Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 42PR 2015 din data de 16.11.2015
Competența judecătorului de cameră preliminară. Plângere formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată. Admiterea plângerii. În cauză nu s-au efectuat cercetări cu privire la comiterea infracțiunii reclamată prin plângerea penală, respectiv infracțiunea de “refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale”; prev. de art. 4 din legea nr. 241/2005.
Petenta DGRFP-AJFP Iași, la data de 30.12.2013 a formulat adresa cu nr. 12066/30.DEC.2013 prin care a adus la cunoștința numitului M.O., în calitatea sa de administrator al SC M SRL IAȘI, că este invitat la sediul DGRFP-AFPM Iași, în termen de 3 zile de la primirea comunicării, între orele 08,30-15,00, cu următoarele documente:
-balanța de verificare la data de 31.11.2013,
-lista mijloacelor fixe,
-ștampila unității,
-copii de pe documentele de plată a debitelor la bugetul de stat efectuate după data de 01.12.2013,
-fișa contului clienți la data de 31.11.2013,
-extrasele de cont de la bănci,
-registrul de casă completat la zi.
S-a menționat că la data de 16.12.2013 societatea înregistra debite restante la bugetul general consolidat al statului în sumă de 63.885 lei.
S-a atras atenția că nerespectarea celor menționate constituie infracțiune și se pedepsește conform art. 4 din legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Adresa a fost primită de destinatar la data de 8.01.2014.
La data de 22.01.2014, administratorul SC M SRL IAȘI, numita M.V. (societatea avea doi administratori cu puteri depline, M.O. și M.V.) s-a prezentat la sediul DGRFP-AFPM Iași, întocmindu-se de către consilierul AFPM o notă de constatare (fila 6 dup). În respectiva notă de constatare s-a consemnat că
Societatea are în proprietate un singur autoturism MERCEDES Sprinter, fabricat în anul 1995, pentru care v-a prezenta certificatul de înmatriculare și cartea de identitate la data de 24.01.2014. (dintr-o evidentă eroare materială, în nota de constatare consilierul P. a menționat data de 24.01.2013)
În dosarul de urmărire penală nu există nici un document, proces-verbal, notă de constatare, care să dateze din 24.01.2015 și din care să rezulte dacă numita M.V. a prezentat sau nu AFPM documentele solicitate. De asemenea, nu s-a efectuat nici un fel de verificare cu privire la prezentarea acestor documente de către intimată, cum ar fi verificări în registrul de evidență al intrării persoanelor din instituție, verificări ale unor eventuale înregistrări video, interpelări ale personalului AFPM, orice mijloc de probă permis de lege, prin care să se poată demonstra dacă numita M.V. s-a prezentat pe data de 24.01.2014 la sediul petentei cu actele solicitate (certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului proprietate a SC M SRL IAȘI).
În schimb, intimata M.V. a declarat în fața instanței că s-a prezentat la data de 24.01.2014 la DGRFP-AFPM Iași, iar dna PEC, observând că este expirat certificatul de înmatriculare, i-a comunicat că nu se pot îndestula creanțele din vânzarea acelui autovehicul vechi și că trebuie să îi aducă actele autovehiculului nou, care, însă, susține intimata, era deja cesionat (intimata susține că a intervenit un contract de cesiune în luna noiembrie 2013, însă în nota de constatare din 22.01.2014 pe care a semnat-o și ștampilat-o, este menționat că societatea deține un autovehicul în leasing auto, la care mai are de plătit două rate) . Judecătorul de cameră preliminară, în această procedură, nu poate verifica veridicitatea susținerilor intimatei, judecarea cauzei rezumându-se doar la analiza actelor și lucrărilor din dosarul de urmărire penală.
Rezultă deci că, potrivit susținerilor petentei, o pretinsă infracțiune prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 s-ar fi săvârșit la data de 24.01.2014, prin neîndeplinirea obligației de a prezenta certificatul de înmatriculare și cartea de identitate ale autovehiculului Mercedes Sprinter din 1995, obligație impusă administratorului M.V. la data de 22.01.2014, prin nota de constatare, semnată de aceasta din urmă și întocmită ca urmare a prezentării administratorului societății în baza adresei nr. 12066 din 30.12.2013.
La data de 12.03.2014, DGRFP-AJFP Iași a emis avizul de inspecție fiscală cu nr. de înregistrare F-IS-75, prin care SC M SRL IAȘI a fost informată că începând cu data de 27.03.2014 va face obiectul unei inspecții fiscale pentru taxa pe valoare adăugată în perioada 01.01.2013-31.12.2013, respectiv taxa pe valoare adăugată trimestrial în perioada 01.01.2010-31.12.2012 și pentru verificarea modului de organizare și conducere a evidenței fiscale. În vederea bunei desfășurări a inspecției fiscale s-a pus în vedere să se pregătească, pentru a fi puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală, toate documentele contabile și fiscale și alte documente justificative relevante pentru stabilirea situației fiscale.
La data de 05.05.2014, DGRFP-AJFP Iași a formulat plângere penală (fila 4 dup) împotriva numitei M.V.. În motivare s-a arătat că SC M SRL IAȘI a înregistrat obligații fiscale restante la bugetul consolidat al statului în cuantum de 58.892 lei și s-a început executarea silită pentru recuperarea sumei, sens în care s-au transmis debitoarei actele de executare, aducându-i-se la cunoștință valoarea debitului și obligația de plată a acestor debite în cuantum de 15 zile de la somație. În plângere se arată că, deși a fost somată să se prezinte cu documentele contabile, prin adresa 12066 din 30.12.2013,(fiind evident cu privire la care procedură- cea de silită-formulează plângere DGRFP-AJFP Iași) în vederea identificării bunurilor și veniturilor urmăribile, administratorul societății nu s-a conformat. În sesizarea penală DGRFP-AJFP nu a făcut nici un fel de referire la inspecția fiscală începută la 12.03.2014, plângerea rezumându-se la procedura executării silite.
La data de 02.06.2014, organul de cercetare penală din cadrul Serviciului de investigare a fraudelor-IPJ Iași a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 4 din Legea nr. 241/2005, fără a se preciza că urmărirea penală se începe față de o anumită persoană, rezultând deci că s-a început urmărirea penală in rem.
În cadrul urmăririi penale efectuate, a fost ascultată în calitate de martor numita M.V. (fila 36 dup). În cuprinsul declarației, numita M.V. a relatat că a primit adresa nr. 12066 din 30.12.2013, că la data de 22.01.2014 s-a prezentat cu toate documentele menționate în respectiva adresă, că a semnat și ștampilat nota de constatare, întocmită la data de 22.01.2015, fără să facă nici o referire la obligația care i-a fost pusă în vedere prin nota de constatare respectivă, anume aceea de a prezenta certificatul de înmatriculare și cartea de identitate ale autovehiculului Mercedes Sprinter din 1995, în vederea sechestrării și valorificării. Rezultă deci că, privitor la fapta care a făcut obiectul plângerii penale formulate de DGRFP-AJFP Iași, numita M.V. nu a fost ascultată în cadrul urmăririi penale.
La data de 11.09.2014, organul de cercetare a întocmit un referat cu propunere de clasare. În motivare, s-a arătat că în data de 30.12.2013 a formulat adresa cu nr. 12066/30.DEC.2013 prin care a solicitat reprezentanților legali ai SC M SRL IAȘI să se prezinte la sediul DGRFP-AFPM Iași, în termen de 3 zile de la primirea comunicării, cu o serie de documente contabile. La data de 22.01.2014, numita M.V. s-a prezentat cu documentele solicitate, într-un termen mai mic de 15 zile, invitația fiind primită la 08.01.2014. În aceeași zi s-a întocmit nota de constatare, în care s-a menționat că administratorul M.V. urmează să prezinte un certificat de înmatriculare al unui autoturism utilizat de societate, fiind în derulare un contract de leasing auto. Această din urmă constatare a organului de cercetare penală este eronată. Astfel, se face confuzie între autoturismul marca Mercedes Sprinter fabricat în anul 1995 și care era în proprietatea SC M SRL IAȘI, ale cărui acte au fost cerute de reprezentanta DGRFP-AFPM Iași, în vederea sechestrării și autoturismul Mercedes Sprinter fabricat în anul 2008 care forma obiectul unui contract de leasing auto și care, nefiind încă proprietatea SC M SRL IAȘI, ci a societății de leasing, nu putea fi sechestrat în vederea executării silite.
De asemenea, în ordonanța de clasare se menționează că numita M.V. a declarat că a predat către DGRFP toată evidența contabilă a societății pentru anii 2010-2013 pentru control fiscal și că nu a avut intenția de a se sustrage de la verificările organelor de control și de la plata taxelor datorate bugetului de stat. Se omite a se menționa că aceste declarații ale administratorului societății sunt referitoare la inspecția fiscală care a început din data de 27.03.2014, în vreme ce infracțiunea pentru care DGRFP-AJFP Iași a formulat plângere penală s-ar fi săvârșit în data de 24.01.2014.
Nu este menționat în referatul cu propunerea de clasare nici un aspect referitor la îndeplinirea de către intimată a obligației de a pune la dispoziția organelor îndreptățite actele solicitate în vederea executării silite, respectiv certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului Mercedes Sprinter fabricat în anul 1995, proprietate a SC M SRL IAȘI.
La data de 03.12.2014, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași a emis o ordonanță de clasare, în baza art. 315 alin. 1 lit. b rap. la art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p. Ordonanța a fost comunicată DGRFP-AJFP Iași la data de 10.12.2014.
La data de 08.01.2015, prin ordonanță motivată, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași a respins ca neîntemeiată plângerea DGRFP-AJFP Iași împotriva ordonanței de clasare emisă la 3.12.2014 în dosarul …/P/2014.
În motivare, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, a reținut că, prin adresa cu nr. 12066/30.DEC.2013, AJFP Iași a solicitat reprezentanților legali ai SC M SRL IAȘI să prezinte, în termen de 3 zile de la primirea comunicării o serie de documente, fără ca în enumerare să fie solicitate și documentele care să ateste deținerea legală a bunurilor din patrimoniu. Reține prim-procurorul și faptul că administratorul M.V. s-a prezentat la data de 22.01.2014 la AFP Iași, unde consilierul PEC a întocmit nota de constatare înregistrată sub numărul 3160, menționându-se, printre altele, și faptul că M.V. urma să prezinte certificatul de înmatriculare și cartea de identitate pentru autoturismul deținut îb sistem leasing a doua zi.
A reținut în continuare prim-procurorul faptul că organele de cercetare penală au omis să o întrebe pe numita M.V. dacă a prezentat actele solicitate, concluzionând însă că inspecția fiscală s-a desfășurat fără impedimente. Continuă prim procurorul să facă referire la inspecția fiscală și la obiectivele acesteia stabilite prin avizul de inspecție fiscală, concluzionând că, față de acest obiectiv, se identifică o contradicție cu aspectele menționate în sesizarea penală, potrivit cărora acțiunea de control a fost inițiată în vederea continuării măsurilor de executare silită. Conchide prim-procurorul că distincția este importantă tocmai din perspectiva tipului de documente pentru care se comunică obligația de prezentare, iar față de faptul că la fila 3 din raportul de inspecție fiscală este menționat faptul că la solicitarea organului de control au fost puse la dispoziție documentele de înființare și funcționare perimare și cele de evidență tehnico-operativă și contabilă, soluția procurorului de caz este corectă.
Judecătorul de cameră preliminară a reținut că organele de urmărire penală au făcut două confuzii, în mod constant.
Astfel, au confundat cele doua autovehicule ale SC M SRL IAȘI, reținând în mod eronat că prin nota de constatare s-a solicitat să se prezinte certificatul de înmatriculare și cartea de identitate pentru autovehiculul Mercedes Sprinter fabricat în anul 2008 care forma obiectul unui contract de leasing auto, deși, din analiza notei de constatare rezultă, fără nici un dubiu, că numitei M.V. i s-a pus în vedere să depună certificatul de înmatriculare și cartea de identitate pentru autovehiculul Mercedes Sprinter fabricat în anul 1995 și care era proprietatea SC M SRL IAȘI.
A doua confuzie pe care au făcut-o în mod constant organele de urmărire penală privește cele două proceduri absolut diferite: o procedură de executare silită pe de o parte și o procedură de control pe linie de TVA și verificare a modului de organizare și conducere a evidenței fiscale, pe de altă parte.
Astfel, prima procedură a fost inițiată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, (în drepturile căreia s-a subrogat Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Iași, pentru a sta în judecată în acest dosar). În cadrul acestei proceduri DE EXECUTARE SILITĂ a fost emisă adresa nr. 12066/30.DEC.2013 prin care a adus la cunoștința numitului M.O., în calitatea sa de administrator al SC M SRL IAȘI, că este invitat la sediul DGRFP-AFPM Iași, în termen de 3 zile de la primirea comunicării. În cadrul acestei proceduri s-a întocmit nota de constatare din 22.01.2014 și în cadrul acestei proceduri s-a pus în vedere inculpatei să prezinte certificatul de înmatriculare și cartea de identitate pentru autovehiculul Mercedes Sprinter fabricat în anul 1995 și care era proprietatea SC M SRL IAȘI, documente care, în cadrul unei proceduri de executare silită sunt necesare pentru sechestrarea și valorificare bunului respectiv. Cu privire la această procedură a formulat Administrația Finanțelor Publice a Județului Iași, (cu subrogare în drepturile Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași), sesizarea penală din data de 5.05.2014, în care, în mod expres, s-a făcut referire la procedura de executare silită, la actele de executare și la adresa nr. 12066/30.DEC.2013. Obiectul urmăririi penale, în conformitate cu art. 285 NCPP, urmare a acestei sesizări, consta în obligația organelor de urmărire penală de a strânge probe necesare cu privire la existența infracțiunii prev. de art. 4 din Legea 241/2005 în sarcina administratorilor SC M SRL IAȘI, respectiv de a verifica, în concret:
-dacă s-au pus la dispoziție documentele solicitate în cadrul acestei proceduri, inclusiv certificatul și cartea de identitate cerute prin nota de constatare semnată de M.V. la data de 22.10.2014,
-dacă, față de norma de incriminare, o eventuală neprezentare a acelor documente în vederea sechestrării bunului, ar fi de natură să atragă răspunderea penală
-dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Or, constată judecătorul de cameră preliminară, nu s-au efectuat cercetări cu privire la comiterea infracțiunii de “refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale”; prev. de art. 4 din legea nr. 241/2005 față de fapta administratorului SC M SRL IAȘI, numita M.V., de a prezenta documentele solicitate în procedura de executare silită, inclusiv cele menționate în nota de constatare din 24.01.2014, respectiv certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului Mercedes Sprinter fabricat în anul 1995, în vederea sechestrării și valorificării bunului.
Cea de a doua procedură a fost inițiată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași. În această procedură s-a emis avizul de inspecție fiscală cu nr. de înregistrare F-IS-75, prin care SC M SRL IAȘI a fost informată că începând cu data de 27.03.2014 va face obiectul unei inspecții fiscale pentru taxa pe valoare adăugată în perioada 01.01.2013-31.12.2013, respectiv taxa pe valoare adăugată trimestrial în perioada 01.01.2010-31.12.2012 și pentru verificarea modului de organizare și conducere a evidenței fiscale. Sesizarea penală nu face nici o referire la această procedură de control, nefiind reclamată nici o pretinsă infracțiune în cadrul acesteia.
Din aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. b C.proc.pen., a admis plângerea formulată de petenta DGRFP-AJFP Iași împotriva ordonanței procurorului din data de 03.12.2014, dată în dosarul de urmărire penală nr. …/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, menținută prin ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă rezoluția Iași având nr. …/II/2/2015, desființând soluția atacată și trimițând cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.
