Modificarea competenţei materiale în cursul procesului.
Consecinţa nerespectării modificărilor privind competenţa. Soluţia instanţei de apel la rejudecarea cauzei.
– art. 25, art. 27 Cod procedură penală
– art. I pct. 6 din Legea nr. 356/21.07.2007 – de modificate a Codului de procedură penală
x
x x
În situaţia în care, înainte de rejudecarea cauzei în fond, după casare cu trimitere, se modifică competenţa materială şi instanţa fondului nu respectă noua competenţă materială, hotărârea pronunţată este lovită de nulitate. Soluţia instanţei de apel, în al doilea ciclu procesual, este de casare a hotărârii Tribunalului Bucureşti şi trimitere a cauzei la Judecătoria Sectorului 4, competentă material după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/21.07.2006 – de modificare a Codului de procedură penală.
Prin sentinţa penală nr.1707/27.12.2007 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, în baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului S. N. din infracţiunea prev. de art.211 alin.2 lit.a,b,c Cod penal şi alin. 2/1 lit.a Cod penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal în infracţiunea prev de art. 211 alin.2 lit.a,b,c Cod penal şi alin. 2/1 lit.a Cod penal cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap la art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul S. N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev de art. 211 alin.2 lit.a,b,c Cod penal şi alin. 2/1 lit.a Cod penal, cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal.
A constatat ca inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 16.10.2005 la 02.03.2006.
În baza art. 346 alin 3 Cod procedură penală nu au fost acordate despăgubiri civile părţilor vătămate constituite părţi civile A. L. şi Z. C. N.
S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator luată asupra autoturismului Dacia, de culoare albă, cu nr. înmatriculare B-36-RHG, numitului C. M., proprietatea acestuia, şi a bunurilor ridicate, identificate şi enumerate prin dovada seria B nr. 20898/02.11.2005, respectiv cuţit tip briceag cu lama de aprox.20 cm şi mâner din metal pe care sunt aplicate ornamente din lemn, folosit; telecomanda pentru alarma auto marca MAAT – uzată; telefon mobil Samsung, carcasa argintie fără serie de identificare, uzat neprobat; pereche ochelari de soare; brichete cu gaz, folosite; casete audio; pix; ornament auto tip busola (fără ceas electronic); mâner ornament pentru schimbător de viteze auto având emblema Renault folosit, si a sumei de 27 RON consemnata la CEC, conform chitanţei nr.1576360/1/02.11.2005.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că seara zilei de 27.04.2005, în jurul orelor 22,00, partea vătămată A. L., întorcându-se de la serviciu şi-a parcat autoturismul marca Opel Vectra, cu nr. B-97749, proprietatea SC Colonial SA în dreptul scuarului de pe str. Costache Stamate, intersecţie cu Calea Văcăreşti, cu fata spre Big Berceni. După ce a coborât din autoturism pe care l-a asigurat şi, dorind să intre în scara blocului unde locuia, a văzut un autoturism Dacia, de culoare alba, cu nr. de înmatriculare B.93.AYL, şi pe când trecea pe lângă aceasta, din ea au coborât de pe bancheta din spate, stângă – dreaptă, doi indivizi ce aveau faţa acoperită cu o basma neagră, până sub ochi şi capul acoperit. Unul dintre ei, îmbrăcat cu o geaca de blugi, înălţime 1,65 m, slab, pantaloni de blugi şi tuns scurt, conform descrierii părţii vătămate A. L. (fila 9 dup), s-a îndreptat către partea vătămată, a apucat-o de geanta, timp în care partea vătămată a început să ţipe, dar ţinând strâns de geanta, iar cel de-al doilea individ s-a plasat în spate, lovind-o în zona cefei şi trăgând-o de par. Căzută la pământ, partea vătămată ţinea în continuare strâns de geanta în care se afla suma de 133.000.000 lei RON, respectiv 20.000.000 lei, 1225 USD si 2200 euro, timp în care din Dacie a coborât şi şoferul pe care partea vătămată l-a descris ca fiind o persoana de sex masculin, cu vârsta de aprox.30 ani, ten deschis, constituţie mai robusta, par de culoare saten-blond, tuns scurt, care a strigat către cei doi “las-o mă!, identificat în persoana inculpatului S. N.
După ce partea vătămată a fost deposedată de geantă, cei doi indivizi s-au urcat în maşina şi, demarând cu uşa semideschisă, autoturismul Dacia 1310 a pornit în trombă spre Big Berceni.
În spatele Daciei, partea vătămată a observat maşina Ford Transit cu nr.B-29-KUT ce aparţinea colegului ei, Z. C. N. şi, întrucât acesta văzuse incidentul a pornit în urmărirea Daciei, deplasându-se pe mai multe străzi pana la intersecţia B-dul Constantin Brâncoveanu cu str. Niţu Vasile când partea vătămată Z. C. N. a tamponat frontal autoturismul Dacia 1310, cu intenţia de a-i opri.
Din autoturismul tamponat au coborât 3 sau 4 indivizi care au început să îl lovească, iar unul dintre ei l-a înţepat cu cuţitul în coapsa piciorului stâng, după care au fugit printre blocurile din zona.
Din raportul de expertiza medico-legala nr. A1/4975/11.05.2005 reiese că leziunile traumatice din data de 27.04.2005 s-au putut produce prin lovire cu şi de corp/plan dur, precum şi acţiunea unui corp tăietor – înţepător, necesită pentru vindecare 10-12 zile şi nu au pus în primejdie viaţa victimei.
În imediata apropriere a locului unde a avut loc tamponarea între cele 2 autoturisme, se afla şi martorul P. M., şofer la SC 2000 SRL ce se afla staţionat cu taxiul cu nr.B-39-SUF la intersecţia cu C-tin Brâncoveanu cu str. Niţu Vasile care i-a observat pe cei trei indivizi când au coborât din Dacie şi sau îndreptat în grabă către partea vătămată Z. C. N. L-a văzut pe şoferul Daciei care l-a descris ca fiind o persoana solidă, cu o constituţie robustă cu burtă, faţă rotundă, nebărbierit, înălţime 1,80 m, îmbrăcat în trening de culoare alb-albastru, în picioare purtând adidas, iar pe cap o şapcă de culoare albastră cu alb care, împreună cu ceilalţi doi indivizi, i-au cerut să îi ia cu maşina. Pe şoferul Daciei, care a stat pe scaunul din dreapta de lângă şofer l-a lăsat la ieşirea din pasajul Mărăşeşti, iar pe ceilalţi doi, aflaţi pe bancheta din spate i-a lăsat la benzinăria Schell din Pantelimon.
A arătat şoferul taxiului că cel care a stat în faţă, identificat în persoana inculpatului, i-a spus că fratele său a avut o altercaţie cu alţi doi indivizi. A arătat acelaşi martor, în finalul declaraţiei din data de 28.04.2005, (filele 117 verso, dup) că pe individul cu şapcă (respectiv pe inculpat) nu îl poate recunoaşte, întrucât pe parcursul cursei a avut şapca trasă pe ochi şi capul îndreptat spre geam.
Cu toate acestea, în faza de urmărire penală, respectiv la data de 20.07.2005, martorul P. M. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana implicată în accidentul din seara zilei de 27.04.2005, în prezenţa martorului asistent C.A..
Cu ocazia cercetărilor la fata locului unde s-a produs tamponarea, s-a constatat că numărul de înmatriculare B-93-AYL montat pe autoturismul Dacia de culoare albă aparţinea unui alt autoturism marca Opel Astra de culoare roşie înmatriculat de numita D. . – L. care, fiind audiată, a declarat că a constatat dispariţia plăcuţei de înmatriculare în după-amiaza zilei de 27.04.2005.
Întrucât în interiorul autoturismului Dacia de culoare albă au fost descoperite 2 plăcuţe de înmatriculare cu nr.B-36-RHG s-a procedat la verificarea acestora şi s-a constatat că aparţin autoturismului în cauză şi este proprietatea numitului C. M.
Fiind audiat, acesta din urmă, a declarat că la data de 25.03.2005 a încheiat o chitanţă de mână cu numitul D. M. K. prin care acesta îl împrumuta cu suma de 600 euro, rămânând ca după o luna de zile să-i restituie suma de 700 euro şi maşina.
Martorul D. M.K. a arătat că maşina era parcată în str. Nicolae Grigorescu nr.14 unde locuieşte fără forme legale, cu concubina sa şi a constatat că maşina a fost furată în data de 28.04.2005 după ce a văzut cazul la ştirile de pe postul Antena 1.
A susţinut martorul că în aceasta perioadă de timp nu a încredinţat maşina nici unei persoane şi nici nu s-a folosit personal de aceasta.
Martorul D. M. – K. a predat organelor de poliţie la data de 04.05.2005 certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a autoturismului Dacia 1310, asigurarea RCA, precum şi o legătura de 3 chei tip Dacia care i-au fost predate proprietarului autoturismului C. M.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 223426/25.05.2005 întocmit de Serviciul Criminalistic al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti reiese că butucul de siguranţă, tip yală, pentru contact, aparţinând autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare B-36-G, prezintă urme de acţionare create cu un instrument special confecţionat, de tipul unei “şurubelniţe drepte” . De altfel, cercetarea interiorului autoturismului Dacia 1310 nu se observă în contact cheile pentru pornire.
Cu ocazia cercetării autoturismului Dacia B-93-AYL au fost ridicate mai multe urme papilare, atât din interiorul şi exteriorul autoturismului, cât şi de pe bunurile găsite în interior.
Urmele papilare puse la dispoziţie au fost relevante de pe partea exterioara a portierei stânga-faţă, de pe partea exterioară a portierei dreapta-faţă şi de pe o sticla de coca-cola.
Din conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică
nr.223357/03.05.2005 întocmit de Secţia 14 Politie – Biroul Criminalistică reiese că urma digitala ridicată de pe partea exterioara a portierei stânga-faţă (foto 1) a autoturismului Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare B-93-AYS a fost creată de amprenta degetului arătător de la mâna stângă a inculpatului S. N.
În urma examinării comparativa a urmelor papilare relevate de pe partea exterioară a portierei dreapta-faţă, (foto nr.2) şi de pe sticla de coca-cola (foto nr.3) cu impresiunile papilare ale inculpatului S. N. s-a stabilit ştiinţific că acestea nu aparţin inculpatului.
Drept urmare, s-a constatat că s-a elucidat încă din faza de urmărire penală problema urmelor papilare de pe sticla de coca-cola, descoperite în autoturismul Dacia 1310, astfel cum imputase ÎCCJ instanţelor anterioare.
În cuprinsul aceleiaşi decizii, ÎCCJ a mai atras atenţia că nici una din instanţe nu a avut în vedere celelalte obiecte descrise în faza de urmărire penală ca găsite în autoturism şi de pe care – în parte – s-au prelevat urme, însă despre care nu s-a amintit ulterior (sticla de coca-cola ,telecomanda, telefon mobil, ochelarii, casete audio, pixul etc).
Conformându-se dispoziţiilor instanţei de control, obligatorii pentru instanţa de rejudecare, Tribunalul a constatat că singurul obiect de pe care s-au relevat şi ridicat urme papilare a fost sticla de coca-cola, astfel cum a reieşit din procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat la data de 27.04.2005, în finalul acestuia, respectiv fil.23 verso, urme care, cum s-a arătat anterior, au fost supuse expertizării .
În acelaşi spirit al respectării dispoziţiilor instanţei de control, Tribunalul a solicitat informaţii de la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice referitoare la intervalul de timp cât putea rezista urmele papilare ale inculpatului descoperita pe partea exterioara a portierei stângă faţă, însa din conţinutul acestora reiese că nu se poate preciza intervalul de timp cât putea rezista acesta urma papilara.
Din relaţiile solicitate de la Administraţia Naţională de Meteorologie depuse la data de 19.06.2007 prin Serviciul Registratura reiese că în a doua jumătate a lunii aprilie 2005 au căzut precipitaţii cu caracter de aversă, dar neînsemnate cantitativ, iar vântul a suflat slab cu intensificări temporare până la moderat, relaţii solicitate din oficiu, de tribunal.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt probe certe din care să rezulte ca inculpatul S. N. este autorul infracţiunii de tâlhărie din seara zilei de 27.04.2005, în dauna părţii vătămate A. L., în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, partea vătămată l-a descris pe şoferul Daciei 1310,cu nr. de înmatriculare B-93-A YL, cel care a coborât ulterior din maşină şi a strigat către ceilalţi doi indivizi mascaţi “las-o, mă” !, ca fiind o persoana cu părul şaten-blond, or, în realitate, inculpatul are parul negru.
Şi-a menţinut această poziţie cu ocazia tuturor declaraţiilor luate în faza de urmărire penală 27.04.2005, 22.11.2005 – f.(8-14 dup), cât şi în faţa instanţei de fond cu ocazia primei judecăţi (f 40), iar cu ocazia rejudecării cauzei, aceeaşi parte vătămată a fost foarte sigură că inculpatul S. N. nu este persoana care era şoferul maşinii Dacia 1310, iar la insistentele reprezentantului Ministerului Public şi ale instanţei de judecată, partea vătămată a arătat că nu sau exercitat presiuni psihice sau alt gen de ameninţări asupra sa de către inculpat, rude sau apropiaţi ai inculpatului în sensul nerecunoaşterii, aspect consemnat şi în caietul grefierului şi în încheierea de dezbateri. De altfel, partea vătămată nu a făcut niciodată pe parcursul urmăririi penale vreo recunoaştere a inculpatului din grup sau de pe planşa foto, activitate care ar fi putut avea loc în condiţiile în care partea vătămată a descris în detaliu atât fizionomia celor 3 indivizi care au atacat-o şi, în final, deposedat-o de geanta, cât şi obiectele vestimentare.
Pe de alta parte, din procesul verbal încheiat la data de 29.04.2005 de Secţia 14 Poliţie (fila 149 dup) a reieşit că i s-au prezentat părţii vătămate Z. C.N. albume fotografice cu persoanele suspecte aflate în atenţia Secţiei 14 Poliţie, însă aceasta nu a putut face nici o recunoaştere a autorului faptei.
Această parte vătămată a efectuat o recunoaştere a inculpatului S.N. la data de 27.07.2005, în prezenţa martorului – asistent C. P. – A., recunoaştere efectuată după o planşă foto conţinând 5 fotografii cu persoana de sex masculin, cu fizionomii şi vârste apropiate, astfel cum însăşi partea vătămată a susţinut în cuprinsul declaraţiilor date în faza de urmărire penală de la fila 128 şi cum, de altfel, lesne se poate observa în urma analizei planşei foto de la fila 126.
În acest context caracteristicile de asemănare a persoanelor prezentate în vederea recunoaşterii coroborată cu nerecunoaşterea inculpatului de către partea vătămată în faţa instanţelor de judecată, respectiv (fila 42 dosar cercetare judecătorească 46390/3/2005 – Tribunalul Bucureşti – Secţia I-a Penală) despre care a spus că individul aflat la volanul Daciei era blond şi mai mic de statură şi că l-a recunoscut pe inculpatul S. N., în faza de urmărire penală, întrucât i s-a părut că semăna cu una din persoanele care avea faţa descoperită şi care a participat la săvârşirea faptei, Tribunalul a apreciat că nici cea de-a doua parte vătămată nu a fost în măsură să îl identifice cu certitudine pe inculpatul S. N..
Modul în care s-a realizat recunoaşterea inculpatului de către partea vătămată în faza de urmărire penală a creat dubii instanţei judecătoreşti şi care unite cu nerecunoaşterea acestuia în fata instanţei de judecată converg către concluzia că în cauză nu se poate vorbi despre o recunoaştere a inculpatului nici de cea de a doua parte vătămată.
Persoana care a văzut incidentul soldat cu tamponarea autoturismului Dacia 1310 şi autoutilitarei condusă de partea vătămată Z. este martorul P. M. care i-a şi condus pe şoferul Daciei şi ceilalţi trei indivizi până în centrul oraşului, (fila 49-51 dup).
Deşi iniţial, la data de 28.04.2005, martorul a afirmat că şoferul Daciei (adică inculpatul S. N.) s-a aşezat în taxi, în faţă, că purta o şapcă trasă pe ochi şi avea capul îndreptat spre geam şi, din acest motiv, nu îl poate recunoaşte, dacă i s-ar arăta (i-ar putea recunoaşte numai pe ceilalţi 2 indivizi care au ocupat bancheta din spate a taxiului), cum a menţionat explicit în declaraţiile de la fila 117 verso, jos, cu toate acestea ulterior l-a recunoscut pe inculpatul S. N. la data de 20.07.2005.
Dubiile create cu privire la recunoaşterea inculpatului sunt amplificate şi susţinute în faţa instanţei de judecata, ocazie cu care martorul a declarat că, în realitate, a fost obligat de organele de urmărire penală să îl recunoască pe inculpat din planşa foto, sub ameninţarea că îl va face şi pe el complice la ceva. A arătat martorul că persoana care a stat în dreapta sa în taxi era blondă, iar printre fotografiile de la poliţie nu a văzut-o pe aceasta, arătându-i-se în fapt 2 fotografii şi nu 6 fotografii, astfel cum reiese din planşa foto aflată la fila 111 dup. În orice caz, a afirmat martorul că persoana care a stat în taxi, pe scaunul din dreapta era blondă şi nu este inculpatul care, la vremea respectiva era în boxa fila 45 primul ciclu procesual.
Este drept că martorul P. M. a arătat în faţa instanţei de judecată că nu a văzut nici un incident, deşi în faza de urmărire penală a relatat despre acesta, însa această neconcordanţă nu este de natură să convingă instanţa de judecată că acesta este subiectiv sau mincinos şi, deci, să-i înlăture declaraţia, căci ar însemna să se ajungă la o interpretare disparată a declaraţiei sale în condiţiile în care tot în cursul urmăririi penale, acelaşi martor a arătat că, în orice caz, nu l-ar putea recunoaşte pe inculpat, întrucât avea şapca trasă pe ochi şi capul îndreptat spre geam.
Drept urmare, se pune întrebarea daca inculpatul avea această poziţie, cum l-a putut recunoaşte martorul P. M. pe inculpat în condiţiile în care el însuşi a arătat că nu l-ar putea recunoaşte. Acest aspect (f.117 verso jos) primează, căci încă din faza de urmărire penală martorul P. M. nu-l putea recunoaşte pe inculpat, iar în faţa instanţei de judecată nu a făcut decât să confirme şi să-şi menţină această poziţie. Aşadar, nu se poate invoca faptul că în instanţă martorul nu l-a mai putut recunoaşte din cauza scurgerii prea mare a timpului atât timp cât încă din seara zilei de 27.04.2005, în realitate, acesta nici măcar nu i-a reţinut fizionomia.
În aceeaşi serie a obţinerii probelor prin ameninţare se înscrie şi declaraţia martorului D. M.K. care a relatat în faţa primei instanţe că a fost bătut la secţia de poliţie când a fost întrebat dacă a folosit maşina în scopul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie şi a reuşit să scape numai datorita intervenţiei unui avocat care îl cunoştea şi care a spus despre el ca nu are asemenea preocupări. Acelaşi martor a arătat că i s-a impus de organele de politie să urce în maşină, dar a refuzat, crezând că i se întinde o capcană .
Rămâne de analizat singura probă care îl incriminează pe inculpat, respectiv urma digitală de pe partea exterioara a portierei stânga faţă de pe autoturismul Dacia 1310 a cărei prezenţă inculpatul nu a putut-o explica iniţial cu ocazia ascultării la momentul formulării propunerii de arestare în data de 16.10.2005, dar ulterior a justificat existenta acesteia prin aceea ca a condus autoturismul proprietarului, întrucât acesta nu avea permis de conducere. Nu îşi mai aduce aminte în ce perioada a condus-o, dar martorul Costache Marian a confirmat acest aspect la instanţa de fond ( f.48). Evident perioada în care acesta a putut-o conduce, cu consimţământul proprietarului, era limitată până la data de 25.03.2005 când a fost drept “gaj” martorului D.M. K. în contul împrumutului de 600 euro acordat de acesta din urmă. După această dată ,conform declaraţiei martorului D. a plătit o persoana de sex masculin care i-a condus maşina din Târgul Vitan până la domiciliul concubinei sale unde a rămas pana în seara zilei de 27.04.2005 ,fără să o încredinţeze altei persoane şi fără să o folosească personal.
În condiţiile în care nici Institutul Naţional de Expertize Criminalistice nu a putut stabili durata în timp a persistenţei unei urme digitale pe exteriorul maşinii, nici Tribunalul nu a putut concluziona, în lipsa unei păreri ştiinţifice, că acea amprentă a fost creată de inculpat în seara incidentului din 27.04.2005, în condiţiile în care aceasta putea fi creată în oricare moment al perioadei 25.03.2005 – 27.04.2005, cu sau fără luarea în considerare a condiţiilor meteo din intervalul respectiv de timp.
Chiar şi în situaţia în care martorul D. a spălat autoturismul la spălătorie, înainte de a-l depozita, tot nu se poate stabili data la care aceasta a fost creată, căci, aşa cum am arătat, în lipsa unei păreri ştiinţifice, nu se poate trage o concluzie certă cu privire la data la care a fost produsă acea urmă digitală de inculpat.
Întrucât au existat neconcordante în cuprinsul rechizitoriului, respectiv între expozitiv şi dispozitiv referitor la încadrarea juridică a faptei, Tribunalul a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie săvârşita în stare de recidiva postcondamnatorie în aceeaşi infracţiune săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, întrucât infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşita după considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin s.p.nr.770/2l.08.2003 din care a rămas neexecutat un rest de pedeapsa de 402 zile, cerere pusă în discuţia părţilor şi admisă potrivit disp.art.334 Cod procedură penală.
Faţă de motivele expuse mai sus, Tribunalul a apreciat că fapta cu care a fost sesizata instanţa de judecată nu a fost săvârşită de inculpatul S. N., motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală a dispus achitarea acestuia sub aspectul săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 211 alin.2 lit.a,b,c Cod penal şi art. 2/1 lit.a Cod penal cu aplic art. 37 lit.b Cod penal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, invocând nulitatea absolută a sentinţei apelate, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială, care aparţine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă în raza căruia a fost săvârşită fapta.
Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Curtea constată apelul fondat.
Prin decizia penală nr. 1227/06.03.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul inculpatului, s-au casat hotărârile şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Legea nr. 356/2006 a intrat în vigoare la data de 06.09.2006, anterior pronunţării acestei decizii şi, în caz de admitere a apelului sau recursului, dacă se dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare, aceasta se va rejudeca de către instanţa competentă.
La momentul pronunţării deciziei, competenţa aparţinea judecătoriei.
Tribunalul ca instanţă de fond avea obligaţia de a-i verifica competenţa materială, chiar dacă prin decizia de casare s-a dispus trimiterea spre rejudecare la tribunal, deoarece motivul trimiterii nu se referă la competenţă.
Aşa fiind, va admite apelul declarat de Parchet, va desfiinţa sentinţa şi va trimite cauza pentru competentă soluţionare pe fond la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Dosar penal nr. 11.768/372007, decizia penală nr.81/17.03.2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I-a Penală
??
??
??
??
8
