Nulităţile prev.de art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Decizia penală nr.96 din 01 noiembrie 2010
Prin sentinţa penală nr.415 din 05 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Buzău – Secţia penală, inculpatul – minor N.L.M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, prev.de art.198 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.99 şi urm.Cod penal.
Pentru a pronunţa o atare sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, pe situaţia de fapt, că în luna noiembrie 2007, în trei rânduri, inculpatul N.L.M., prin constrângere a întreţinut acte sexuale orale cu minorul S.B. în vârstă de 10 ani.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, partea vătămată S.B. prin reprezentanţii legali şi inculpatul N.L.M., invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Critica parchetului a vizat încadrarea juridică a faptei reţinută de prima instanţă, ca fiind nelegală, deoarece din probele administrate rezultă că partea vătămată – minorul S.B. a fost constrâns de inculpat să întreţină raporturi intime cu acesta şi ca atare, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev.de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev.de art.198 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de viol, potrivit textului de lege enunţat.
Tribunalul Buzău – Secţia penală, prin decizia penală nr.269 din 23 noiembrie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, de către inculpat şi de către partea vătămată prin reprezentanţii legali, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi conform art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, reţinută în sarcina inculpatului din art.198 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 şi art.99 Cod penal, în infracţiunea de viol, prev.de art.197 alin.1 şi 3 cu aplic.art.41 alin.2 şi art.99 Cod penal.
Prin aceeaşi decizie, s-a reţinut cauza spre rejudecare, constatând că tribunalul este instanţa competentă din punct de vedere material să judece în fond, respectiva cauză prin recalificarea faptei ca infracţiune de viol, prev.de art.197 alin.1 şi 3 cu aplic.art.41 alin.2 şi art.99 Cod penal, dispunând repartizarea aleatorie într-un complet de fond penal.
După repartizarea aleatorie, pe fond, a fost pronunţată decizia penală nr.51 din 03 mai 2010 de către Tribunalul Buzău, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului N.L.M., pentru infracţiunea de viol prev.de art.197 alin.1 şi 3 cu aplic.art.41 alin.2, art.99 şi art.100 Cod penal, cu reţinerea disp.art.74 şi art.76 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei a fost suspendată condiţionat, conform art.110 Cod penal, pe termenul de încercare de 5 ani.
În latură civilă, inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabil civilmente (părinţii) la 500-.000 ROL cu titlu de daune morale şi 200 lei, cheltuieli judiciare către partea vătămată, precum şi la cheltuieli judiciare către stat.
Decizia a fost atacată cu apel de către inculpatul minor N.L.M., care prin apărătorul desemnat din oficiu a criticat soluţia ca fiind netemeinică sub aspectul modului în care a fost soluţionată latura civilă, susţinând că despăgubirile la care a fost obligat cu titlu de daune morale, au fost stabilite într-un cuantum exagerat, în raport de veniturile pe care le realizează familia sa, solicitând reducerea acestora.
Curtea de Apel Ploieşti, verificând hotărârea atacată conform art.378 alin.1 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi din oficiu sub toate aspectele, a constatat că apelul declarat de inculpatul minor este fondat, pentru următoarele considerente :
Astfel, s-a constatat, că după repartizarea aleatorie a cauzei dispusă de Tribunalul Buzău – Secţia penală, prin decizia penală nr.269 din 23 noiembrie 2009, ca urmare a recalificării faptei din infracţiunea de act sexual cu un minor în infracţiunea de viol, judecarea în fond a cauzei s-a făcut de către completul constituit din domnul judecător Gheorghe Pană, care de altfel, a făcut parte şi din completul când Tribunalul Buzău a soluţionat cauza ca instanţă de apel, pronunţând decizia penală respectivă.
În atare situaţie, Curtea a apreciat că hotărârea pronunţată în fond după desfiinţare din 03 mai 2010 de către Tribunalul Buzău – Secţia penală, de domnul judecător Gheorghe Pană – este lovită de nulitate absolută prev.de disp.art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Potrivit acestui text de lege, dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Judecătorul respectiv, luând parte la soluţionarea cauzei aflată în apel nu mai putea participa la judecarea aceleiaşi cauze după desfiinţare, ca instanţă de fond, fiind caz de incompatibilitate prev.de art.47 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât la soluţionarea apelului a examinat hotărârea primei instanţe sub toate aspectele atât în ceea ce priveşte situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei, cât şi a vinovăţiei inculpatului.
În consecinţă, Curtea, prin decizia penală nr.96 din 01 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de inculpatul N.L.M., a desfiinţat sentinţa penală nr.51 din 03 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia penală şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru soluţionarea în complet legal constituit.
