Prin încheierea nr.35 din 3 august 2012, Tribunalul Mehedinti, în baza art. 149 ind. 1 alin. 4 Cod pr.penala, a admis propunerea Parchetului de pe lânga Tribunalul Mehedinti si în baza art. 149 ind. 1 si art. 150 alin. 2 Cod pr.penala, a dispus arestarea preventiva a inculpatului R. I. I. – , domiciliat în Graz, str. H. R. , Austria, cetatean austriac de etnie româna, cercetat pentru savârsirea infractiunile de evaziune fiscala prev. de art. 8 alin. 1 si 2 si art. 9 alin. 1 lit.b si c din Legea 241/2005 cu aplic.art. 33 lit. a si art. 41 al.2 c.p., pe o perioada de 30 zile,începând cu data punerii în a mandatului.
Mandatul de arestare preventiva urmeaza a fi emis în conditiile art. 152 al.2 c.p.p. urmând ca de organele de politie sa procedeze potrivit art. 152 al.3 c.p.p.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
În motivare s-au aratat urmatoarele:
Sunt îndeplinite conditiile art. 148 alin. 1 lit. a C.p.p..
Astfel, s-a constatat ca începând cu data de 19.01.2012 inculpatul a fost citat în mod repetat pentru a se prezenta la IPJ Mehedinti pentru aducerea la cunostinta a învinuirilor si pentru audieri, însa inculpatul nu a dat curs solicitarilor.
Acte procedurale de citare au fost efectuate la datele de 09.02.2012, 21.02.2012, 23.02.2012, 18.04.2012, 28.04.2012, etc.
La data de 21.02.2012, avocatul ales al inculpatului – care nu a depus însa o împuternicire avocatiala în original -, informeaza organele de politie judiciara ca nu se poate prezenta împreuna cu inculpatul pentru audieri întrucât s-a defectat autovehiculul cu care efectuau deplasarea catre Drobeta Turnu Severin.
Din modul în care s-au derulat faptele a rezultat ca inculpatul a luat la cunostinta ca împotriva sa se deruleaza o ancheta penala si ca nu a dorit sa participe la procedurile judiciare, manifestarile inculpatului dovedind ca acesta se sustrage de la urmarirea penala.
Sunt îndeplinite si conditiile art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p..
Astfel, pentru infractiunile pentru care s-a pus în miscare actiunea penala împotriva inculpatului legea prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani, cea mai mare pedeapsa fiind cea prevazuta pentru art. 8 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, respectiv, de la 5 la 15 ani închisoare si interzicerea unor drepturi.
Lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica întrucât aceasta a comis un concurs de infractiuni grave, în forma continuata, producând un prejudiciu estimat destul de important si nerecuperat.
Aceste aspecte obiective releva pericolul concret, actual, la care ar fi supusa ordinea publica prin lipsa de fermitate a autoritatilor, comunitatea asteptând ca toti membrii sa fie ocrotiti în mod egal, iar fata de cei care încalca legea penala sa fie luate masurile corespunzatoare, respectiv izolarea fata de comunitate cel putin pentru o perioada de timp.
De asemenea, este evidenta si necesitatea restabilirii imediate a ordinii de drept încalcate prin fapta inculpatului, comunitatea asteptându-se la o reactie prompta si eficienta a autoritatilor statului.
S-a constatat ca privarea de libertate a inculpatului este si în interesul urmaririi penale.
Astfel, în cauza urmarirea penala nu este terminata si este necesara asigurarea unei bune desfasurari a procesului penal, astfel ca este realizat si scopul masurii preventive, în conformitate cu dispozitiile art. 136 alin. 1 C.p.p., iar raportat la criteriile prevazute de art. 136 alin. 8 C.p.p., dintre masurile preventive masura arestarii preventive este singura care apare ca fiind oportuna la acest moment procesual.
Orice alta masura preventiva apare ca fiind lipsita de efecte juridice atâta timp cât inculpatul se sustrage de la urmarirea penala.
Aspectele invocate de aparatorul inculpatului, referitoare la faptul ca inculpatul nu cunoaste despre urmarirea penala si ca inculpatul s-ar afla în strainatate, la munca, nu au suport probator.
Inculpatul este cetatean austriac si are familia în România, însa refuza a se prezenta în fata organelor de urmarire penala.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R. I. I., prin aparatorul desemnat din oficiu la instanta de fond, motivele fiind sustinute cu ocazia dezbaterilor de catre aparatorul din oficiu desemnat la instanta de recurs, care a solicitat într-o prima teza, casarea încheierii, întrucât procedura de citare a fost nelegal realizata, având domiciliul în strainatate.
În a doua teza, a solicitat respingerea propunerii de arestare preventiva, deoarece nu a avut cunostinta ca în România se desfasoara un proces penal împotriva sa.
Prin încheierea nr.203 din 9 august 2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova s-a admis recursul s-a caseaza încheierea si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiasi instanta, Tribunalul Mehedinti,retinându-se urmatoarele argumente:
Atât organele de urmarire penala, cât si instanta aveau cunostinta de faptul ca inculpatul a renuntat la cetatenia româna, fiind cetatean austriac, având domiciliul în Austria, Graz, str.H. K. R. .
În acest context, inculpatul trebuia citat potrivit art.177 alin.8 Cod pr.penala, respectiv potrivit art.5 din Conventia din 29 mai 2000, privind asistenta judiciara reciproca în materie penala între statele membre ale Uniunii Europene si Protocolul aditional la aceasta din 16 octombrie 2001.
Faptul ca la dosarul de urmarire penala este o cerere a inculpatului prin care arata ca solicita sa fie citat la Biroul avocatului S. C., nu este suficient pentru ca inculpatul sa fie citat numai la aceasta adresa, în conditiile în care avocatul S. C. nu avea delegatie de reprezentare a inculpatului la instanta de fond, iar cu prilejul executarii mandatului de aducere – fila 77 dosar instanta de fond, avocatul S. C. le-a spus celor care urmau sa execute mandatul ca ultima data când a vorbit telefonic cu numitul R. I. I. a fost în luna ianuarie 2012.
Ori, din motive ce tin de respectarea dreptului la aparare si respectarea dreptului la un proces echitabil, instanta de fond trebuia sa-l citeze pe inculpat la domiciliul sau, pentru a fi sigura ca acesta are cunostinta de faptul ca în fata autoritatilor române se desfasoara o procedura penala împotriva sa.
În consecinta, tinând cont de dispozitiile art.38515 alin.1 pct.2 lit.c Cod pr.penala, rap.la art.3859 alin.1 pct.21 Cod pr.penala, s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat încheierea si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, Tribunalul Mehedinti.
Cu ocazia rejudecarii, se va cita inculpatul potrivit art.177 alin.8 Cod pr.penala, respectiv potrivit art.5 din Conventia din 29 mai 2000, privind asistenta judiciara reciproca în materie penala între statele membre ale Uniunii Europene si Protocolul aditional la aceasta din 16 octombrie 2001.
