Conform art. 456 din Codul de procedură penală, determinarea în concret a instanţei competente să soluţioneze cererea de întrerupere a executării pedepsei se face în funcţie de instanţa de sau de locul de deţinere în care se găseşte condamnatul în momentul introducerii cererii.
(Sentinţa nr. 10 din 13 martie 2003 – Secţia 1 penală)
Petentul condamnat S.C. a depus la Judecătoria Giurgiu o cerere pentru întreruperea executării pedepsei, întemeiată pe dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală.
Prin Sentinţa penală nr. 1882 din 14.10.2002, Judecătoria Giurgiu şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, motivat de faptul că petentul a fost condamnat la 8 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 1265/2002 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi, conform art. 456 din Codul de procedură penală, instanţa competentă pentru soluţionarea cererii este instanţa de executare.
Prin Sentinţa penală nr. 28 din 10.01.2003, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă. Instanţa a avut în vedere şi faptul că petentul a fost transferat la Penitenciarul Giurgiu şi este greu de transportat.
Curtea, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, a stabilit ca fiind competentă instanţa de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
NOTĂ:
Competenţa de soluţionare a cererii putea fi stabilită şi în favoarea Judecătoriei Giurgiu, având în vedere că la data introducerii cererii condamnatul se afla în Penitenciarul Giurgiu.
