Citarea inculpatului, cetăţean moldovean, la o adresă greşită, în condiţiile în care acesta nu are română şi domiciliu ori reşedinţa în România, deci cu încălcarea dispoziţiilor art. 177 alin. (1) şi (8) C.proc.pen. şi a prevederilor art. 184 şi art. 1877din Legea nr. 302/2004, republicată, atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate.
Secţia penală, Decizia nr. 60 din 9 februarie 2009
Prin sentința penală nr. 1161/24.11.2005 a Judecătoriei Suceava, în baza art. 215 alin. (1) – (3) C.pen., a fost condamnat inculpatul U.I. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că fapta inculpatului de a induce în eroare reprezentantul părții civile, cu prilejul încheierii contractului de creditare, săvârșită în așa fel încât fără această eroare nu s-ar fi încheiat contractul, în scopul de a obține un folos material injust, pricinuindu-se astfel părții civile o pagubă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C.pen.
împotriva acestei sentințe a declarat apel peste termen inculpatul, în condițiile prevăzute de art. 365 C.proc.pen., arătând în motivare că judecarea cauzei în primă instanță a avut loc fără ca el să fi fost legal citat, nu a avut cunoștință de proces și a fost în imposibilitate de a-și pregăti apărările și de a fi prezent la cercetarea judecătorească.
Prin decizia penală nr. 3/05.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a respins ca nefondat apelul peste termen declarat de către inculpatul U.I.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prin declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 7.12.2004, inculpatul a arătat că are domiciliul în Suceava, precizând și toate elementele de identificare, ca stradă, număr, apartament, iar prima instanță a dispus citarea acestuia de la această adresă, precum și prin afișare la consiliul local și prin afișare la ușa instanței.
Prin urmare, inculpatul U.I. a fost citat de la adresa pe care el însuși a menționat-o în cursul urmăririi penale.
Este real faptul că din adresa nr. 130376/22.06.2005 a Poliției mun. Suceava – Biroul Poliției de Ordine Publică, rezultă că mandatul de privind pe inculpatul U.I. nu a putut fi pus în aplicare, întrucât acesta nu mai locuiește la adresa din mun. Suceava, iar din procesul-verbal întocmit la data de 22.06.2005 de către organele de poliție, rezultă că din verificările efectuate la S.E.I.P. nu s-a putut stabili noul domiciliu, dar potrivit dispozițiilor art. 177 alin. (3) C.proc.pen., în caz de schimbare a adresei arătate în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obținute potrivit art. 180 C.proc.pen., că s-a produs o schimbare de adresă.
Cum inculpatul U.I. nu a încunoștințat instanța de judecată de schimbarea adresei, iar din verificările efectuate la S.E.I.P. nu s-a putut stabili noul domiciliu al inculpatului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 177 alin. (4) C.proc.pen., care prevăd că citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.
Or, inculpatul U.I. a fost citat și prin afișare la Consiliul Local Suceava și prin afișare la ușa instanței.
Mai mult decât atât, prima instanță a făcut demersuri pentru a stabili dacă inculpatul U.I. figurează ca ieșit din țară pe la unul din punctele de frontieră, iar prin adresa nr. 103723/07.10.2005 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, s-a comunicat că inculpatul nu figurează cu intrări/ieșiri în/din România.
în aceste condiții, Tribunalul a constat că nu se poate reține că judecarea cauzei la prima instanță a avut loc fără ca inculpatul să fi fost legal citat, iar acesta a beneficiat de asistență juridică obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. (3) C.proc.pen.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, în motivarea căruia a precizat că judecata la instanța de fond a avut loc în lipsa sa, deoarece nu a fost legal citat și a fost în imposibilitate de a-și pregăti apărarea și de a-și propune probele necesare.
Analizând recursul declarat în conformitate cu motivul invocat, Curtea l-a considerat întemeiat pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este cetățean moldovean și că acesta locuia în Republica Moldova la data la care instanța de fond a trecut la dezbaterea cauzei, situație ce rezultă din cuprinsul dovezii de citare a inculpatului pentru termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile.
Potrivit art. 177 alin. (8) C.proc.pen., „dacă învinuitul sau inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat, în condițiile legii. în absența unui asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internațional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. în acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia ține loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au apreciat în mod greșit că procedura de citare a inculpatului la adresa indicată de acesta în faza de urmărire penală și la ușa instanței a fost corect îndeplinită, câtă vreme din dovada de citare la instanța de fond rezulta că acesta locuia în Republica Moldova, iar aplicabile în materia citării erau prevederile Legii nr. 302/2004.
