Prin incheierea de sedinta din data de 10.02.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr.1453/118/2009 a fost respinsa sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, privind luarea fata de inculpatii D.H. si D.E. a masurii obligarii de a nu parasi localitatea sau tara.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 10.02.2009 a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 3239/212/2009 rechizitoriul nr.1/PMF/2009 al Parchetului de pe langa Curtea de Appel Constanta, prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor D.H., sub aspectul savarsirii infractiunilor prev.de art.64 lit.a din O.U.G. nr.23/2008, art.64 lit.k din O.U.G. nr.195/2008 si art.2 alin.1 din Legea nr.191/2003, cu aplicarea art. 33 lit.a C.penal, si D.E, sub aspectul savarsirii infractiunilor prev.de art.64 lit.a din OUG nr.23/2008, art.64 lit.k din O.U.G. nr.23 /2008, art.2 alin.2 si art.3 din Legea 191/2003, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin ordonanta din 12.01.2009 s-a dispus luarea fata de invinuitii D.H. si D.E.a masurii obligarii de a nu parasi municipiul Constanta si tara, fara încuviintarea procurorului, pentru o perioada de 30 de zile, in intervalul 12.01.2009 – 10.02.2009.
Cu privire la sesizarea adresata instantei, privind luarea fata de inculpatii D.H.si D.E. a masurii obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, judecatoria a respins-o cu motivarea ca desi sunt incidente dispozitiile art.143 Cod de procedura penala, in cauza nu este indeplinit scopul prevazut de legiuitor in materia masurilor preventive.
Astfel cei doi inculpati sunt cetateni de nationalitate turca, au domiciliile in Turcia, au fost audiati pe parcursul urmaririi penale, iar de la data depistarii lor la 12.01.2009 si pana in prezent, acestora le-a fost impusa masura obligarii de a nu parasi localitatea si tara, intrerupand contactul cu familie si tara de origine.
In conditiile in care inculpatii au luat cunostinta la data de 10.02.2009 de termenul acordat pe fondul cauzei, instanta constata ca nu se impune o noua masura restrictiva de libertate, scopul bunei desfasurari a procesului penal fiind realizat prin masura de citare dispus astazi.
De altfel, apreciaza instanta, etapa judecatii poate continua si in lipsa inculpatilor, in conditiile in care acestia au fost incunostiintati de termenul acordat.
Impotriva acestei incheieri Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta a declarat recurs, solicitand casarea solutiei atacate si admiterea sesizarii, cu motivarea ca faptele in modalitatea concreta justifica luarea masurii obligarii de a nu parasi tara, pentru buna desfasurare a procesului penal, in special pentru a asigura prezenta inculpatilor la termenele de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca inadmisibil recursul.
Potrivit art.141 Cod de procedura penala, sunt supuse caii de atac a recursului numai incheierile data in prima instanta si in apel prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea de drept a masurii preventive si mentinerea masurii arestarii preventive.
Acelasi text stabileste ca nu sunt supuse nici unei cai de atac incheierile prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive.
Desi textul nu se refera si la incheierile primei instante sau instantei de apel prin care se respinge cererea de luare a unei masuri preventive, este evident ca nici aceste categorii de incheieri nu sunt supuse vreunei cai separate de atac, in absenta unui text de lege expres.
De altfel, prin raportare la faza urmarii penale, in caz de respingere, este supusa caii de atac a recursului numai incheierea prin care s-a respins propunerea de arestare preventiva, conform art.1403 alin.1 Cod de procedura penala.
Pentru identitate de ratiune, in cazul in care o asemenea cerere s-ar formula in faza de judecata, incheierea de respingere nu poate fi atacata separat cu recurs, avand in vedere dispozitiile exprese ale art.3851 alin.2 din Codul de procedura penala.
Fata de toate aceste considerente, urmeaza a fi respins ca inadmisibil recusul, potrivit art.38515 pct.1 lit.a Cod de procedura penala.
1
