Prin încheierea nr. 30/30 martie 2009 Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de I.A.F., reţinînd că în raport de gravitatea infracţiunilor pentru care inculpatul este cercetat şi complexitatea activităţii infracţionale la care se presupune că a participat, pentru buna desfăşurare a procesului penal şi lămurirea tuturor aspectelor cauzei se impune judecarea inculpatului în stare de arest.
Tribunalul a apreciat că această cerere de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă în principiu în raport de disp. art. 160/2 al.1 C.p.p.
Inculpatul I.A.F. este cercetat pentru săvîrşirea infracţiunilor prev. de art. 71 al.1 rap. la art. 2 lit. b pct.18 din Legea 39/2003, art. 215 al. 1,2,3 C.p. cu aplic. art. 41 al.2 C.p. rap. la art. 58 din Legea 161/2003.
În opinia tribunalului, chiar dacă pentru infracţiunea prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 limita maximă a pedepsei este de 20 ani, o atare limită nu poate opera dacă pentru toate infracţiunile care intră în scopul grupului infracţional organizat limitele maxime ale pedepselor, cu referire la fiecare dintre aceste infracţiuni nu depăşesc 20 ani aşa cum rezultă din coroborarea al.2 cu al.1 al art. 7 din Legea 39/2003.
