Prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Calafat , în baza art. 87 alin 5 din rep. cu aplicarea art 37 lit a Cpen, a fost condamnat inculpatul S. S. , cu antecedente penale, la 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C.pen, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală 127/31.05.2007 a Judecătoriei Calafat si dispune ca inculpatul să execute in întregime pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a Teza a II-a si lit. b C.pen.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut:
În noaptea de 23/24.05.2008, în jurul orelor 130, un echipaj de la Poliţia
Maglavit a oprit pentru control în apropierea Morii Ilie din comuna Maglavit, autoturismul Mitsubishi care circula pe DN 56 A din direcţia Cetate către Calafat, condus de către inculpat.
Cu această ocazie inculpatului i-au fost solicitate actele pentru control şi întrucât mirosea alcool, vorbea incoerent şi se manifesta zgomotos i s-a cerut să sufle în fiola alcoolscop.
Cu această ocazie inculpatului i-au fost solicitate actele pentru control şi întrucât mirosea alcool, vorbea incoerent şi se manifesta zgomotos i s-a cerut să sufle în fiola alcoolscop.
Inculpatul s-a conformat şi întrucât s-a constatat prezenţa alcoolul, a aruncat fiola şi a refuzat în continuare să fie testat alcoolscopic. Organele de poliţie, în prezenţa martorului Ş. C. , i-au întocmit pe loc procesul –verbal de contravenţie , după care i-au reţinut permisul de conducere şi l-au invitat la Spitalul Calafat pentru a-i fi recoltate probe biologice, dar inculpatul a refuzat, după care a urcat la volanul autoturismului şi a plecat în trombă către Calafat, însă imediat în urmărirea acestuia a plecat şi echipajul de poliţie, în prezenţa martorului S.C., pe care l-au oprit în trafic, l-au invitat din nou pe învinuit să fie dus la Spitalul Calafat pentru a-i fi recoltate probe biologice, dar învinuitul a refuzat categoric, după care a manevrat autoturismul înapoi şi apoi a fugit cu acesta în direcţia Calafat.
Iniţial, în declaraţia olografă dată la Postul de Poliţie Maglavit, inculpatul a recunoscut faptele săvârşite pentru ca apoi să nege cu vehemenţă că a condus autoturismul în noaptea de 23/24.05.2008 fiind sub influenţa alcoolului şi a refuzat recoltarea probelor biologice susţinând nejustificat că totul este o înscenare a poliţiştilor de la Postul de Poliţie Maglavit, însă declaraţiile martorilor audiaţi în cauză dovedesc cu prisosinţă vinovăţia acestuia.
Din probele administrate în cauză respectiv declaraţia inculpatului coroborată cu declaraţiile martorilor , cu probele strânse şi administrate în faza urmăririi penale instanţa a reţinut că în noaptea de 23/24.05.2008, în jurul orelor 130, un echipaj de la Poliţia Maglavit a oprit pentru control în apropierea Morii Ilie din comuna Maglavit, autoturismul Mitsubishi care circula pe DN 56 A din direcţia Cetate către Calafat, condus de către inculpatul SS.
Inculpatul s-a conformat şi întrucât s-a constatat prezenţa alcoolul, a aruncat fiola şi a refuzat în continuare să fie testat alcoolscopic. Organele de poliţie, în prezenţa martorului Ş. C., i-au întocmit pe loc procesul –verbal de contravenţie , după care i-au reţinut permisul de conducere şi l-au invitat la Spitalul Calafat pentru a-i fi recoltate probe biologice, dar inculpatul a refuzat, după care a urcat la volanul autoturismului şi a plecat în trombă către Calafat, însă imediat în urmărirea acestuia a plecat şi echipajul de poliţie, în prezenţa martorului Ş. C. pe care l-au oprit în trafic, l-au invitat din nou pe inculpat să fie dus la Spitalul Calafat pentru a-i fi recoltate probe biologice, dar inculpatul a refuzat categoric, după care a manevrat autoturismul înapoi şi apoi a fugit cu acesta în direcţia Calafat.
În cadrul cercetării judecătoreşti martorii au confirmat că au văzut când inculpatul a fost testat alcoolscopic şi că acesta a refuzat să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice.
În drept, fapta inculpatului s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep. cu aplic. art. 37 lit.a C.p.
Întrucât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale şi anterior a mai fost condamnat în mai multe rânduri, instanţa de fond a apreciat că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită,starea de recidivă, poziţia nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal, astfel încât va pronunţa o pedeapsă cu închisoare în cuantum corespunzător.
În temeiul C.p. instanţa a revocat suspendarea condiţionată pentru pedeapsa de 1 an închisoare dispusă prin s.p. 127/31.05.2007, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru această infracţiune.
În baza art. 71 alin.2 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a teza a II-a şi lit.b C.p, iar în temeiul art. 191 C.p.p. inculpatul a fost obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat şi inculpatul .
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât s-a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în sensul că la individualizarea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002, republicată, instanţa a omis să facă aplicarea art.83 cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea soluţiei instanţei de fond şi pronunţarea unei noi hotărâri având în vedere motivele de apel cât şi cele mai sus invocate.
Apelantul inculpat a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d cpp, motivând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii , deoarece din declaraţiile martorilor nu s-a stabilit nivelul alcoolemiei, nu a fost testat cu aparatul etilotest şi nu există probe că i s-a pus în vedere inculpatului să se prezinte în vederea recoltării probelor de sânge. Faţă de apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat a solicitat respingerea apelului.
Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, iar cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în baza efectului devolutiv prev. de art.371 alin.2C.p.p., Tribunalul apreciază că apelul declarat de apelantul inculpat este fondat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Având în vedere susţinerile apelantului inculpat, tribunalul a considerat necesar reaudierea martorilor din acte, precum şi întocmirea unei adrese către IPJ Dolj –Serviciul Circulaţie prin care să se comunice dacă fiola alcooltest cu care a fost testat inculpatul poate fi considerată mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic potrivit disp. art.192 alin 1 din HG nr.1391/2006, şi respectiv să precizeze dacă în funcţie de datele din respectivul proces-verbal se poate stabili care era cantitatea de alcool în aerul expirat.
Reanalizând întregul material probator administrat, în baza efectului devolutiv al apelului, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 23/24.05.2008, în jurul orelor 1.30 , în timp ce se afla la volanul autoturismului , a fost oprit de un echipaj de poliţie.
Aşa cum rezultă din declaraţia martorului asistent la încheierea procesului verbal de constatare( fila 4 din dosarul de urm.pen.), organele de poliţie au oprit maşina, întrucât îl văzuseră pe inculpat ieşind din bar. Poliţiştii i-au cerut inculpatului să sufle într-o fiolă alcooltest pentru a verifica dacă este sau nu în stare de ebrietate, iar inculpatul după ce a suflat în respectiva fiolă a aruncat-o, fiindu-i încheiat inculpatului un proces-verbal de contravenţie. Acesta, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond( fila 45 din dos. de fond) arată că respectiva fiolă s-a înverzit şi că deşi inculpatul a aruncat-o, aceasta nu s-a spart. Acelaşi martor susţine că ulterior, inculpatul a plecat cu maşina fiind urmărit de maşina poliţiei şi oprit din nou, ocazie cu care i s-a solicitat să meargă la Calafat pentru recoltarea de probe biologice. Acesta mai arată că i s-a cerut inculpatului să meargă la Calafat pentru recoltarea de probe biologice, întrucât respectivele organe de poliţie nu aveau aparat etilotest , au sunt la Calafat pentru trimiterea unui echipaj cu un astfel de aparat, dar li s-a spus că nu le poate fi adus un astfel de aparat deoarece poliţiştii de acolo erau plecaţi la un accident rutier.
Declaraţia acestui martor se coroborează parţial cu declaraţia inculpatului, care a arătat că a solicitat să fie testat cu un aparat etilotest, dar a fost refuzat întrucât respectivul echipaj de poliţie nu avea un astfel de aparat şi sunând la poliţia Calafat aceştia au refuzat trimiterea unui astfel de aparat.
Oprirea inculpatului de două ori consecutiv, rezultă şi din procesul-verbal de constatare (fila 4 din dosarul de urm.pen.) în care se arată că anterior la ora 1.30 (respectivul proces-verbal fiind încheiat la ora 2.00), inculpatului i se reţinuse permisul de conducere întrucât condusese în stare de ebrietate.
Pe de altă parte martorii confirmă susţinerea inculpatului potrivit căreia, cu ocazia opririi pentru a doua oară a inculpatului în noaptea respectivă, organele de poliţie i-au cerut acestuia doar să nu mai meargă cu maşina întrucât are permisul suspendat, ca urmare a încheierii anterioare a procesului-verbal de contravenţie.
Tribunalul reţine că aşa cum rezultă şi din procesul-verbal de contravenţie , organele de poliţie i-au aplicat inculpatului la ora 1.30 o amendă contravenţională în sumă de 450 lei şi 2 puncte amendă pentru că a condus sub influenţa băuturilor alcoolice autoturismul, şi fiind testat cu fiola alcooltest , iar reactivul acesteia s-a înverzit în proporţie de 50%.
Ulterior, o jumătatea de oră mai târziu pentru aceeaşi faptă aceştia s-au sesizat şi pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii de refuz sau sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, infracţiune prev. şi ped de art.87 alin 5 din OUG nr.195/2002 republicată.
Potrivit disp. art.87 alin 5 din OUG nr.195/2002 constituie infracţiune refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora.
Art.88 alin 3 şi 4 din OUG nr.195/2002 republicată precizează că : „Stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenţei în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.
Stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.”.
În speţă aşa cum rezultă din întreg materialul probator administrat : declaraţia inculpatului declaraţiile martorilor, procesul-verbal de constatare a infracţiunii, procesul-verbal de contravenţie , inculpatul în momentul opririi sale în trafic a fost testat cu o fiolă alcooltest, aparat care aşa cum rezultă din adresa IPJ nu este un aparat de măsură şi control al aerului expirat ci dispozitiv de verificare calitativă a prezenţei sau absenţei alcoolului în aerul alveolar expirat , neintrând în categoria mijloacelor tehnice supuse controlului metrologic legal în sensul disp.OUG nr.195/2002R.
Pe de altă parte art.88 alin 6 din OUG nr.195/2002 R arată că „persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.”
Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii legale, inculpatul avea obligaţia de a se supune recoltării de probe biologice, doar dacă în urma testării cu un mijloc tehnic certificat se stabilea că avea o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Cum aşa cum rezultă şi din adresa IPJ Dolj menţionată mai sus( fila 51), în urma testării sale cu fiola alcooltest nu s-a putut stabili cantitatea de alcool în aerul expirat, acesta nu avea obligaţia de se supune recoltării de probe biologice.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.185 şi respectiv art.192din HG nr.1391/2006 care prevăd că inclusiv constatarea contravenţiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influenţa alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.
Pe de altă parte şi acest act normativ prevede expres că recoltarea de probe biologice este obligatorie în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când rezultatul testării arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Pentru a se reţine în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de refuz de recoltare a probelor biologice trebuia să se stabilească mai întâi( cu un mijloc tehnic certificat) că acesta prezenta o concentraţie de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, şi numai în aceste condiţii acesta era obligat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Atâta timp cât nu s-a stabilit concentraţia de alcool pur în aerul expirat, nu se poate reţine că refuzul său de recoltare de probe biologice îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi incidente disp. art.87 alin 5 din OUG nr.195/2002 R.
Pe de altă parte, inculpatul a fost sancţionat în data respectivă pentru aceeaşi faptă şi contravenţional în baza art.102 alin 3 lit.a din OUG nr.195/2002 , care la data respectivă sancţiona „conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune”, prin procesul-verbal de contravenţie . În condiţiile în care inculpatul a fost testat o singură dată cu fiola alcooltest în baza acestei testării s-a stabilit pe de o parte că fapta este contravenţie, neîntrunind elementele constitutive ale unei infracţiuni, iar pe de altă parte o jumătate de oră mai târziu s-a apreciat că aceeaşi faptă constituie infracţiunea de refuz de recoltare a probelor biologice.
Deci, pe de o parte s-a apreciat că acesta nu prezintă o cantitate mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, şi deci fapta sa este calificată ca şi contravenţie (acesta fiind sancţionat definitiv pentru comiterea acesteia prin respingerea definitivă şi irevocabilă a plângerii formulate de acesta împotriva procesului-verbal de contravenţie), iar pe de altă parte s-a apreciat că acesta prezintă o cantitate mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat şi deci se impune recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Tribunalul va avea în vedere şi hotărârea pronunţată de Cureta Europeană a Drepturilor Omului în cauza Tsonnyo Tsonev contra Bulgariei prin care s-a apreciat că o persoană sancţionată contravenţional nu poate fi cercetată şi penal pentru aceeaşi faptă , fiind încălcat principiul non bis in idem, fiind încălcat art.4 al protocolului 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care consacră dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă.
Deşi respectivul text vorbeşte de legea şi procedura penală, aceste noţiuni au un înţeles autonom comun, identic cu cel al „ acuzaţiei în materie penală” din articolele 6 şi 7 din Convenţie. Curtea determină dacă fapta intră în domeniul de aplicare al „materiei penale” în funcţie de criterii alternative: calificarea juridică a infracţiunii litigioase în dreptul naţional, natura acesteia şi severitatea sancţiunii aplicate( Engel şi alţii c. Olandei, Ozturk c. Germaniei, Jussila c. Finlandei).
În situaţia în care o faptă nu este calificată drept penală după primul criteriu( deoarece în dreptul intern al statului membru este calificată drept contravenţie, faptă administrativă, etc), intră în discuţie criteriile doi şi trei. Dintre cele două esenţial este al doilea criteriu şi anume cel privind natura sancţiunii şi în special primul subcriteriu-cui se adresează norma în discuţie unui grup specific sau dimpotrivă are un caracter general.
Ce de al treilea criteriu, severitatea sancţiunii aplicabile are o importanţă redusă, Curtea decizând că nu există o jurisprudenţă clară din care să rezulte gradul redus de severitate al sancţiunii aplicabile poate fi decisivă în excluderea unei fapte de natură penală din câmpul de aplicare al articolului 6, motiv pentru care amenzi contravenţionale de un cuantum relativ redus au fost privite ca intrând în câmpul d e aplicare al „ materiei penal”, chiar în absenţa unui mecanism de transformare a amnezii într-o sancţiune privativă de libertate.
Aplicând aceste criterii la speţa de faţă se poate considera că sancţiunea contravenţională aplicată inculpatului poate fi considerată având un caracter „penal” în sensul pe care Convenţia îl acordă acestei noţiuni, având în vedere pe de o parte că interdicţia instituită se adresează tuturor persoanelor şi că pe de altă parte, scopul sancţiunii este acela de a preveni săvârşirea în viitor a unor fapte similare. Pe de altă parte există identitate de fapte între cele care s-au aflat la originea sancţiunii contravenţionale şi respectiv cele ce au generat procedura penală împotriva acestuia, independent de definiţia legală pe care dreptul intern o dă contravenţiei şi respectiv infracţiunii. A existat totodată o dublare a procedurilor judiciare îndreptate împotriva inculpatului, având în vedere că procedura penală a fost precedată de sancţionarea contravenţională a acestuia rămasă definitivă.
Faţă de aceste aspecte Tribunalul apreciază că sancţionarea inculpatului în procedura contravenţională trebuie asimilată unui „ proces penal” în sensul autonom al acestei noţiuni în CEDO, aspect faţă de care nu se mai impunea pornirea şi unui proces penal împotriva inculpatului pentru săvârşirea aceleiaşi fapte.
Pentru aceste motive Tribunalul va admite apelul declarat de către inculpat va desfiinţa sentinţa penală atacată în totalitate şi în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală va achita pe inculpat pentru săvârşirii infracţiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002R , având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
De asemenea, având în vedere cele arătate mai sus Tribunalul va respinge apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, având în vedere că în condiţiile admiterii apelului inculpatului şi achitării acestuia, nu se mai poate discuta aplicarea unei pedepse acestuia în alte limite decât cele legale.
În baza art.192 alin 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciar vor rămâne în sarcina statului.
