Prin sentinţa penală nr. 199 din 15 decembrie 2000, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpat pentru tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal, reţinând că, deranjat de comportamentul unui copil de 4 ani a aruncat cu un ciocan de 1/2 kg, lovindu-1 în cap şi cauzându-i un traumatism cranio-cerebral. Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul inculpatului, prin decizia penală nr. 66 din 5 martie 2001, definitivă.
Instanţele au înlăturat apărarea inculpatului, potrivit căreia s-ar fi aflat în stare de provocare. Potrivit art. 73 lit. b Cod penal se află în stare de provocare cel ce săvârşeşte infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de persoana vătămată prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Textul se referă la o acţiune ilicită gravă a persoanei vătămate, ceea ce presupune o faptă contrară legii, săvârşită de o persoană care poate discerne asupra caracterului licit al acţiunilor sale.
Or, un copil de 4 ani nu are discernământul faptelor sale, neputând provoca o puternică tulburare sau emoţie unei persoane mature, indiferent ce comportament ar avea. După cum un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal potrivit art. 99 alin. 1 Cod penal, tot astfel, nu poate nici să determine o stare de provocare atunci când este victima unei infracţiuni.
Decizia penală nr.66/05.03.2001 a Curţii de Apel Suceava
