In măsura în care se stabileşte vinovăţia inculpatului, în planul răspunderii penale, cu consecinţa condamnării acestuia, pentru fapta comisă, el va suporta în totalitate cheltuielile judiciare avansate de stat, conform art. 191 din Codul de procedură penală, întrucât legea nu face nici o precizare cu privire la situaţia în care este vorba de o culpă comună sau concurentă în producerea faptei socialmente periculoasă şi cauzatoare de prejudicii.
(Decizia nr. 255 din 13 februarie 2002 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 272 din 6 septembrie 2001, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, inculpatul C.V. a fost condamnat la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. d) din Codul penal.
S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform dispoziţiilor art. 81 din Codul penal, în condiţiile art. 82 – 83 din Codul penal.
S-a rezolvat latura civilă a cauzei.
Inculpatul a fost obligat şi I? cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că inculpatul C.V. posedă permis de conducere auto categoria “B” şi este proprietarul unui tractor, neînmatriculat în circulaţie, pe care-l foloseşte din anul 1992, la muncile agricole în câmp.
De mai mulţi ani, inculpatul se ajută reciproc cu martorii D.M., O.R. şi D.M., vecinii săi, la efectuarea diferitelor lucrări agricole.
In vara anului 2000, după încheierea campaniei de recoltare a grâului, aceştia s-au înţeles să transporte la domiciliul fiecăruia câte o remorcă de paie, pe care urmau să le strângă de pe suprafeţele lor, ce fuseseră cultivate cu grâu.
Iniţial, inculpatul s-a deplasat cu tractorul şi remorca în câmp împreună cu persoanele menţionate mai sus şi a transportat la fiecare acasă, câte o remorcă cu paie, iar în dimineaţa zilei de 5 iulie 2000, în jurul orei 4,00 au plecat din nou pentru a strânge paie şi a le transporta la domiciliul inculpatului.
După ce au încărcat remorca cu paie, folosind 6 înălţătoare din lemn, aşezate la obloanele laterale ale remorcii, au asigurat paiele de jur împrejur, cu o frânghie, cele două femei rămânând deasupra paielor.
Inculpatul le-a spus să coboare din remorcă, dar O.R. şi D.M. au cerut să le lase acolo, motivând că sunt obosite să mai meargă pe jos. Inculpatul nu a mai insistat, însă le-a atenţionat să se aşeze bine, pentru a nu cădea în timpul mersului.
în jurul orei 6,30 inculpatul a pornit tractorul în cabina căruia s-a urcat şi martorul D.M. şi s-au deplasat pe un drum din câmp pentru a ajunge în sat.
în acest timp, D.M. a adormit lângă martora O.R. şi, la un moment dat, când tractorul ajunsese la o lizieră de salcâmi s-a trezit brusc din somn şi dezechilibrându-se a căzut din remorcă pe marginea drumului.
Auzind ţipetele martorei O.R., inculpatul a oprit şi a coborât din cabina tractorului, mergând la locul unde se afla căzută D.M.
Atât el, cât şi cei doi martori au încercat să-i acorde primul ajutor, însă văzând că numita D.M. se află în stare de inconştienţă a plecat acasă şi a revenit la locul accidentului cu autoturismul proprietate personală, împreună cu soţia şi fiica, transportând de îndată victima la Spitalul Turnu Măgurele.
După ce a fost examinată medical, D.M. a fost transportată la Spitalul Judeţean Alexandria şi, la scurt timp, a fost transportată la Spitalul de Urgenţă “Prof.’ Dr. D. Bagdasar”.
în ziua de 20 iulie 2000, D.M. a decedat, iar în urma necropsiei s-a stabilit că între leziunile traumatice constatate şi deces există legătură de cauzalitate necondiţionată.
Accidentarea mortală a victimei D.M., în vârstă de 66 ani, s-a datorat atât culpei inculpatului C.V., care a nesocotit obligaţia impusă prin dispoziţiile art. 44 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966, de a nu transporta persoane deasupra încărcăturilor în remorci, cât şi culpei victimei care nu a coborât din remorcă, la solicitarea inculpatului, acceptând să stea deasupra paielor în remorcă, în timpul transportului.
Conducerea tractorului de către inculpat, în condiţiile şi împrejurările arătate mai sus, constituie temei pentru a considera că acesta a putut să aibă reprezentarea unei posibile dezechilibrări a victimei şi a căderii ei din remorcă, în timpul mersului, dar cu toate acestea a adoptat o poziţie de indiferenţă faţă de eventualitatea producerii acestui rezultat, potenţial letal, al faptei, pe care l-a acceptat.
Aşa fiind, în cauză există culpă comună, chiar dacă inculpatul a atenţionat victima să aibă grijă să nu cadă din remorcă pe timpul transportului, această împrejurare nefiind de natură să-l exonereze de răspundere.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât inculpatul C.V., cât şi partea civilă, fiecare parte invocând greşita apreciere a despăgubirilor civile şi daunelor morale. Inculpatul a susţinut că acestea sunt mari, iar partea civilă a susţinut că ele sunt mici, iar culpa comună a fost greşit reţinută, vina mai mare în producerea accidentului având-o inculpatul, şi a solicitat majorarea atât a despăgubirilor civile, cât şi a daunelor morale.
Tribunalul Teleorman – Secţia penală a apreciat apelurile ca fiind nefondate, respingându-le.
Inculpatul şi partea civilă au fost obligaţi la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, fiecare.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul C.V.
Printre alte motive de recurs s-a susţinut că instanţa de apel a omis să se pronunţe şi cu privire la suportarea în cote egale de 1/2 a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin sentinţa instanţei de fond.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 191 din Codul de procedură penală, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Legea nu face nici o precizare cu privire la situaţia în care, cum este cazul în speţă, este vorba de o culpă comună în producerea faptei socialmente periculoasă şi cauzatoare de prejudiciu. în consecinţă, în măsura în care în cauză se stabileşte vinovăţia inculpatului, în planul răspunderii penale, cu consecinţa condamnării acestuia pentru fapta comisă, el va suporta în totalitate cheltuielile avansate de stat, conform art. 191 din Codul de procedură penală.
