Premergător şedinţei de judecată s-a solicitat înaintarea dosarului de urmărire penală având nr. …./P/2006, fiind totodată transmisă şi ordonanţa nr. …/II/2/2011 a primului procuror adjunct de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, pronunţată în data de 10.01.2012.
Prin ordonanţa sus-menţionată s-a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. R. S.A. împotriva rezoluţiei pronunţate în dosarul nr. …/P/2006, rezoluţie care a fost infirmată în parte, numai sub aspectul dispoziţiilor de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul B. V. şi P. M. S., faţă de care s-a disjuns cauza şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
La termenul de judecată din data de 08.03.2012, instanţa a pus în discuţia părţilor trimiterea plângerii formulate de petent la procurorul ierarhic superior, respectiv prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, spre soluţionare, conform dispoziţiilor art.2781 al.13 Cod procedură penală şi Deciziei nr. 1/2009 a I.C.C.J. pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin ordonanţa nr. 5183/II/2/2011 a primului procuror adjunct de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, pronunţată în data de 10.01.2012 s-a admis, în parte, plângerea formulată de petentă şi s-a infirmat, în parte, rezoluţia pronunţată de procurorul de caz, numai sub aspectul dispoziţiilor de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul B. V. şi P. M. S., faţă de care s-a disjuns cauza şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
La momentul formulării plângerii de către petentă la instanţă, respectiv la 27.12.2011, prim-procurorul nu se pronunţase asupra soluţiei procurorului de caz, soluţia pronunţată, respectiv rezoluţia din 10.01.2012 fiind dispusă cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile legale.
Instanţa reţine că, potrivit art. 278 Cod procedură penală, împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată persoana interesată se poate adresa cu plângere la procurorul ierarhic superior, iar după respingerea acestei plângeri se poate adresa instanţei potrivit art. 2781 Cod procedură penală.
Instanţa mai reţine că, potrivit art. 2781 al. 13 Cod procedură penală, plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent.
De asemenea, prin Deciziei nr. 1/2009 a I.C.C.J. pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii ÎCCJ a stabilit că: „Organul judiciar competent să soluţioneze plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei prim-procurorului, prin care s-a infirmat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere in judecata si s-a dat aceeaşi ori alta soluţie de netrimitere in judecata, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior.”
Numai in situaţia in care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea si a menţinut soluţia prim-procurorului sau nu a soluţionat plângerea in termenul legal prevăzut la art. 277 din Codul de procedura penala, persoana vătămata, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere instanţei de judecata.”
Raţiunea instituirii unei astfel de distincţii este menţionată chiar în considerentele deciziei sus-menţionate, în conformitate cu care, dispoziţiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală prevăd expres succesiunea etapelor care preced declanşarea controlului judecătoresc şi condiţionează sesizarea instanţei de confirmarea de către procurorul ierarhic superior a soluţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rezoluţie sau ordonanţă.
Rezultă, aşadar, că persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate beneficiază de verificarea în două etape a soluţiei date de procuror, astfel:
– controlul intern, declanşat în aplicarea principiului subordonării ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din României, republicată, în cadrul parchetului din care face parte procurorul care a dat soluţia de netrimitere în judecată; şi
– controlul judecătoresc, iniţiat prin formularea, în termenul prevăzut de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, a unei plângeri adresate instanţei căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în fond.
Situaţia din prezenta cauză nu se regăseşte în mod expres în niciuna din ipotezele reglementate de decizia pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, întrucât prim-procurorul s-a pronunţat cu depăşirea termenului (de recomandare pentru acesta) de 20 de zile de la momentul înregistrării plângerii formulată de petentă.
Cu toate acestea, deşi decizia prim-procurorului a fost pronunţată cu depăşirea acestui termen de recomandare, dar înainte ca instanţa să soluţioneze plângerea formulată de petentă, în considerarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 Cod procedură penală, această decizie urmează să-şi producă efectele juridice, în sensul modificării soluţiei procurorului de caz, efecte juridice ce nu pot fi ignorate în cauză.
Prin urmare, din moment ce soluţia adoptată în cadrul controlului actelor procurorului nu este în concordanţă cu cea pronunţată de procurorul de caz, rezultă că apare ca fiind necesară realizarea acelui dublu control jurisdicţional al actelor procurorului, (controlul intern) urmând ca soluţia pronunţată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi să fie verificată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Prin urmare, faţă de situaţia expusă mai sus, la acest moment procesual, nu este în competenţa instanţei să analizeze/cenzureze soluţia de netrimitere în judecată pronunţată de procurorul de caz, soluţie care a fost infirmată de către procurorul ierarhic superior, motiv pentru care se va dispune înaintarea plângerii, împreună cu dosarul de urmărire penală şi a soluţiei dispuse de prim procurorul Parchetului de pe Lângă Judecătoria Iaşi.
