Prin încheierea din 17.09.2009 din dosarul nr.14720/281/2009 al Judecatoriei Ploiesti, s-au hotarât urmatoarele:
“În baza art.1608 alin.1 si 3 rap. la art. 160 2 al. 1 C.pr.pen., respinge ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpatul…, fiul lui…, nascut la data de…, dom.în… CNP…, în prezent aflat în Penitenciarul…
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., obliga inculpatul la plata sumei de 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare catre stat.
Cu recurs în termen de 24 de ore de la pronuntare, de la comunicare pentru inculpat.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 17.09.2009. “
Pentru a ajunge la aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
” Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpatul…, instanta constata ca aceasta este inadmisibila, urmând sa o respinga ca atare, pentru urmatoarele motive:
Astfel, inculpatul… a fost trimis în judecata, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr.4273/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie prevazuta de art.211 al.1, al.2 lit.c Cp, constând în aceea ca la data de 28.04.2009, în jurul orelor 06.00, în timp ce se afla pe strada unde locuieste partea vatamata…, a deposedat-o pe aceasta, prin violenta si amenintare, de un lantisor cu cruciulita si o pereche de cercei, toate confectionate din aur.
Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de tâlharie într-un loc public este închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Potrivit art.1602 al.1 Cpp, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infractiunilor savârsite din culpa, precum si în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani. Prin urmare, în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce depaseste 18 ani, cum este cazul în speta, exista o imposibilitate absoluta de acordare a liberarii provizorii sub control judiciar pentru persoanele arestate preventiv, ce face inutila orice alta discutie legata de temeinicia cererii de liberare.
Instanta constata ca dispozitiile art.1602 al.1 Cpp limiteaza cazurile când se pot face cereri de liberare provizorie, fiind asadar o dispozitie ce reglementeaza, per a contrario, si cazurile când asemenea cereri sunt inadmisibile.
Instanta apreciaza ca dispozitiile art. 1608 alin.1 Cpp, respectiv ca instanta examineaza, de urgenta, cererea, verificând daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, urmând a o respinge când conditiile legale nu sunt îndeplinite, se refera în primul rând la dispozitiile art.1602 al.1 Cpp, ce restrâng aria infractiunilor pentru care se poate, în principiu, acorda liberarea provizorie sub control judiciar, astfel încât numai în cazul în care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care este urmarit sau judecat inculpatul arestat preventiv nu depaseste 18 ani se poate trece si la analiza pe fond a cererii de liberare. Ipoteza contrara, de a considera dispozitiile art.1602 al.1 Cpp ca reglementând o conditie de temeinicie a cererii de liberare provizorie, ar presupune parcurgerea, ulterior, în mod inutil a procedurii de judecata a cererii, solutia urmând a fi, oricum, aceea de respingere ca neîntemeiata a acesteia. “
