Potrivit art. 43 alin. 9 din Codul de procedură penală, în urma regulatorului de competenţă, instanţa învestită pe această cale nu se mai poate declara necompetentă decât dacă, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.
Atâta timp cât instanţa căreia i s-a trimis cauza, prin hotărârea de stabilire a competenţei, nu a mai efectuat nici un act de completare a cercetării judecătoreşti, aceasta nu poate proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei, cu consecinţa declinării din nou a competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei alte instanţe, întrucât, procedând astfel, ar încălca atât dispoziţiile art. 43 alin. 9 din Codul de procedură penală, cât şi autoritatea de lucru judecat a regulatorului de competenţă pronunţat anterior în cauză.
(Decizia nr. 113 din 12 octombrie 2004 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 452 din 6.06.2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, sesizat prin rechizitoriu cu judecarea cauzei, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în raport cu dispoziţiile art. 25 şi art. 27 din Codul de procedură penală, constatând că infracţiunea prevăzută de art. 256 din Codul penal este de competenţa materială a judecătoriei şi, respectiv, art. 30 din Codul de procedură penală, având în vedere că locul săvârşirii faptei (SC “E.” SA Bucureşti) este situat pe raza teritorială a sectorului 3 Bucureşti.
Prin Sentinţa penală nr. 1418 din 1.10.2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 din Codul penal, în infracţiunea de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 din Codul penal, raportat la art. 255 din Codul penal.
în baza art. 27 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la art. 42 din Codul de procedură penală, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
în baza art. 43 din Codul de procedură penală, s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
S-a reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul, cu intenţie directă, a determinat-o pe denunţătoare să-i înmâneze suma de 10.000.000 lei, în scopul de a fi îndeplinit un act care intra în atribuţiile de serviciu ale unui alt funcţionar din cadrul SC “E.” SA.
Prin Sentinţa penală nr. 73 din 16.12.2003, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a ll-a penală, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, a stabilit competenţa de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Curtea a reţinut că, din întreg materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, rezultă că suma pretinsă şi primită de inculpat de la denunţătoare nu are nici o legătură cu îndeplinirea unor sarcini de serviciu ale inculpatului sau ale unui funcţionar, astfel încât în cauză nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni de dare de mită care să atragă competenţa tribunalului, conform dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură penală.
Prin Sentinţa penală nr. 586 din 6.04.2004, pronunţată în Dosarul nr. 781/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, învestită cu soluţionarea cauzei prin regulatorul de competenţă, a dispus, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 din Codul penal, în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 din Codul penal.
în baza art. 27 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la art. 42 din Codul de procedură penală, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut că, în cauză, denunţătoarei V.E. i s-a pretins de către inculpat o sumă de bani în scopul recalculării consumului fraudulos de energie electrică, însă între atribuţiile de serviciu ale inculpatului nu se regăsea şi aceea de efectuare a unei asemenea operaţiuni, competenţa în acest sens aparţinând martorilor P.N. şi I.N. Prin întreaga sa conduită, inculpatul a lăsat să se înţeleagă că suma de bani pretinsă denunţătoarei reprezintă nu o “recompensă” pentru îndeplinirea personală a unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, ci pentru eforturile depuse în vederea determinării celorlalţi membri ai comisiei să îndeplinească un asemenea act.
în consecinţă, s-a constatat că în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile esenţiale necesare pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de primire de foloase necuvenite, anume aceea a îndeplinirii de către inculpat a unui act ce intră în atribuţiile de serviciu, fapta acestuia fiind susceptibilă a se circumscrie elementelor consecutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 din Codul penal.
Prin Sentinţa penală nr. 1108 din 10.09.2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, în temeiul art. 334 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care este cercetat inculpatul P.G., din infracţiunea prevăzută de art. 257 din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 256 din Codul penal.
în temeiul art. 25 din Codul de procedură penală, raportat la art. 42 din Codul de procedură penală, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul P.G. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
în temeiul art. 43 din Codul de procedură penală, a constatat ivit conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi a sesizat Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării acestuia.
Instanţa a reţinut că judecătoria a dispus schimbarea încadrării juridice fără să mai fi efectuat un act de completare a cercetării judecătoreşti.
Pe de altă parte, nu există indicii privind existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece inculpatul a pretins de la denunţătoare suma de bani, după efectuarea recalculării despăgubirilor datorate de aceasta de către comisia din care făcea şi el parte, conform Procesului-verbal de analiză a abaterilor nr. 2 din 16.01.2003.
Fiind sesizată cu conflictul negativ de competenţă, Curtea a constatat că în cauză competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 43 alin. 9 din Codul de procedură penală, în urma regulatorului de competenţă, instanţa învestită pe această cale nu se mai poate declara necompetentă decât dacă, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.
întrucât Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nu a mai efectuat nici un act de completare a cercetării judecătoreşti, în mod nelegal a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei.
Mai mult, printr-o asemenea abordare a cauzei, s-a încălcat şi autoritatea de lucru judecat a regulatorului de competenţă pronunţat în cauză de Curtea de apel.
Aşa fiind, pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 43 din Codul de procedură penală, a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, urmând ca aceasta să procedeze la judecarea cauzei cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 256 din Codul penal.
