C. pen., art. 75 alin. 1 lit. b şi d
Se reţine circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. b teza a II-a C. pen. în cazul în care hotărârea de nu era irevocabilă la data săvârşirii de către soţ împotriva celuilalt soţ a infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Nu este incidentă circumstanţa agravantă generală prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. d C. pen., nefiind în prezenţa motivelor josnice, în situaţia în care inculpata a săvârşit fapta pe fondul unor frustrări acumulate în timp, din cauza deselor jigniri, a violenţelor anterioare exercitate asupra sa de partea vătămată pe durata traiului în comun, a numeroaselor certuri şi dispute domestice între cei doi.
Prin sentinţa penală nr.118/09.08.2011 Judecătoria Luduş:
În temeiul art. 345 alin. 2 C. pr. pen. condamnă pe inculpata M.M. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută şi pedepsită de art.182 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală art. 74 alin. 1 lit.a şi c şi art. 76 alin. 1 lit. c din C. pen.
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 15.03.2011 până la zi.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 350 C. pr. pen. s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luate împotriva inculpatei.
În temeiul art.350 alin.3 pct.b Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei M.M., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.11 din 16 martie 2011 emis de Tribunalul Mureş în dosarul nr.177/102/2011.
În baza art. 350 pct.(6) Cod procedură penală, raportat la art.140 alin.3 Cod procedură penală s-a dispus comunicarea de îndată la locul de deţinere, respectiv Penitenciarul Tg.Mureş a unei copii după prezentul dispozitiv pentru ca acesta să dispună cu privire la liberarea inculpatei M.M..
S-a făcut aplic. art. 191 alin. 1 C. pr. pen.
Analizând probele administrate în această cauză prima instanţă a reţinut următoarele cu privire la starea de fapt:
Părţile, inculpatul şi partea vătămată, au fost căsătorite până la sfârşitul lunii octombrie 2010 când acestea au divorţat aşa după cum a rezultat din sentinţa civilă nr. 1241/06.10.2010. După desfacerea căsătoriei inculpata împreună cu fiul părţilor Magyari Denis Set-Pol născut la data de 26.03.2007 care i-a fost încredinţat în urma divorţului au plecat din domiciliul conjugal avut de părţi în apartamentul părţii vătămate situat în Luduş str. Bradului bl 2 ap. 20 Jud. Mureş.
În data de 01.02.2011 inculpata împreună cu fiul acestora s-a întors în domiciliul părţii vătămate care a fost de acord să o primească pe o perioadă limitată până aceasta îşi va găsii locuinţă, deşi inculpata îi propusese să se împace împrejurare reţinută din declaraţia părţii vătămate .
La scurt timp intre părţi au început să apară discuţii astfel că pe fondul consumului de alcool al părţilor şi în urma unui scandal între părţi în data de 12.02.2011, inculpata la înţepat cu un cuţit de bucătărie în spate împrejurare recunoscută de ambele părţi. După incident părţile au fost la spital iar când au fost duse la poliţie au declarat că nu formulează plângere .
Starea conflictuală dintre părţi a continuat urmare a faptului că inculpata nu părăsea locuinţa părţii vătămate.
În data de 01.03.2011 în jurul orelor 17,00 partea vătămată după ce sa întors de la serviciu a fost sunat de către inculpată care se afla la poliţie pentru că fiul acesteia dintr-o altă relaţie era reţinut, pentru a veni şi lua pe fiul părţilor.
Cursul evenimentelor din seara de 01.03.2011 aşa după cum a fost relatat de către părţi în declaraţiile date pe cursul urmăriri penale anterioare luării hotărâri de către inculpată a încingerii uleiului în tigaie instanţa nu le-a putut clarifica cu exactitate întrucât acestea sunt contradictorii iar alte probe în stabilirea acestor evenimente declaraţiile de martori administrate în cursul urmăriri penale nu au dus la clarificarea acestora .
În seara zilei de 01.03.2011 inculpata a luat un flacon de ulei pe care la turnat în tigaia care se găsea în bucătărie, după care la pus la foc pe aragaz să se încingă în tot acest timp partea vătămată aflându-se in camera mare din apartament în pat. După ce uleiul s-a încins inculpata a luat tigaia de pe aragaz şi s-a dus în camera în care se afla partea vătămată care se afla în pat, acesta nesesizând prezenţa inculpatei în cameră . Inculpata s-a apropiat de patul în care se afla partea vătămată iar de deasupra acestuia a vărsat uleiul încins în zona capului părţii vătămate.
Partea vătămată s-a trezit brusc, strigând să cheme salvarea şi întrebându-o pe inculpată „ce a făcut” care striga „încă mai vezi, nu ai orbit”. După ce partea vătămată a ieşit din baie, acesta i-a spus să sune la 112 , inculpata apelând la acest nr. de telefon . Aceste împrejurări instanţa le-a stabilit având in vedere declaraţiile părţilor care nu sunt contradictorii în această privinţă.
În urma incidentului partea vătămată a fost transportată la spital unde s-a constatat conform raportului medico legal de constatare că partea vătămată prezenta arsuri de gradul III-IV la nivelul feţei,gâtului, umeri şi membre superioare ce se puteau produce prin lichid fierbinte , a căror vindecare necesită 80-90 zile îngrijiri medicale în caz de evoluţie favorabilă.
În urma expertizei medico-legale psihiatrice efectuate în cauză s-a constatat că inculpata prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil însă are discernământ în raport cu fapta pentru care este cercetată.
Pe cale de consecinţă s-a apreciază că:
În drept, fapta inculpatei M.M. care – cu intenţie a aruncat o cantitate mare de ulei încins peste faţa victimei M.P., provocându-i leziuni ce au necesitat 80 – 90 zile de îngrijiri medicale, precum şi sluţirea, faptă comisă cu scopul producerii acestor consecinţe, întruneşte elementele constitutive ale in fracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1, alin. 2, alin. 3 Cod penal.
S-a reţinut că sub aspect subiectiv, fapta comisă îmbracă forma intenţiei directe conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pen., vinovăţia inculpatei fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal şi anume:
– limitele pedepselor fixate de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei este de la 3 ani până la 12 ani, care se reduc cu o treime în cazul aplicării prevederilor. art.3201 din Codul de procedură penală;
– gradul de pericol social al faptelor;
– persoana şi antecedentele penale ale inculpatei; din acest punct de vedere s-a remarcat faptul că, potrivit extrasului de judiciar al inculpatei M.M. rezultă că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale;
– împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală respectiv faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, poziţia sinceră a inculpatei, de recunoaştere şi regretare a faptei, fapt pentru care instanţa a reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante judiciare de la art. 74 alin. 1 lit. a şi c din C. pen., urmând ca în baza art. 76 alin. 1 lit. c C. pen., să coboare pedeapsa sub minimul special.
Prin urmare, în raport de toate aceste împrejurări, instanţa a stabilit că o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare este suficientă pentru a se îndeplini rolul represiv şi educativ al pedepsei.
Întrucât inculpata a fost reţinută în data de 15.03.2011, împotriva acestuia luându-se măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 zile prin încheierea nr. nr.15 din 16.03.2011, măsură verificată şi menţinută odată cu primirea dosarului la instanţă respectiv în data de 16.06.2011, în temeiul C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), instanţa a dedus din durata pedepsei de 1an şi 6 luni închisoare aplicate inculpatei, durata de o zi a reţinerii şi durata arestării preventive perioadă care este considerată din acest punct de vedere, ca fiind executată anticipat.
Apreciind că scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a condamnatului, poate fi atins fără a se executa pedeapsa în regim de detenţie, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile C. pen. cu privire la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza acestui articol precum şi în baza art. 82 C. pen. instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
În acest sens, instanţa a avut în vedere că i se poate da credit inculpatei în sensul îndreptării sale fără în regim de detenţie, întrucât inculpata nu a mai săvârşit asemenea fapte. În acest context, executarea pedepsei în regim de detenţie apare ca o soluţie extremă, mult prea gravă pentru pericolul social concret al faptei comise, şansele de îndreptare a inculpatei fiind mult mai însemnate dacă va fi lăsat în libertate ţinând seama şi de faptul că inculpata trebuie să se îngrijească de minorul M.D.S.P. în vârstă de 4 ani.
Potrivit art. 350 C. pr. pen. instanţa, având în vedere faptul că executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare a fost suspendată condiţionat, a revocat măsura arestării preventive, având în vedere motivele de mai sus şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei M.M., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.11 din 16 martie 2011 emis de Tribunalul Mureş în dosarul nr.177/102/2011.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs partea vătămată M.P. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş.
Partea vătămată a solicitat, asemenea Parchetului, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art.182 alin.1, 2, 3 Cod penal în infracţiunea prev. de art.182 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art.,75 lit.b şi d Cod penal şi, în consecinţă, condamnarea la închisoare într-un cuantum majorat faţă de cel aplicat de prima instanţă.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele investirii, instanţa de control judiciar va admite recursurile formulate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este corectă. La stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, din coroborarea cărora rezultă că inculpata M.M. este autorul faptei penale pentru care a fost trimisă în judecată. În privinţa stării de fapt nu s-a ridicat obiecţiuni inculpata fiind cea care a recunoscut în totalitate fapta comisă.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei comise de inculpată instanţa de control judiciar consideră că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite în sensul reţinerii disp. art.75 lit.b Cod penal, respectiv fapta a fost comisă prin violenţe asupra propriului soţ, aceasta deoarece după cum rezultă din actele depuse la dosar (sentinţa civilă nr.1241/06.10.2010 a Judecătoriei Luduş) inculpata şi partea vătămată nu au fost judecaţi irevocabil cu privire la hotărârea de divorţ dintre aceştia.
În ce priveşte reţinerea circumstanţei agravante prev. de art.75 lit.d Cod penal considerăm că aceasta nu poate fi reţinută deoarece conceptul de motive josnice nu poate fi atribuit modului în care a acţionat inculpata. Apreciem că aceasta a săvârşit fapta pe fondul unor frustrări acumulate în timp, din cauza deselor jigniri şi violenţe exercitate asupra sa de partea vătămată pe durata traiului în comun. Astfel, pe fondul numeroaselor certuri dintre cei doi şi în urma unor dispute domestice ivite între părţi, inculpata a acţionat în modul descris mai sus.
În consecinţă, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală instanţa de control judiciar va admite recursurile promovate şi va casa parţial hotărârea atacată.
În rejudecare instanţa, în baza art.334 Cod procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei M.M., din infracţiunea prev. de art.182 alin.1, 2, 3 Cod penal în cea prev. de at.182 alin.1, 2, 3 Cod penal cu reţinerea art.75 lit.b Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanţa va avea în vedere disp.art.72 Cod penal, relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, dar şi de persoana inculpatei care nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta.
Ca atare, la stabilirea pedepsei instanţa va face aplicarea art.3201 alin.7 Cod penal, art.74 lit.c Cod penal, 76 lit.c Cod penal şi art.80 alin.1, 2 Cod penal privind concursul circumstanţelor agravante şi cele atenuante.
Date fiind considerentele reţinute în favoarea inculpatei, instanţa de control judiciar, apreciază că reeducarea inculpatei poate avea loc şi în condiţiile în care pedeapsa nu va fi executate în regim de detenţie ci, în conformitate cu art.81 Cod penal, sens în care, vom dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe care o vom aplica urmând ca termenul de încercare să fie stabilit conform, art.82 Cod penal.
