să respecte obligațiile prevăzută de art. 1451C.proc.pen. coroborat cu art. 145 alin. (11) C.proc.pen. iar, în plus, și cele prevăzute de art. 145 alin. (12) lit. f) C.proc.pen. enumerate în dispozitivul prezentei încheieri.
S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor încălcării acestei măsuri sau a obligațiilor impuse.
Raportat la solicitarea inculpatei B.N.P. de a se constata încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât î.C.C.J. prin decizia penală de trimiterea cauzei spre rejudecare nu a dispus asupra menținerii acestei măsuri preventive, Curtea reține că aceasta este nefondată pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 350 alin. (1) C.proc.pen., instanța are obligația, printre altele, de a se pronunța asupra luării sau revocării măsurii obligării inculpatei de a nu părăsi localitatea ori țara, motivând soluția dată.
Apărătorul inculpatei și-a motivat solicitarea vizând încetarea de drept a măsurii preventive a obligării inculpatei de a nu părăsi țara, pe faptul că î.C.C.J. nu ar fi dispus asupra acestei măsuri preventive prin decizia penală nr. 655 din 7 martie 2012.
Motivarea este în afara dispozițiilor legale menționate, deoarece referitor la măsurile preventive precizate în partea finală a textului, instanța avea obligația de a se pronunța doar în situațiile în care ar fi luat sau revocat măsura obligării inculpatei de a nu părăsi țara, dar nu și atunci când măsura era deja luată (cum este cazul în speță), iar instanța de fond sau cea de recurs nu a dispus revocarea măsurii. Obligația instanței nu constă și în menținerea acestor ultime măsuri preventive.
Prin urmare, solicitarea apărătorului inculpatei este bazată pe un articol care este inaplicabil în speță. De asemenea, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 140 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., referitoare la încetarea de drept a măsurilor preventive, deoarece nici legea și nici organele judiciare nu au stabilit vreun termen, așa încât la expirarea aceluia să se constate că măsura preventivă a obligării inculpatei de a nu părăsi țara, ar fi încetat de drept.
Astfel, prevederile art. 145 alin. (2) C.proc.pen., se referă numai la durata măsurii preventive, luată în cursul urmăririi penale, nu și în faza de judecată, fază pentru care nu se prevede nicio durată a acestei măsuri. Nefiind prevăzută de lege o asemenea durată, măsura subzistă fie până la revocarea ei, fie până la definitivarea procesului penal.
Organele judiciare nu au stabilit vreo durată a acestei măsuri preventive, întrucât nici legea nu prevede.
Nu se poate interpreta un text prin adăugarea la dispozițiile sale, așa cum a solicitat apărătorul inculpatei B.
Curtea, constatând că solicitarea inculpatei de a fi stabilită ca încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara este contrară dispozițiilor legale invocate, va respinge această cerere ca nefondată.
De menționat, că pentru a ajunge la această soluție, Curtea a reținut că în primul ciclu procesual, aceeași instanță prin încheierea penală din 13.01.2009 a luat față de inculpata B. măsura obligării de a nu părăsi țara conform art. 1451 raportat la art. 145 C.proc.pen., ce durează până la soluționarea în fond a cauzei. Nu are importanță, că hotărârea primei instanțe a fost casată, întrucât dosarul a fost trimis aceleiași Curți în vederea rejudecării, nefiind dispusă de către instanța de recurs revocarea măsurii preventive. în aceste condiții, măsura odată luată, durează până la finalizarea procesului penal.
Nu în ultimul rand, dispozițiile Codului de procedură penală, nu prevăd obligativitatea examinării la data sesizării instanței sau pe parcursul judecății, a măsurii obligării de a nu părăsi țara, în vederea menținerii sau revocării acesteia. Astfel de dispoziții se regăsesc în Codul de procedură penală doar cu privire la măsura arestării preventive (art. 3001 raportat la art. 160 și art. 3002 raportat la art. 160 lit. b). C.proc.pen.) și nu pot fi extinse prin analogie asupra altor măsuri preventive, metoda analogiei fiind interzisă în domeniul penal.
Cu privire la cererea formulată de aceeași inculpată vizând revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara:
Apreciind asupra temeiniciei cererii, Curtea reține că motivele invocate de inculpată nu constituie împrejurări de natură să atragă revocarea măsurii preventive, inculpata putând să-și desfășoare activitatea profesională și în condițiile impuse de interdicția de a părăsi țara, iar deplasarea sa în străinătate se poate realiza cu încuviințarea organului judiciar.
Din analiza normelor procesuale interne în vigoare rezultă, potrivit art. 136 C.proc.pen., că în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detenție pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea preventivă.
Se va reține, în esență, că probele administrate conduc la presupunerea rezonabilă că inculpata B.N.P. ar putea fi autorul infracțiunilor imputate prin rechizitoriul parchetului, și pentru care a fost condamnată în primă instanță la 4 ani închisoare, hotărâre casată însă, în întregime, de către instanța de control judiciar.
Curtea constată că și la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, existând probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 C.proc.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit cu vinovăție infracțiunile deduse judecății. La luarea acestei măsuri trebuie să se țină seama de împrejurările comiterii faptelor și de circumstanțele personale ale inculpatei.
Instanța va analiza aceste elemente prin prisma art. 136 alin. (1) C.proc.pen., potrivit căruia scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Buna desfășurare a procesului penal presupune în esență, atingerea scopului acestuia, astfel cum este consacrat de art. 1 C.proc.pen., respective constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, contribuind la apărarea ordinii de drept și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legii.
Față de împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite faptele, specificul acestora, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, numărul inculpaților implicați (3), numărul victimelor (120), valoarea ridicată a prejudiciului de peste 1 milion euro, se impune pentru soluționarea cu celeritate a dosarului, prezența inculpatei în țară pentru ca instanța să aibă contact permanent cu aceasta, în vederea reaudierii sale ori pentru a da lămuriri cauzei, ori de câte ori apare necesar.
De asemenea, măsura este proporțională și rezonabilă cu scopul urmărit, prin raportare la circumstanțele reale ale infracțiunilor de care este suspectată inculpata, acestea având legătură directă cu exercitarea de către inculpata B. a activității de intermediere a încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare vizând bunuri imobile, uz de fals în formă continuată (a unor înscrisuri oficiale, cât și neoficiale), fapt ce a declanșat reacții puternice în rândul opiniei publice. Ori, în aceste împrejurări, lipsa unei măsuri preventive, în actualul stadiu al cercetărilor, ar putea fi primită de membrii societății ca o încurajare a altor persoane să săvârșească fapte prevăzute de legea penală, ceea ce nu ar corespunde scopului procesului penal de a contribui la educarea cetățenilor în spiritul respectării legii.
Totodată, obligațiile impuse inculpatei prin încheierea din 13.01.2009 a Curții de Apel Cluj reprezintă garanții de natură să contribuie la aflarea adevărului în cauză.
în același sens, art. 53 din Constituția României permite ca exercițiul unor drepturi să fie restrâns, însă numai prin lege și numai dacă se impune, printre altele și în cazul în care este necesar pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Ori, impunerea acestor obligații, alături de restricția la libertatea de mișcare, corespunde cerințelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind o ingerință prevăzută de lege, urmărind un scop legitim și fiind necesară într-o societate democratică, sub acest ultim aspect, Curtea reținând totodată că măsura este proporțională cu scopul urmărit, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal. Este adevărat că luarea unei măsuri preventive implică, pe cale de consecință și impunerea unor restricții, cu consecința limitării exercițiului unor drepturi, însă, față de scopul urmărit, față de durata rezonabilă a acesteia, Curtea apreciază că dreptul inculpatei la libertatea de mișcare nu a fost încălcat, mai mult, legea prevăzând obligația organului judiciar ca, în situația schimbării temeiurilor, să procedeze la o nouă individualizare a măsurii preventive, dispunând încetarea obligațiilor existente, dar și dreptul inculpatei de a solicita revocarea măsurii preventive conform art. 139 alin. (2) C.proc.pen.
Nu în ultimul rand,conform art. 136 C.proc.pen., la alegerea oricărei măsuri preventive se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Așadar, orice măsură restrictivă de libertate trebuie particularizată în raport cu împrejurările cauzei, complexitatea activității de urmărire penală și persoana celui bănuit de comiterea unor infracțiuni, pentru ca aceasta să nu reprezinte un abuz din partea organului judiciar și nicio abatere de la scopul prevăzut de lege. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpata este un element tânăr, nu sunt depuse acte medicale care să ateste o înrăutățire a stării sanitare, astfel că nici din acest punct de vedere nu este încălcat principiul proporționalității între restrângerea adusă libertății persoanei și scopul urmărit.
Măsura obligării de a nu părăsi țara implică existența unor motive pertinente care să impună restrângerea dreptului la circulație a persoanei, concluzie ce rezultă din dispozițiile art. 145 alin. (2) C.proc.pen.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, măsura obligării de a nu părăsi țara datează din 13.01.2009 și până la soluționarea în fond a cauzei. Nu poate fi ignorată împrejurarea că infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, cu un prejudiciu de peste 1 milion euro, ce este imputată inculpatei, se pedepsește cu închisoare de până la 20 de ani, ea mai fiind cercetată și pentru alte două infracțiuni de uz de fals, presupus a fi comise în formă continuată. în momentul de față, în rejudecare, la cererea celor trei inculpați s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională, conjugată, a acestora. De asemenea, mai sunt de audiat martori propuși de către inculpați în apărare.
Față de complexitatea cercetării judecătorești ce urmează a fi derulată în continuare, Curtea constată că în speță, în prezent, există împrejurări excepționale ce reclamă prezența inculpatei B. la reaudieri, la efectuarea probelor științifice, audieri de martori, ceea ce nu duce la încălcarea componentei vizând soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Așa fiind, măsura luată de către Curte la 13.01.2009 fiind legală și temeinică, nu se impune revocarea acesteia, neexistând niciun temei din cele invocate de inculpată.
în aceste condiții, se va respinge ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpata B.N.P.