– Legea nr. 302/2004 R, art. 7, art.173 şi urm.
– Legea nr. 368/2004, art. 2
– C. proc. pen., art. 25 şi urm.
Aducerea la îndeplinire a unei cereri vizând ascultarea în România prin comisie rogatorie a unui martor cade în sarcina instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece în prim grad infracţiunea care formează în străinătate obiectul acţiunii penale.
Prin cererea de asistenţă judiciară formulată de către Judecătorului sectorului 7 din Praga se solicită audierea în calitate de martor a numitului N.C.Z. domiciliat în Tg.Mureş.
Din verificarea dosarului se constată că infracţiunea ce formează obiect al dosarului în care se solicită audierea domnului N.C.Z. este aceea de vătămare corporală.
Competentă să soluţioneze această faptă, conform Codului de procedură penal român, este Judecătoria, astfel că şi competenţa de soluţionare a cererii de asistenţă judiciară revine acestei instanţe.
Ca urmare, în conformitate cu art.42 C. proc. pen. se va declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoria Tg.Mureş.
Notă (judecător Mihaela Vasiescu): În absenţa unor dispoziţii speciale cuprinse în Legea nr. 302/2004, competenţa autorităţilor judiciare române solicitate se stabileşte după dreptul comun – art. 25 – 29, art. 31 C. proc. pen. Cu toate acestea, în practică, cum este şi cazul în speţa prezentată mai sus, atunci când obiectul comisiei rogatorii poartă asupra audierii unei persoane ori efectuării unui procedeu probator, competenţa după teritoriu nu este atribuită instanţelor din Bucureşti, ci se determină în funcţie de locul unde locuieşte persoana sau unde se află obiectul vizat. Oricum, autoritatea judiciară nu este ţinută de trimiterea autorităţii centrale sau de trimiterea directă, fiind obligată, anterior investirii, să-şi verifice competenţa, iar, dacă va considera că nu este competentă să efectueze comisia rogatorie, să îşi decline competenţa în favoarea autorităţii judiciare competente, potrivit regulilor fixate de C. proc. pen., în textele invocate.
