României, art.61, art.73
C.proc.pen., art.192
Legea nr.136/1995, art.50
Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.3108/10.12.2004.,
art.22 pct.6,7
În cazul în care asigurătorul exercită o cale de atac care este respinsă ca nefondată trebuie obligat la cheltuieli judiciare către stat în temeiul art.192 alin.2 C.proc.pen., text de lege care nu poate fi modificat sau abrogat printr-un ordin emis de o altă autoritate decât Parlamentul României ori Guvern şi nu de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor .
Prin sentinţa penală nr. 2079/16.10.2007 Judecătoria Ploieşti în baza art.178 alin.2 C.pen., cu aplic. art.74 lit.a, c C.pen., art.76 lit.d C.pen., a condamnat
inculpatul V.F., la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată în baza art.81 C.pen..
Acţiunea civilă formulată de partea civilă B.E. în nume propriu şi în calitate de reprezentant al minorului B.C. a fost admisă în parte fiind obligat inculpatul în baza art.14 rap.la art.346 alin.1 C.proc.pen., art.998 şi urm.C.civ., Legea 136/1995 şi Ordinul nr.3108/10.12.2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, alături de asigurătorul SC – A SA Sucursala Buzău, la plata sumelor de 12.500 lei daune morale şi 440 lei de întreţinere în favoarea minorului B.C. de la data de 16.02.2006 până la majoratul acestuia.
Împotriva acestei hotârâri a declarat apel inculpatul V.F. şi asigurătorul SC ARDAF SA Sucursala Buzău.
Apelul declarat de către inculpatul V. F. a vizat numai latura civilă a cauzei cu privire expresă la cuantumul prestaţiei periodice.
Apelul declarat de asigurător nu a fost motivat printr-un memoriu scris sau oral în faţa instanţei.
Prin decizia penală nr.24/ 04 februarie 2008 Tribunalul Prahova a admis apelul inculpatului V.F., împotriva sentinţei penale nr.2079/16.10.2007 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, desfiinţând în parte în latură penală şi civilă sentinţa atacată .
A exceptat de la aplicarea disp.art.64 lit.a Cod penal dreptul inculpatului de a alege.
A obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A. SA Sucursala Buzău, la plata prestaţiei periodice lunare către B.C., reprezentat legal de B. E. la 272 lei pentru perioada 16.02.2006 până la 16.08.2006, la 121 lei pentru perioada 17.08.2006 până la 30.06.2007 şi de 84 lei de la 01.07.2007 până la majoratul minorului, menţinându-se în rest dispoziţiile sentinţei.
A respins ca nefondat, apelul asiguratorului SC A. SA Sucursala Buzău, obligându-l la 90 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotiva aceste decizii a formulat recurs în termenul legal asigurătorul SC ARDAF SA Sucursala Buzău.
În motivarea acestei căi de atac asiguratorul a precizat că nu ar fi trebuit să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, deoarece art.22 pct. 6,7 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.3108/10.12.2004 ( valabil pentru asigurările RCA 2005-2006) se prevede că este exonerat de la plata unor astfel de cheltuieli.
Analizând calea de atac formulată în prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât şi conform art.3859 alin.3 C.p.p., Curtea a apreciat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În primul rând analizând dispoziţiile Legii 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România se constată că dispoziţiile art.50 alin.1 din acest act normativ prevăd că “despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces …”
Aşadar legea care a generat emiterea Ordinului menţionat de asigurător prevede că în caz de vătămare corporală sau deces acesta va achita şi cheltuielile de judecată acestor persoane.
Conform Costituţiei (art.61 paragraful 1) Parlamentul este … unica autoritate legiuitoare a ţării şi adoptă (art.73 paragraf 1) legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Observăm paragraful 3 al acestui din urmă text constituant se poate desprinde concluzia că Legea 136/1995 este o lege organică.
Aşadar, având în vedere aceste dispoziţii apare ca imposibilă ca printr-un ordin al unei autorităţi ce nu are competenţă legiuitoare ( aşa cum este cazul şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor) să se abroge sau modifice dacă nu explicit cel mult implicit un paragraf dintr-o lege organică.
Pe de altă parte acelaşi raţionament juridic îl putem avea şi din punctul de vedere al Codului de procedură penală (deoarece asigurătorul a fost obligat la cheltuieli judiciare în temeiul art.192 din acest act normativ) care de asemeni nu poate fi completat sau modificat printr-un ordin al unei alte autorităţi decât cel care la emis.
Având în vedere acest considerente, Curtea a apreciat că în mod justificat asigurătorul a foat obligat la cheltuieli judiciare către stat atât de către instanţa apelului.
Se impune precizarea că în ultimul timp societăţile de formulează tot mai des căi de atac având aceeaşi motivaţie şi solicitând să fie exonerate de plata cheltuielilor judiciare.
