Acordarea de circumstanţe atenuante doar pentru o infracţiune dintre cele aflate în concurs nu are temei legal, întrucât este vorba de o activitate infracţională care trebuie tratată unitar.
Prin sentinţa penală nr.698/20.12.1999 a Tribunalului Bucureşti – secţia I penală, inculpatul G.G. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.31 alin.2 rap.la art.290 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.41 aiin.2 C.pen.; la 2 ani închisoare în baza art.290 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.; la 8 ani închisoare, în baza art.215 alin.3 şi 5
C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen. Conform art.33 lit.a şi art.34 lit.b C.pen., inculpatul va executa 8 ani închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
Conform art.65 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a şi b C.pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.
S-a dedus prevenţia inculpatului la zi.
Pe latură civilă, este obligat inculpatul să achite suma de 11.080.960.154 lei părţii civile B.R.D. – sucursala Victoria.
S-a dispus anularea facturilor contrafăcute de inculpat şi confiscarea ştampilelor folosite la săvârşirea infracţiunilor.
S-a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond reţine faptul că, în anul 1996, inculpatul a înfiintat si înmatriculat S.C. „MCC” – S.R.L., deschizându-si cont la B.R.D.
Pentru buna desfăşurare a activităţii firmei, inculpatul a primit sprijin de la funcţionarii băncii pentru obţinerea unor credite.
O perioadă inculpatul a plătit la scadenţă ratele, dar ulterior a intrat în blocaj financiar şi a rămas scadent cu plata sumei de 6 miliarde lei.
Pentru rezolvarea problemei de plată, inculpatul a apelat la noi forme de creditare din partea băncii, sub condiţia ca, pentru mărfurile vândute, plata să fie încasată de bancă, în condiţiile în care inculpatul nu mai avea mărfuri pentru vânzare.
în situaţia dată, inculpatul a procurat ştampile falsificate pe numele a două necunoscute.
Folosindu-se de aceste ştampile, inculpatul a falsificat facturi, pe care le-a prezentat băncii, alături de o balanţă contabilă nereală, condiţii în care a obţinut creditul scontat.
Ulterior, organele de specialitate ale băncii au depistat falsurile şi înşelăciunea, care prejudicia banca cu suma de 11.080.960.154 lei.
împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea apelată cu privire la cuantumul pedepselor aplicate considerate neîntemeiate, precum şi cu privire la greşita încadrare juridică a dispoziţiei de anulare a facturilor falsificate şi cea privitoare la confiscarea ştampilelor.
Inculpatul critică sentinţa pentru că pedepsele sunt prea aspre. Curtea, analizând lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, a constatat că apelurile sunt fondate, după cum urmează:
Este greşită aprecierea instanţei de fond cu privire la acordarea de circumstanţe atenuante inculpatului, care nu-şi au nici o justificare logică şi legală, deoarece acordarea unor asemenea circumstanţe doar pentru o infracţiune, iar pentru celelalte, aflate în concurs, nefiind aplicate, nu are temei legal, fiind vorba de o activitate infracţională, care trebuie tratată unitar.
în consecinţă, efectele aceloraşi circumstanţe atenuante trebuie să poarte şi asupra cuantumurilor de pedeapsă aplicate pentru cele două falsuri, fără de care nu ar fi putut fi săvârşită infracţiunea prev.de art.215 alin.3 şi 5 C.pen.
Curtea mai constată că, circumstanţele atenuante, deşi pe deplin justificate, în raport de prevederile art.52 C.pen. şi art.72 C.pen. precum şi de conduita inculpatului, totuşi ele nu au căpătat cuvenita semnificaţie, iar pedeapsa aplicată pentru înşelăciune este nejustificat de aspră în raport de aceste atenuante.
Cu privire la apelul Parchetului, Curtea apreciază că el este fondat numai cu privire la greşitele temeiuri juridice ale unora dintre măsurile ce au fost dispuse la fond, respectiv reţinerea art.14 alin.3 C.pr.pen. ca temei ai anulării facturilor falsificate.
Corect era reţinerea dispoziţiilor art.348 C.pr.pen. în baza considerentelor de mai sus, se admit ambele apeluri, se desfiinţează parţial sentinţa apelată şi pe fond:
Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului, pe care le repune în individualitatea lor.
în baza art.31 alin.2 rap.la art.290 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi a art.74-76 C.pen., condamnă pe inculpat la două luni închisoare.
în baza art.290 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi art.74-76 C.pen., condamnă pe acelaşi inculpat la două luni închisoare.
în baza art.215 alin.3 şi 5 C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen. mai condamnă pe inculpat la 6 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a şi art.34 lit.b C.pen., inculpatul va executa 6 ani închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
în baza art.348 C.pr.pen., anulează înscrisurile falsificate de inculpat, iar în baza art.118 lit.b C.pen. confiscă de la acesta cele două ştampile false. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
(Secţia I penată, decizia nr.178/2000) NOTĂ: împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul, recursuri soluţionate de Curtea Supremă de Justiţie prin decizia nr.1898/2001.
S-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a casat decizia şi sentinţa, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, înlăturându-se aplicarea art.74-76 C.pen.
De asemenea, s-a înlăturat aplicarea art.33 lit.a şi art.34 lit.b C.pen., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în pedepsele componente.
în baza art.31 alin.2 C.pen. rap.la art.290 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
în baza art.290 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. condamnă pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
Potrivit art.215 alin.1, 3 şi 5 C.pen. condamnă pe inculpat la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b şi c C.pen.
în baza art.33 lit.a lit.a şi art.34 lit.b C.pen., inculpatul execută 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b şi c C.pen., pedeapsa închisorii fiind sporită cu 2 ani, în final execută 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor.
Se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. (Judecator Violeta Hutopila)
