Împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante personale prev. de art. 74 cod penal, trebuie motivate, iar pedeapsa principală se reduce sub minimul prevăzut de textul de lege incriminat de art. 76 cod penal.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie
Decizia penală nr.421/R din 1 aprilie 2011
Prin sentinţa penală nr. 6 din 17.01.2011, pronunţată de Judecătoria Sinaia, inculpatul R.C.N, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul de către o persoană având exerciţiul drepturilor de a conduce, suspendat, prev. de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu reţinerea disp. art. 74 şi 76 lit.e cod penal.
Conform art. 71 cod penal, i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a şi b cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, prev. de art. 82 cod penal şi conform art. 358 cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 83 cod penal.
Totodată, în baza art. 71 alin.5 cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată şi a pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare arătat mai înainte.
Pe baza probelor administrate în cauză, Judecătoria Sinaia a reţinut că, la data de 5.03.2009 inculpatul R.C.N., se afla la volanul unui autoturism pe care l-a condus pe drumurile publice DN 1, iar pe raza oraşului Comarnic, judeţul Prahova, a fost oprit pentru control de către Poliţia Rutieră – Serviciul Rutier – Biroul Drumuri Naţionale şi Europene D.N.1.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că, la 5.03.2009 permisul de conducere al inculpatului figura în baza de date cu sancţiunea complementară contravenţională a suspendării exerciţiului dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, în perioada 15.01.2009 – 15.03.2009, aşa cum rezultă din baza de date a Compartimentului Implementări Abateri Auto din cadrul I.P.J. Prahova.
În consecinţă, instanţa de fond, a constatat că, inculpatul a comis infracţiunea prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată şi a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu reţinerea disp. art. 74 şi art. 76 lit.e cod penal, a cărei a fost suspendată condiţionat în baza art. 81 cod penal.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, care a invocat motive de nelegalitate şi netemeinice.
Astfel, se susţine că, reţinând circumstanţele atenuante personale prev. de art. 74 şi 76 lit.e cod penal, instanţa de fond trebuia să coboare pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, întrucât fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este pedepsită de lege cu închisoarea cuprinsă între 6 luni şi 3 ani şi raportat la aceste limite, instanţa trebuia să facă aplicarea disp. art. 76 lit.e cod penal şi să coboare pedeapsa sub limita minimă de, 6 luni închisoare.
De asemenea, în opinia parchetului nu se justifica nici reţinerea de circumstanţe atenuante personale faţă de inculpat, având în vedere atitudinea de nerecunoaştere a vinovăţiei cu ocazia cercetărilor penale.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi înlăturarea motivelor de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 421 din 1.04.2011, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, împotriva sentinţei penale pronunţată de instanţa de fond, pe care a casat-o în parte, a înlăturat disp. art. 74 şi art. 76 lit.e cod penal şi a redus pedeapsa aplicată inculpatul R.C.N. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, precum şi termenul de încercare prev. de art. 81 cod penal, la 3 ani, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Din considerentele deciziei instanţei de control judiciar rezultă că, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante personale prev. de art. 74 cod penal, în favoarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât instanţa de fond, nu a arătat împrejurările care pot fi considerate circumstanţe atenuante.
Pe de altă parte, reţinând aceste circumstanţe potrivit art. 76 lit.e cod penal, prima instanţă, trebuia să stabilească o pedeapsă, care să fie coborâtă sub limita minimă de 6 luni prevăzut de textul de lege.
Neprocedând astfel, în cauză a fost pronunţată o hotărâre nelegală.
Ţinând seama că fapta inculpatului, dedusă judecăţii, se sancţionează de lege cu închisoarea situată în limitele de la 6 luni la 3 ani, s-a apreciat că, se impune reducerea pedepsei de 2 ani stabilită de prima instanţă, la 1 an închisoare, aşa cum s-a arătat mai înainte, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
