CONTRAVENŢII.Prezumţia de nevinovăţie a contravenientului. Hotărârea Curţii EDO Anghel contra României.Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.09.2008, sub nr. de dosar 1587/277/2008, petenta S.C. **** S.R.L. în contradictoriu cu intimata Comisariatul Judeţean Buzău al Gărzii Naţionale de Mediu a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale stabilite prin procesului verbal seria GNM numarul 007071/09.09.2008 întocmit de intimată,prin care petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 100.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 96 alin. 3 pct.1 din O.U.G.195/2005, cu sancţiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată.În motivarea plângerii, petenta arată, în esenţă, că recunoaşte săvârşirea faptei contravenţionale reţinute prin procesul verbal dar că amenda aplicată prin procesul verbal nu este conformă cu gradul de pericol social al faptei săvârşite de către petentă şi este exagerată în raport cu circumstanţele personale ale petentei şi cu modul de săvârşire al faptei ori cu scopul urmărit de către petentă, intimata dând dovadă de exces de zel. Petenta arată că în urma unei inspecţii efectuate de intimată la data de 07.08.2008, cu ocazia căreia s-au stabilit nişte măsuri pe care petenta era obligată să le ia, a făcut toate demersurile necesare pentru a indeplini aceste obligaţii, inclusiv pe aceea de a testa nivelul emisiilor de eliberate în atmosfera. Petenta arată că intimata, în urma controlului din data de 09.09.2008, s-a rezumat doar la sancţiona petenta cu amenda maximă permisă de lege fără însă a respecta criteriile de individualizare ale sancţiunilor contravenţionale impuse de art. 15 din O.G. 2/2001.În continuare, petenta arată că traversează o perioadă dificilă din punct de vedere financiar, restrângându-şi în mare măsură activitatea, motiv pentru care nivelul emisiilor în atmosferă variază de la o zi la alta în funcţie de durata ciclului de producţie. De asemenea, se arată că măsurătorile efectuate nu se refereau decât la punctul de lucru Cazanul 4 şi că gradul de emisii poate varia în funcţie de materia primă folosită la punerea în funcţiune a cazanului, gradul de emisii poluante fiind diferit în funcţie de gradul de umiditate al lemnului folosit. De asemenea, se arată că acel punct de lucru tocmai fusese pus în funcţiune la momentul efectuării controlului, iar acest fapt are ca şi consecinţă directă o ardere mai puternică şi o concentraţie mai mare a gazelor emanate de această ardere şi a unor deversări de emisii de dioxid de carbon considerabil mai mari decât cele normale în atmosferă. Astfel, petenta arată că dacă intimata ar fi testat acel punct de lucru în zile diferite nu ar mai fi înregistrat acelaşi rezultat referitor la nivelul de emisii de CO. De asemenea, petenta arată că este la prima abatere de acest gen şi că nu a mai fost amendată niciodată înainte de acest eveniment.
Petenta a indicat ca temei de drept al acţiunii sale, art. 31 din O.G.2/2001..Acţiunea a fost scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar in baza art. 15 lit. i din Legea 146/1997.In dovedirea plângerii, au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copie certificată spre conformitate cu originalul: procesul verbal seria GNM numărul 0070671/09.09.2008; raport de inspecţie nr. 259/07.08.2008; raport de analize nr. 411/03.09.2008 efectuat de către S.C. Lajedo S.R.L. Ploieşti; adresă din partea petentei către intimată nr. 11585/14.08.2008.În termen legal, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată având în vedere că în urma controlului efectuat la data de 09.09.2008 s-a constatat că petenta a încălcat dispoziţiile art. 96 alin. 3 pct.1 din O.U.G.195/2005 prin aceea că, prin măsurătorile efectuate de S.C. Lajedo S.R.L. Ploieşti, societate abilitată de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, se înregistrau valori de 10 ori mai mari decât cele legale pentru emisia de CO în atmosferă. Prin această faptă petenta a acţionat contrar dispoziţiilor legale şi a încălcat şi prevederile din autorizaţia de mediu care îi fusese eliberată. Intimata arată că amenda aplicată este conformă cu criteriile prevăzute de art. 15 din O.G. 2/2001, datorită faptului că fapta petentei prezintă un grad de pericol social sporit, răspândirea emisiilor poluante fiind periculoasă atât pentru mediul înconjurător cât şi pentru sănătatea locuitorilor din zona unde societatea îşi desfăşoară activitatea. Intimata arată că petenta a recunoscut săvârşirea faptei prin faptul că a plătit în termenul legal jumătate din minimul prevăzut de lege pentru fapta contravenţională săvârşită, respectiv 25.000 lei.În continuare, intimata arată că susţinerile petentei cum că măsurătorile efectuate nu se refereau decât la punctul de lucru Cazanul 4 şi că gradul de emisii poate varia în funcţie de materia primă folosită la punerea în funcţiune a cazanului, gradul de emisii poluante fiind diferit în funcţie de gradul de umiditate al lemnului folosit precum şi că acel punct de lucru tocmai fusese pus în funcţiune la momentul efectuării controlului, iar acest fapt are ca şi consecinţă directă o ardere mai puternică şi o concentraţie mai mare a gazelor emanate de această ardere şi a unor deversări de emisii de CO considerabil mai mari decât cele normale în atmosferă, nu pot fi reţinute ca fiind valabile. Intimata arată că la rubrica menţiuni din cuprinsul raportului de analize nr. 411/03.09.2008 petenta nu a făcut aceste precizări ci este doar menţionat că măsurătorile au fost făcute în prezenţa reprezentanţilor petentei care au dat asigurări că acelea erau condiţiile normale de operare ale acelui punct de lucru. De asemenea, se arată că petenta avea obligaţia legală, prevăzută de art. 96 alin. 3 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2005, ca odată ce luase la cunoştinţă de problema pe care o avea cu emisiile poluante să ia măsurile necesare în vederea reducerii acestora şi de a nu mai exploata acele instalaţii ale căror emisii depăşesc limita legală.Împreună cu întâmpinarea, intimata a depus la dosarul cauzei copie după procesul verbal seria GNM numărul 0070671/09.09.2008; raport de inspecţie nr. 259/07.08.2008; raport de analize nr. 411/03.09.2008 efectuat de către S.C. Lajedo S.R.L. Ploieşti; ordin de plată prin care petenta a achitat jumătate din minimul prevăzut de lege pentru fapta contravenţională săvârşită, respectiv 25.000 lei; nota de constatare nr. 11710/09.09.2008; autorizaţie de mediu nr. 57/28.02.2008 emisă pentru petentă.În drept, intimata şi-a bazat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 115 C.pr.civ. şi dispoziţiile O.U.G. 195/2005.
La termenul din data de 08.10.2008, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:Prin procesul verbal de contravenţie seria GNM numărul 0070671/09.09.2008, întocmit de intimată, petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 100.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 96 alin. 3 pct.1 din O.U.G.195/2005, reţinându-se că petenta îşi desfăşura activitatea de tăiere şi rindeluire a lemnului fără a respecta prevederile legale în materia emisiilor de substanţe poluante în atmosferă. În fapt, s-a reţinut că în urma efectuării determinărilor la emisiile în atmosferă, rezultate de la centrala termică, punct de lucru Cazan 4, s-au înregistrat depăşiri pentru indicatorul CO. Valoarea indicată era aceea de 2461,0 mg/Nm3 faţă de valoarea maximă legală, prevăzută de Ordinul MAPPM nr. 462/1993 modificat şi completat prin ordinul nr. 592/25.06.2002 şi impusă de autorizaţia de mediu emisă petentei şi aflată la dosarul cauzei, valoare care este de 250,0 mg/Nm3. Situaţia de fapt reţinută de instanţă rezultă din coroborarea menţiunilor din cuprinsul procesului verbal seria GNM numărul 0070671/09.09.2008, ale raportului de analize nr. 411/03.09.2008 efectuat de către S.C. Lajedo S.R.L. Ploieşti şi ale notei de constatare nr. 11710/09.09.2008 cu susţinerile celor două părţi.După aplicarea sancţiunii contravenţionale, petenta a plătit în termenul legal jumătate din minimul prevăzut de lege pentru fapta contravenţională săvârşită, respectiv 25.000 lei, aşa cum rezultă din copia după ordinul de plată depus la dosar de către intimată. Din acest punct de vedere, instanţa consideră că este în continuare competentă să verifice sub aspectul legalităţii şi temeiniciei procesul verbal de sancţionare al contravenţiei contestat, având în vedere că sancţiunea aplicată, deşi realizată prin plata efectuată de către petentă, este doar un aspect care ţine de legalitatea procesului verbal, instanţa trebuind să realizeze un control amănunţit al fiecărui element din cuprinsul actului atacat atât sub aspectul temeiniciei cât şi legalităţii sale.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul verbal de contravenţie.Referitor la legalitatea procesului verbal, instanţa reţine că din acest punct de vedere va trebui să verifice respectarea condiţiilor de formă, respectiv respectarea cerinţelor art. 16 şi 17 din ordonanţă şi a competenţei agentului constatator, precum şi a celor de fond, respectiv: corectitudinea încadrării juridice dată faptei şi dacă sancţiunea aplicată se situează între limitele prevăzute în textul incriminator.În primul rând, cu privire la condiţiile de formă, instanţa constată că acestea sunt respectate, procesul verbal cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă, iar agentul constatator este competent, potrivit art. 15 alin. 2 din OG 2/2001 şi art. 97 alin.1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005.În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei precum şi existenţa împrejurărilor de fapt care au stat la baza individualizării sancţiunii şi a aprecierii gravităţii faptei petentei, instanţa reţine că potrivit art. 96 alin. 3 pct. 1 din O.U.G. 195/2005 constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea obligaţiei persoanelor fizice şi juridice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei de mediu pentru activităţile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului. Potrivit art. 12 alin.1 din acelaşi act normativ desfăşurarea activităţilor existente precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţiei de mediu. Instanţa reţine de asemenea că dispoziţiile din autorizaţia de mediu sunt unele cu caracter obligatoriu, iar nu facultativ, pentru agentul economic căruia i se eliberează. De asemenea, instanţa reţine că în cuprinsul autorizaţiei de mediu se prevede în mod expres că titularul acestei autorizaţii este obligat să se asigure că emisiile rezultate în urma arderii lemnului în centrala termică se vor înscrie în limitele prevăzute de Ordinul MAPPM nr. 462/1993 modificat şi completat prin ordinul nr. 592/25.06.2002.În ceea ce priveşte modul în care a fost stabilită sancţiunea instanţa reţine ca prin procesul verbal a fost stabilită o sancţiune de 100.000 lei, care se înscrie în limitele legale, menţionându-se că petenta poate achita in termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege pentru această faptă contravenţională, respectiv 25.000 lei.
Faţă de aceste aspecte, instanţa constată că procesul verbal este legal întocmit.Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine în primul rând că petenta nu a contrazis nici un moment situaţia de fapt reţinută prin procesul verbal contestat ci a adus justificări şi explicaţii pentru această situaţie. Din susţinerile părţilor şi din menţiunile cuprinse în autorizaţia de mediu rezultă că petenta desfăşoară activitatea de tăiere şi rândiluire a lemnului, cod CAEN 2010, având obligaţia legală de a respecta dispoziţiile legale care privesc poluarea mediului înconjurător şi emisiile de substanţe poluante în atmosferă. Din cuprinsul raportului de inspecţie nr. 259/07.08.2008 rezultă că petentei i-a fost pus în vedere de către intimată să realizeze un control al emisiilor în atmosferă, lucru pe care petenta l-a realizat cu sprijinul S.C. Lajedo S.R.L. Ploieşti, societate abilitată de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile la data de 03.09.2008. Cu ocazia acestor verificări s-a descoperit că punctul de lucru Cazanul 4 emite în atmosferă CO în cantităţi mult mai mari decât cele permise de lege şi de autorizaţia de mediu emisă petentei. De altfel, petenta nu neagă existenţa acestei situaţii de fapt.Instanţa reţine, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. 3 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2005, că odată ce petenta luase la cunoştinţă de problema pe care o avea cu emisiile poluante trebuia să ia măsurile necesare în vederea reducerii acestora precum şi obligaţia de a nu mai exploata acele instalaţii ale căror emisii depăşesc limita legală.În ceea ce priveşte susţinerea petentei, care arată că traversează o perioadă dificilă din punct de vedere financiar, restrângându-şi în mare măsură activitatea, motiv pentru care nivelul emisiilor în atmosferă variază de la o zi la alta în funcţie de durata ciclului de producţie, că măsurătorile efectuate nu se refereau decât la punctul de lucru Cazanul 4 şi că gradul de emisii poate varia în funcţie de materia primă folosită la punerea în funcţiune a cazanului, gradul de emisii poluante fiind diferit în funcţie de gradul de umiditate al lemnului folosit, instanţa consideră că acestea nu pot fi reţinute ca valide din punctul de vedere al temeiniciei procesului verbal contestat. În acest sens, instanţa reţine că procesul verbal a fost însuşit de către petentă, prin semnarea acestuia, fără nici o obiecţie şi că la momentul la care s-a efectuat măsurarea emisiilor de gaze în atmosferă reprezentanţii petentei nu au precizat nici o circumstanţă care să justifice acele valori. Dimpotrivă, aşa cum reiese din raportul de analize nr. 411/03.09.2008, reprezentanţii petentei, care au şi semnat acel raport, au dat asigurări că acele măsurători sunt efectuate în condiţiile în care societatea petentă funcţiona în condiţii normale de operare. În temeiul aceloraşi consideraţii instanţa consideră nejustificată şi susţinerea petentei în sensul că acel punct de lucru tocmai fusese pus în funcţiune la momentul efectuării controlului, iar acest fapt are ca şi consecinţă directă o ardere mai puternică şi o concentraţie mai mare a gazelor emanate de această ardere şi a unor deversări de emisii de dioxid de carbon considerabil mai mari decât cele normale în atmosferă. De asemenea, instanţa consideră că intimata nu are o obligaţie legală de a testa acel punct de lucru în zile diferite, pentru că astfel nu ar mai fi înregistrat acelaşi rezultat referitor la nivelul de emisii de CO. instanţa consideră că petenta este cea care avea şi are obligaţia legală de a îşi desfăşura activitatea în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu obligaţiile fixate în sarcina sa prin autorizaţia de mediu, indiferent de momentul din zi, de umiditatea materiei prelucrate sau de orice alte împrejurări.
Instanţa reţine că în sistemul de drept român, contravenţia este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar dovedirea pretenţiilor ridicate de cel care le afirmă conform art. 1169 C.civ. raportat la art. 129 C.p.c.În sistemul european de protecţie a drepturilor omului, fapta este calificată şi ca fiind acuzaţie în materie penală, Curtea Europeana a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare de materia civilă.Spre exemplu, în hotărârea Anghel contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzaţie în materie penală, astfel încât a concis că reclamantul se bucură de prezumţie de nevinovăţie. Curtea a ajuns la această concluzie mai ales în temeiul caracterului grav al sancţiunii care îi putea fi aplicată petentului, la acel moment închisoarea contravenţională. În aceeaşi ordine de idei, în cauza Bendenoun contra Franţei, din data de 24.02.1994, Curtea a precizat că şi o sancţiune cu amenda poate duce la considerarea acuzaţiei agenţilor statului ca fiind suficient de importantă pentru a justifica considerarea ei ca o acuzaţie în materie penală”.Instanţa reţine însă că procesul verbal întocmit de organul constatator nu se poate bucura de o prezumţie absolută de adevăr dar se bucură totuşi de o prezumţie simplă de veridicitate, prezumţie care trebuie să fie dublată de alte probe administrate în cursul judecăţii. În cauza de faţă instanţa consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susţină menţiunile din cuprinsul procesului verbal atacat. De asemenea, instanţa reţine că petenta nu a contrazis nici un moment situaţia de fapt reţinută prin procesul verbal contestat.Având în vedere cele expuse anterior, instanţa consideră că procesul verbal este temeinic întocmit.În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa consideră că aceasta este corect individualizată prin procesul verbal atacat.În conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanţa reţine că circumstanţele personale ale petentei, căreia i-au mai fost gasite unele neregularităţi în activitatea desfăşurată, aşa cum rezultă din raportul de inspecţie nr. 259/07.08.2008 şi nota de constatare nr. 11710/09.09.2008, duc la concluzia că aceasta ar prezenta un grad destul de mare de neglijenţă în activitatea pe care o desfăşoară. Având în vedere obiectul de activitate al petentei şi faptul că această activitate are un impact deosebit asupra mediului instanţa consideră că petenta era datoare să dea dovadă de o diligenţă şi o atenţie sporită în scopul respectării normelor legale în materia protecţiei mediului. În ceea ce priveşte adresa din partea petentei către intimată nr. 11585/14.08.2008, instanţa constată că aceasta nu are o legătură directă cu obiectul prezentei cauze şi nici nu poate constitui o circumstanţă atenuantă pentru petentă, aceasta nefăcând altceva decât să solicite reînnoirea autorizaţiei de mediu astfel cum îi fusese pus în vedere de către intimată la data de 07.08.2008.Fapta săvârşită de către petentă, care a permis eliberarea în atmosferă a unei cantităţi de CO de aproape zece ori mai mare decât cea permisă de lege, este o faptă ce prezintă un grad de pericol social suficient de ridicat pentru a justifica o amendă contravenţională în cuantumul maxim permis de lege. Pentru considerentele arătate, instanţa consideră că argumentele aduse de către petentă în justificarea acţiunilor sale nu pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante ale faptei săvârşite, petenta fiind obligată să respecte dispoziţiile legale menite să protejeze atât mediul înconjurător cât şi sănătatea locuitorilor zonei în care îşi desfăşoară activitatea petenta. Instanţa consideră că urmarea produsă, respectiv punerea în primejdie a mediului înconjurător cât şi a sănătăţii locuitorilor zonei în care îşi desfăşoară activitatea petenta, este una deosebit de gravă. Instanţa consideră că tolerarea de către petentă a eliberării în atmosferă a unei cantităţi de 2461,0 mg/Nm3 de CO, substanţă foarte nocivă, nu poate fi justificată nici de argumentele prezentate de petentă şi nici de faptul că aceasta nu a mai fost sancţionată până acum. Astfel, instanţa consideră că modul de săvârşire a faptei de către petentă putea fi evitat prin simpla diligenţă a petentei, care putea face acele verificări mai devreme şi putea lua măsurile necesare pentru evitarea eliberării acelor substanţe în atmosferă prin oprirea funcţionării acelui punct de lucru.
Aşa cum reiese din raportul de analize nr. 411/03.09.2008, reprezentanţii petentei, care au şi semnat acel raport, au dat asigurări că acele măsurători sunt efectuate în condiţiile în care societatea petentă funcţiona în condiţii normale de operare, ceea ce duce la concluzia că petenta şi-a desfăşurat activitatea cu nesocotirea dispoziţiilor Ordinului MAPPM nr. 462/1993 modificat şi completat prin Ordinul nr. 592/25.06.2002 şi înainte de întocmirea acelui raport.Faţă de cele expuse anterior, instanţa consideră că dispoziţiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancţiunii contravenţionale, aceasta fiind una proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite de către petentă.Fata de aceste considerente, instanţa urmează sa respingă plângerea formulată de petentă, ca neîntemeiată.În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII,HOTĂRĂŞTERespinge plângerea, ca neîntemeiată.Ia act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.Cu recurs.
