Imprejurarea că victima a cosit lucernă de pe un teren care nu-i aparţinea, nu justifică starea de enervare şi atitudinea violentă a inculpatului, deoarece partea vătămată nu a comis acte de provocare, încercând chiar să fugă, pentru a evita agresarea sa.
Instanta de fond l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că inculpatul, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a văzut de la locuinţa sa că partea vătămată coseşte lucernă de pe un teren situat în apropierea casei sale, situaţie care l-a înfuriat şi l-a determinat să se înarmeze cu un cosac, după care s-a deplasat către victimă şi a început să o lovească, fără nici o somaţie. Deşi partea vătămată a fugit, inculpatul a alergat, a ajuns-o din urmă şi a continuat loviturile, până când victima a fost doborâtă.
împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel inculpatul, susţinând că, în mod greşit, nu s-a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării, întrucât a acţionat sub presiunea emoţiei şi furiei provocate de comportarea părţii vătămate, care a cosit lucernă de pe un teren ce nu-i aparţinea.
Apelul a fost respins, ca nefondat.
în recursul declarat de inculpat, pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală, se reiterează critica privind nereţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
Recursul inculpatului este nefondat.
Potrivit art. 73 lit. b Cod penal, dispoziţiile referitoare la provocare sunt aplicabile câcid infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
în cauza de faţă, cerinţele referitoare la starea de provocare nu sunt întrunite.
împrejurarea că victima a cosit lucernă de pe un teren care nu-i aparţinea, nu justifică starea de enervare şi atitudinea violentă a inculpatului, deoarece partea vătămată nu a comis acte de provocare, încercând chiar să fugă, pentru a evita agresarea sa.
în consecinţă, instanţele de fond şi de apel au soluţionat corect cauza. (Judecator Stan Mustata – sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 1.418/1999)
