Citare. Citarea unei părţi numai la domiciliul înscris în actele de stare civilă, nu şi la adresa unde a declarat că locuieşte efectiv. Consecinţe


Judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită, potrivit art. 291 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Citarea unei părţi numai la domiciliul înscris în actele de stare civilă, iar nu şi la adresa unde a declarat că locuieşte efectiv, conduce la nulitatea hotărârilor pronunţate, în cauză fiind aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 385 alin. 1 pct. 21 din Codul de procedură penală.

(Decizia nr. 559 din 26 martie 2003 – Secţia Ipenală)

Prin Sentinţa penală nr. 532 din 4.12.2002 a Judecătoriei Feteşti, în temeiul art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul P.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

în baza art. 61 din Codul penal, a fost menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 433 din 4.09.2001 a Judecătoriei Feteşti.

în temeiul art. 71 din Codul penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 din Codul penal.

S-a luat act că partea vătămată H.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 17.09.2002, după ce se întunecase, alarmată de lătratul câinilor din gospodăria sa, partea vătămată H.D. a mers să inspecteze curtea şi l-a găsit pe inculpat lungit pe pământ, având asupra lui un sac gol.

Partea vătămată a sesizat lucrătorii de poliţie, care au şi l-au ridicat pe inculpat. în apărarea sa, inculpatul a declarat că se ascunsese în curtea părţii vătămate întrucât era urmărit de nişte persoane cu intenţii agresive.

împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel motivat inculpatul P.V., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că nu a fost legal citat, cauza judecându-se în lipsa sa, astfel că nu şi-a putut formula apărările pentru a dovedi nevinovăţia sa, şi pentru netemeinicie, în sensul greşitei individualizări a pedepsei aplicate.

Prin Decizia penală nr. 59 din 14 februarie 2003, în Dosarul nr. 33/2003, Tribunalul Ialomiţa a admis apelul formulat de inculpatul P.V. cu privire la nelegalitatea pedepsei şi s-a redus pedeapsa la 1 an închisoare, prin aplicarea circumstanţelor judiciare prevăzute de art. 74, 76 din Codul penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că s-a făcut dovada vinovăţiei inculpatului pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 din Codul penal, însă, având în vedere atitudinea procesuală avută de inculpat în faţa instanţei de apel, prezentându-se la termenele acordate, starea de sănătate, urmările minime produse asupra părţii vătămate, care nu a suferit nici un prejudiciu, a apreciat că pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 – 76 din Codul penal, cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Critică inculpatului cu privire la judecarea cauzei în lipsa sa, pe motivul că nu a fost legal citat, a fost înlăturată de tribunal, constatându-se că inculpatul a fost citat la ambele adrese indicate în declaraţiile date de acesta.

împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, susţinând că este nevinovat şi că a fost judecat în primă instanţă în lipsă.

Recursul este fondat.

Critica recurentului vizând neparticiparea sa la judecata în primă instanţă se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 21 din Codul de procedură penală.

Potrivit textului de lege menţionat mai sus, hotărârile sunt supuse casării “când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi”.

Verificând actele dosarului, s-a constatat că inculpatul P.V., în declaraţia din data de 18.09.2002, a indicat că are domiciliul în Feteşti, str. E., dar că locuieşte fără forme legale în str. J.

Pentru primul termen de judecată la instanţa de fond a fost citat la ambele adrese, însă pentru termenul când a avut loc judecata a fost citat doar la adresa din str. E. în aceste condiţii, inculpatul nu s-a prezentat în faţa Judecătoriei Feteşti.

în conformitate cu art. 291 alin. 1 din Codul de procedură penală, “Judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.”

Art. 177 din acelaşi cod precizează că “inculpatul se citează la adresa unde locuieşte”.

Cum în speţă au fost încălcate aceste prevederi, hotărârile pronunţate sunt lovite de nulitate, în condiţiile art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală.

Drept consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, Curtea a admis recursul inculpatului, a casat în totalitate decizia instanţei de apel şi sentinţa instanţei de fond şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Feteşti, urmând ca prin reluarea ciclului procesual să fie avute în vedere şi celelalte apărări ale inculpatului.