CEREREA DE REVIZUIRE Revizuire


După introducerea cererii de revizuire, procurorul ascultă, dacă este

cazul,potrivit art.397 alin.3 Cod pr.penală, persoana care solicită revizuirea.

În cazul când este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica

temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanţă.

Procurorul nu poate să se rezume doar la reaprecierea

materialului probator administrat până la rămânerea definitivă a hotărârii.

După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul

Material împreună cu concluziile sale instanţei competente.

(d.p.nr.166/R/6 aprilie 2006 – Curtea de

Apel Piteşti – secţia penală).

Prin sentinţa penală nr.2847 din 17 noiembrie 2005,

Judecătoria Piteşti a respins cererea de revizuire formulată de S.N.,

deţinut în penitenciar, împotriva sentinţei penale nr.338 din 8 februarie

2002 a Judecătoriei Piteşti, prin care a fost condamnat la 5 ani închisoare

şi a fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanţa de fond a constat că motivele invocate de revizuient,

respectiv, invocarea nevinovăţiei lui în săvârşirea faptei pentru care a fost

condamnat, au fost susţinute şi la judecarea fondului.

Tribunalul Argeş, prin decizia nr.40 din 9 februarie 2006, a

respins ca nefondat apelul declarat de revizuient şi l-a obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs revizuientul,

susţinând existenţa faptelor şi împrejurărilor noi pe care instanţa care l-a

condamnat, nu le-a cunoscut.

Prin decizia nr.162/R din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel

Piteşti a admis recursul declarat de revizuient, a casat ambele hotărâri şi a

dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti,

pentru cercetări, conform art.399 Cod pr.penală.

Soluţia curţii este corectă, întrucât procurorul nu a făcut altceva decât să

analizeze materialul probator administrat în cauză, ignorând faptul că nu

intră în atribuţiile sale, în cazul investirii potrivit art.397 Cod pr.penală, să

stabilească temeinicia şi legalitatea unei hotărâri definitive. Potrivit

art.399 Cod pr.penală, procurorul era obligat să efectueze acte de

cercetare, după care să înainteze întregul material, împreună cu

concluziile sale, instanţei competente.