Competenţă. Conflict negativ de competenţă între două tribunale ce fac parte din circumscripţiile a două curţi de apel diferite. Regulator de competenţă


Potrivit art. 43 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, conflictul negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună. în speţă, aceasta este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(Sentinţa nr. 2 din 24 ianuarie 2003 – Secţia Ipenală)

Prin Sentinţa penală nr. 493 din 15.10.2002, Tribunalul Constanţa şi-a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii formulate de condamnatul I.I., privind contopirea mai multor pedepse definitive, aplicate prin hotărâri judecătoreşti în perioada 1999 – 2002, reţinând că, în raport de dispoziţiile art. 449 alin. 2 din Codul de procedură penală, raportat la art. 39 din Codul de procedură penală, competentă este instanţa în favoarea căreia s-a produs declinarea, ca fiind corespunzătoare celei în raza căreia se află locul de deţinere.

Tribunalul Bucureşti- Secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 1088 din 21.11.2002, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând că persoana condamnată se afla la momentul sesizării instanţei încarcerată în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa. în consecinţă, a constatat conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării conflictului de competenţă negativ.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că cele două tribunale (Constanţa şi Bucureşti) fac parte din circumscripţiile a două curţi de apel diferite şi, având în vedere dispoziţiile art. 43 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală (acest conflict negativ “se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună”), competenţa soluţionării conflictului aparţine Curţii Supreme de Justiţie.

Astfel, Curtea a declinat soluţionarea conflictului negativ de competenţă în favoarea Curţii Supreme de Justiţie.