( decizia penală nr. 336/R din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi)
Prin sentinţa penală nr. 3372 din 3 decembrie 2005, Judecătoria Focşani în baza art. 79 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a ref. la art. 76 lit. d Cod penal a condamnat pe inculpatul S.I. la 6 luni închisoare, aplicând disp. art. 81 şi 82 Cod penal.
În fapt, inculpatul a fost trimis în judecată întrucât la data de 15 aprilie 2005 a fost surprins de organele de poliţie în timp ce conducea un autoturism Dacia având o alcoolemie de 2,35 gr. %o în sânge.
Instanţa de fond a coborât pedeapsa sub limita prev. de textul incriminator după ce a reţinut circumstanţele atenuante prev. de art. 74 Cod penal reţinând că inculpatul a avut o bună comportare în timpul procesului, a fost sincer şi a recunoscut fapta.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, criticând sentinţa ca fiind netemeinică, întrucât nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante, având în vedere şi faptul că acesta a condus un autovehicul cu o alcoolemie de 2,35 gr. %o.
Prin decizia penală nr. 105/2006, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondat apelul declarat de Parchet, considerând ca fiind legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.
S-a reţinut în motivare că inculpatul este o persoană cu o bună conduită, în familie şi societate, că a avut o conduită sinceră şi cooperantă pe tot parcursul procesului penal, că nu are antecedente penale.
Împotriva deciziei date, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a declarat recurs, criticând cele două hotărâri ca fiind netemeinice, întrucât greşit au fost reţinute circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului, reducând astfel pedeapsa sub minimul prev. de lege, circumstanţele care nu se impuneau.
Prin decizia penală nr. 336/R din 8 iunie 2006, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul, a casat cele două hotărâri, înlăturând în rejudecare circumstanţele atenuante şi a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele prev. de lege.
Instanţele de fond şi apel nu au evaluat corect criteriile de individualizare a pedepsei, ignorând pericolul social al faptei (conducerea unui autovehicul cu alcoolemie în sânge de 2,35 %o).
Împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră, cooperantă, a recunoscut fapta, este lipsită de relevanţă în condiţiile în care, în cauză existau probe evidente – ştiinţifice ale vinovăţiei sale, fără dubii, aşa încât trebuia să recunoască şi să fie cooperant, neputând nega o situaţie certă şi clară. Comportamentul inculpatului, instanţele nu l-au pus faţă în faţă cu pericolul social, major al faptei sale, ca apoi prin analiză să observe dacă se impunea reţinerea sau nu de circumstanţe atenuante.
Faptul că inculpatul s-a bucurat de bune caracterizări, fiind sincer şi cooperant puteau forma criteriile de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prev. de lege.
Apreciem că soluţia de admitere a recursului şi de reformare a hotărârilor deduse judecăţii este temeinică şi legală.
