DECIZIA PENALĂ NR. 565/R/2009 Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009
Prin sentinţa penală nr. 367 din 11 decembrie 2008 a Judecătoriei S i g h e t u M a r m a ţ i e i s-a dispus condamnarea inculpatei E. N. S. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2, 4 C.pen. cu aplic. art. 74 lit. a, c şi 76 lit. c C.pen. În baza art. 81,82 C.pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani 3 luni. Inculpata a fost obligată la plata către partea civilă Spitalul Jud. de Urgenţă Dr. D. P. B M suma de 3.906 lei cu titlu de despăgubiri civile. Inculpata a mai fost obligată şi la plata către partea vătămată P. T. a sumei de 15.000 lei – despăgubiri pentru daune materiale, a sumei de 5.000 lei – despăgubiri pentru daune morale şi a sumei de 50 lei – cheltuieli judiciare. S-a dispus obligarea inculpatei la plata către stat a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În considerentele sentinţei s-a reţinut faptul că în după amiaza zilei de 17 octombrie 1006 partea vătămată P. T. s-a deplasat cu autoutilitara marca „Volswagen” cu numărul de înmatriculare_ , pe strada_ _ din S M şi a oprit autovehiculul pe partea dreaptă după intersecţia cu strada_ _ . Partea vătămată a coborât de la volan cu intenţia de a traversa carosabilul la atelierul de tinichigerie, împrejurări în care a observat că din acelaşi sens se apropie un autoturism marca „E. M.” la volanul căruia se afla inculpata E. N. S. şi în spatele acesteia, o ambulanţă având puse în funcţiune mijloacele de avertizare luminoase şi sonore. În zonă pe sensul de deplasare al autoturismului condus de inculpată erau parcate mai multe autovehicule. Întrucât inculpata în încercarea de a permite ambulanţei să o depăşească rula fără a păstra o distanţă laterală corespunzătoare faţă de vehiculele depăşite, partea vătămată a încercat iniţial să se refugieze pe trotuar în spatele autoutilitarei însă realizând că nu are timp suficient a fugit spre partea frontală a acesteia. În aceste împrejurări inculpata a efectuat şi ea o manevră de viraj spre dreapta deoarece în faţa autoutilitarei era un spaţiu liber şi a acroşat cu partea din faţă dreapta ,piciorul drept al părţii vătămate care se afla în alergare. Ca urmare a accidentului partea vătămată P. T. a suferit „un traumatism cu fractură deschisă a ambelor oase de la gamba dreaptă” leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale (f.16). La producerea accidentului a contribuit culpa ambelor părţi, cea a inculpatei constând în nerespectarea dispoziţiilor art. 150 lit.”c” şi „d” din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 ,care obligă conducătorii autosă păstreze în timpul depăşirii o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit şi să reintre pe banda de circulaţie iniţială după ce s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiţii de siguranţă. Partea vătămată nu a respectat dispoziţiile art. 178 al.1 din acelaşi act normativ care interzice conducătorului auto să coboare din autovehicul fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulaţie. Starea de fapt prezentată rezultă din: – procesul verbal de cercetare la faţa locului (f.3-6). – planşa cu fotografii judiciare (f.7-10) – procesul verbal de verificare tehnică (f.11). – certificatul medico-legal nr. 1080/2006 şi completarea acestuia (f.l5,l6). – declaraţia părţii vătămate P. T. (f.23). – declaraţia inculpatei E. N. S. (f,33). – declaraţiile martorilor O. N. E. 8f.35), E. B. S. (f.37) şi B. J. (f.40). – procesul verbal de prezentarea materialului de urmărire penală (f.46). În drept, fapta inculpatei E. N. S. ,care în data de 17 octombrie 2006 prin nerespectarea dispoziţiilor privind circulaţia pe drumurile publice a cauzat un accident de circulaţie în urma căruia partea vătămată P. T. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2 şi 4 C.pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că: – partea vătămată P. T. a menţionat în declaraţiile sale că o să-şi precizeze pretenţiile civile în faţa instanţei de judecată (f.24). – Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. D. P.” B M se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3906 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate (f.22). Referitor la persoana inculpatei :E. N. S. aceasta este în vârstă de 35 de ani şi nu posedă antecedente penale, (f.43). În cauză acţiunea penală urmează să fie pusă în mişcare faţă de inculpată pentru infracţiunea descrisă mai sus.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a reţinut în sarcina inculpatei comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 şi 4 C.pen. faţă de care i-a aplicat pedeapsa prev.în dispozitiv. La stabilirea pedepsei instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei prin care partea vătămată a fost grav accidentată,şi de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră în faţa organelor judiciare, motiv pentru care a făcut aplicarea dispoziţiilor art 74 lit. a şi c şi art 76 lit. d C.p. În cea ce priveşte introducerea în cauză a SC B. SA Agenţia B M instanţa a constatat că aceasta este introdusă în calitate de asigurător de răspundere civilă pentru ca sentinţa pronunţată să-i fie opozabilă, având în vedere faptul că autoturismul inculpatei avea de răspundere civilă obligatorie încheiată cu această societate. În cea ce priveşte culpa părţilor, la producerea accidentului, instanţa având în vedere probele administrate în cauză, a ajuns la concluzia că este vorba deculpă comună,din care 70% aparţine inculpatei şi 30% părţii vătămate, în raport cu care va stabili despăgubirile civile pe care inculpata o va plăti părţii vătămate. În cea ce priveşte latura civilă a cauzei, partea vătămată P. T. s-a constituit iniţial parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale, şi despăgubiri civile a cărui cuantum l-a solicitat conform constituirii de parte civilă de la fila 21-22. Ulterior, la fila 264, partea vătămată şi-a precizat constituirea de parte civilă raportat la faptul că, între timp, a intrat în de boală, motiv pentru care a solicitat diferenţa dintre pensia ce i-a fost calculată şi achitată şi salariul pe care l-a avut._ dovedirea laturii civile, partea vătămată a depus la dosar statele de plată filele 49-62, pentru a dovedi veniturile respectiv salarul de care a beneficiat şi diferenţa dintre acesta şi îndemnizaţia de concediu de boală, a cărui cuantum s-a ridicat la suma de 1527 lei. Celelalte cheltuieli ocazionate cu spitalizarea sa, un nr. de 45 de zile la Spitalul de Urgenţă D. P. B M respectiv cheltuielile de transport ale familiei la această unitate, precum şi alimentaţia necesară părţii vătămate pe perioada spitalizării, au fost dovedite cu martorii audiaţi în cauză, (filele 140-143)instanţa apreciind o valoare de 100 lei/zi contravaloare transport şi alimente pentru cele 45 de zile. De asemenea, la calcularea laturii civile a cauzei, s-a luat în calcul facturile şi chitanţele depuse de partea vătămată, privind achiziţionarea de medicamente, tije şi proteze, necesare operaţiei pe care a suferit-o (fila 63-77) în cuantum de 2228 lei. Cu privire la diferenţa calculată între pensia de boală stabilită pe seama părţii vătămate, şi salariul pe care acesta l-a avut anterior producerii accidentului, instanţa a luat în calcul perioada mai 2007- august 2008 aceasta deoarece conform ultimului raport de expertiză întocmit în cauză de Institutul de Medicină legală C (fila 244-246) rezultă că în urma accidentului gradul de invaliditate al părţii vătămate este 0, raportul fiind depus la dosar la 26 august 2008._ motivele arătate anterior, instanţa luând în calcul şi gradul de culpă al părţilor implicate în accident, a stabilit despăgubirile civile datorate conform dispozitivului hotărârii. De asemenea, instanţa a obligat partea vătămată şi la plata despăgubirilor civile solicitate de Spitalul de Urgenţă D. P. B M conform dispozitivului hotărârii. Văzând şi dispoz.art.191 C.pr.pen., partea vătămată a fost obligată şi la plata cheltuielilor judiciare faţă de stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât inculpata, cât şi partea civilă P. T. şi asiguratorul S.C. „B.” S.A. – Sucursala M fără a şi-l motiva în scris. În şedinţa publică din 19 martie 2009 însă apărătorul inculpatei a precizat faptul că solicită reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligată cu motivarea, în esenţă, că gradul ei de culpă este cel puţin egal cu cel al apelantului-parte civilă întrucât aceasta neputând opri pentru a permite trecerea autovehiculului de la serviciul ambulanţă, s-a apropiat de locul cel mai propice în acest sens. Obligaţia de păstrare a distanţei laterale se referă la autovehicule nu la pietoni. Singura soluţie de a permite trecerea ambulanţei a fost cea pe care adoptat-o apelanta-inculpată. În aceeaşi şedinţă publică apelantul-parte civilă a solicitat înlăturarea culpei sale şi majorarea despăgubirilor pentru daune materiale conform constituirii de parte civilă de la f.264 din dos. judecătorie (la nivelul sumei de 127.810 lei) cu motivarea, în esenţă, că depăşirea se poate face doar după ce persoana în cauză s-a asigurat cu păstrarea distanţei laterale şi nu se poate acorda prioritate comiţând o infracţiune, apelantul-parte civilă a avut timp să coboare din autovehiculul său şi a încercat să o evite pe apelanta-inculpată. Verificând apelul inculpatei, tribunalul l-a apreciat ca fiind tardiv, aceasta fiind prezentă la ultimul termen de judecată (cel din data de 4 dec.2008), termenul de a p e l d e 10 zile a curs pentru aceasta de la data pronunţării sentinţei (11 dec.2008). Or, aceasta a depus apelul la oficiul poştal la data de 23 dec.2008, deşi termenul de apel s-a împlinit la 22 dec.2008 (într-o zi de luni astfel că termenul nu se poate prelungi până în ziua următoare)._ aceste motive, apelul inculpatei va fi respins ca fiind tardiv. Examinând sentinţa penală apelată prin prisma dispoziţiilor art. 371 C.pr.pen., tribunalul a reţinut următoarele: Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 17 oct.2006 apelantul-parte civilă P. T. s-a deplasat cu autoutilitara marca „Volkswagen” având nr. de înmatriculare_ pe strada_ ._ din S M, apoi a oprit pe partea dreptă, a coborât din autovehicul şi s-a deplasat în fugă în faţa maşinii sale. În acest timp apelanta-inculpată aflată la volanul autoturismului marca „M.” înmatriculat sub nr. MM-(…)(în spatele căreia circula un autovehicul al serviciului ambulanţă din cadrul Spitalului S M având semnalele luminoase şi sonore în funcţiune) a încercat să facă loc ambulanţei apropiindu-se de autoutilitara condusă de apelantul-parte civilă şi virând apoi înspre dreapta l-a accidentat pe acesta care se afla în faţa autoutilitarei sale. Apelantului-parte civilă i-au fost cauzate astfel leziuni corporale vindecabile în 150-180 zile de îngrijiri medicale, o incapacitate adaptativă de 10 % şi se încadrează în gradul 0 de invaliditate, conform raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 4143/VI/a/35 din 12.08.2008 a I.M.L. C N avizat de acelaşi institut prin avizul nr. 6011/XI/87/19.08.2008 (f.243-246 dos. judecătorie). În raport de această stare de fapt, judecătoria a dat încadrarea juridică legală faptei apelantei-inculpate (art. 184 alin. 2,4 C.pen.). Culpa apelantei-inculpate constă în aceea că deşi avea obligaţia de a permite ambulanţei să o depăşească, acest fapt nu se putea realiza în orice condiţii şi chiar cu riscul producerii unui accident rutier şi al vătămării integrităţii corporale a unei alte persoane, ci doar în condiţii de siguranţă. Pe de altă parte, apelantul-parte civilă a avut suficient timp să coboare din autoturism şi să se refugieze, dar nu într-atât încât să poată să ajungă pe trotuar şi să-i permită apelantei-inculpate să acorde prioritate ambulanţei. Prin urmare, culpa de 70 % reţinută în sarcina apelantei-inculpate şi de 30 % reţinută pentru apelantul-parte civilă a fost în mod temeinic reţinută de prima instanţă. Pedeapsa aplicată apelantei-inculpate a fost în mod judicios individualizată, ea corespunzând gradului de pericol social al faptei comise (dat de modalitatea în care a fost săvârşită, de condiţiile în care a fost comisă şi de urmările produse) şi al acesteia (nu are antecedente penale, şi-a recunoscut fapta). În mod legal şi temeinic s-a dat eficienţă în raport de aceste ultime două elemente prev. art. 74 lit. a, c C.pen. Faţă de natura infracţiunii, tribunalul a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei efectivă şi văzând şi faptul că, în speţă, sunt îndeplinite şi celelalte cerinţe prev. de art. 81 C.pen. apreciază că în mod legal şi temeinic s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat în apelul părţii civile P. T. şi al asiguratorului faptul că apelantul-parte civilă a solicitat despăgubiri civile potrivit constituirii de parte civilă de la f.21 şi 264 dos. judecătorie. Cu privire la despăgubirile pentru daune materiale instanţa de apel reţine faptul că apelantul-parte civilă a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Dr. C-tin P. B M o perioadă de cca 45 zile, iar potrivit depoziţiilor martorilor H. F. şi E. S. soţia acestuia s-a deplasat zilnic la spital, cheltuielile zilnice în acest sens (incluzându-se şi cheltuielile cu alimentaţia acesteia) ridicându-se la suma de 100-200 lei/zi. Prin urmare, se vor acorda acesteia despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea transportului şi a hranei suplimentare a apelantului-parte civilă în sumă totală de 4.500 lei (100 lei x 45 zile). Cheltuielile suportate cu medicamente, proteze în sumă de 2.228 lei au fost probate cu chitanţele şi facturile de la f. 63 şi urm-. dos. judecătorie. Nu s-au probat despăgubirile solicitate cu titlu de beneficiu nerealizat după orele de serviciu şi cu titlu de cheltuieli făcute cu asistenţa medicală pe perioada internării şi recuperării astfel că ele nu pot fi acordate. În privinţa venitului nerealizat în perioada de după accident, s-a constatat că în luna septembrie 2006 apelantul-parte civilă a obţinut un salariu net în sumă de 1.132 lei (f.62 dos.judecătorie). În perioada octombrie 2006 – aprilie 2007 acesta s-a aflat în concediu medical, fiind lipsit de un net în sumă totală de 1.527 lei, conform statelor de plată de la f.44-61 dos.judecătorie (126 lei + 302 lei + 175 lei + 218 lei + 109 lei + 597 lei). Din luna aprilie 2007 acesta a fost încadrat în gr. III de invaliditate, fiind stabilit termen de revizuire pentru data de 23 aprilie 2009 (f.26 dos.judecătorie), însă prin raportul de expertiză întocmit în luna august 2008 de I.M.L. C N avizat de acelaşi institut de la f.243-246 dos.judecătorie s-a stabilit că acesta se încadrează în gr. 0 de invaliditate. Prin urmare, beneficiind în mod efectiv de de invaliditate din luna aprilie 2007 şi stabilindu-se în luna august 2008 că se mai încadrează în gr. 0 de invaliditate, i se cuvine venitul nerealizat în această perioadă (o medie de 300 lei/lună x 16 luni = 4.800 lei; 1.132 lei x 16 luni = 18.112 lei; 18.112.lei – 4.800 lei = 13.312 lei). Procedând la însumarea sumelor de mai sus (4.500 + 2.228 + 1.527 lei + 13.312 lei = 21.567 lei), văzând şi gradul de culpă al apelantei-in-culpate, tribunalul apreciază că apelantului-parte civilă i se cuvin despăgubiri pentru daune materiale în sumă de 15.000 lei (21.567 x 70 % = 15.096 lei. Prin urmare, suma acordată de prima instanţă cu acest titlu a fost stabilită în mod temeinic. Nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, iar cele acordate de prima instanţă se justifică raportat la suferinţele fizice şi psihice ce i-au fost produse apelantului-parte civilă (care a suferit leziuni corporale vindecabile în 150-180 zile de îngrijiri medicale). Cu privire la cheltuielile de spitalizare la care a fost obligată apelanta-inculpată în favoarea intimatului Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. C-tin P.” B M se constată că primul decont (pentru suma de 3.906 lei) s-a trimis în faza de urmărire penală, iar cel de-al doilea (pt.2.032 lei) după citirea actului de sesizare a instanţei (f.176 dos.judecătorie) fără ca apelanta-inculpată să fie de acord şi cu plata acestei din urmă sume. Prin urmare, apelanta-inculpată trebuia obligată doar la plata primei sume dar calculată în raport de gradul de culpă ce i s-a reţinut în producerea accidentului. Întrucât însă apelul acesteia este tardiv, iar în apelul asiguratorului această sumă nu poate fi redusă (pentru că acesta nu suportă şi aceste cheltuieli), soluţia primei instanţe a fost menţinută şi sub acest aspect._ toate aceste considerente s-au respins apelurile părţii civile P. T. şi al asiguratorului S.C. „B.” S.A. – Sucursala M ca fiind nefondate şi al inculpatei ca fiind tardiv. În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen., fiecare apelant a fost obligat la plata către stat a sumei de câte 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal partea civilă P. T., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009, prin apărător ales, partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi rejudecând cauza, să se dispună, în principal, înlăturarea culpei comune şi obligarea la plata despăgubirilor solicitate iar în subsidiar reducerea procentului de culpabilitate de la 30% la 10-15%, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de judecată în apel, arătând că s-au încălcat regulile de circulaţie, culpa aparţinând în exclusivitate inculpatei, aceasta dând dovadă de imprudenţă în conducere. Partea vătămată nu a încălcat nici o dispoziţie legală, ca urmare a accidentului acesta a suferit 150-180 zile de îngrijiri medicale. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.pen., curtea constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, starea de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond şi cea de apel fiind susţinută de ansamblul probelor administrate în cauză. A rezultat din ansamblul probator că la data de 17 octombrie 2006 inculpata E. N. S. nu a respectat dispoziţiile privind circulaţia pe drumurilpublice şi acauzat un accident de circulaţie în urmacăruia partea vătmată P. T. a suferit leziuni vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale. Accidentul s-a produs în condiţiile în care partea vătămată P. T. a oprit autoutilitara cu care se deplasa pepartea dreaptă a străzii G_ din S M, a coborât din autoturism intenţionând să traverseze pe partea opusă la un atelier de tinichigerie, timp în care din acelaşi sens s-a apropiat inculpata la volanul unui autoturism marca E. M., iar în spatele acesteia rula o ambulanţă cumijloacelede avertizareluminoase şi sonore puseînfuncţiune. Inculpata a încercat să facă loc ambulanţei, partea vătămată a încercat să se refugieze pe trotuar în spatele autoutilitarei sale, dar a considerat că nu va avea timp suficient, astfel că a fugit spre partea frontală a autoutilitarei._ a da prioritate ambulanţei inculpata a efectuat o manevră de virare spre dreapta, observând un loc liber în faţa autoutilitarei părţii vătămate, dar a acroşat cu partea din dreapta faţă piciorul drept al părţii vătămate. În mod corect au reţinut instanţele de fond şi apel o culpă de 70% în producerea accidentului în sarcina inculpatei şi o culpă de 30% în sarcina părţii vătămată, câtă vreme accidentarea părţii vătămate s-a produs pe partea carosabilă şi nu pe trotuar şi într-un loc în care nu era trecere de pietoni, partea vătămată coborând din maşină fără a se asigura corespunzător, deşi avea posibilitatea să audă semnalele acustice ale ambulanţei şi ar fi trebuit să fie atent la ce se întâmplă. Astfel se costată că şi partea vătămată a încălcat regulile de circulaţie pe drumurile publice, în speţă fiind reţinută în mod corect încălcarea prevederilor art.178 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 – HG 85/2003, în prezent reglementat la art.145 din I./2006 care interzice conducătorului de autovehicul si pasagerilor ca in timpul opririi sau staţionării sa deschidă ori sa lase deschise uşile acestuia sau sa coboare fără sa se asigure ca nu creează un pericol pentru circulaţie. Procentul de culpă reţinut în sarcina părţii vătămate a fost corect dozat ca fiind 30%, având în vedere împrejurările concrete de producere a accidentului – pe o stradă îngustă, cu maşini parcate pe o parte, lăsând spaţiu insuficient pentru trecerea autoturismelor unul pe lângă celălalt în situaţii de urgenţă, precum cea ivită la data de 6.10.2007, în condiţiile în care partea vătămată a putut auzi semnalele acustice ale ambulanţei, ceea ce trebuia să îl determine să se asigure corespunzător înainte de a coborî din autoturism pentru a traversa strada._ considerentele prezentate, ţinând seama că partea civilă a solicitat majorarea despăgubirilor doar ca efect al înlăturării sau diminuării culpei sale, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală sub aspectul criticat, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă P. T., în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligată partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
