Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. x din data de 16.11.2015
Încheiere a judecătorului de cameră preliminară
Competența judecătorului de cameră preliminară. Verificarea legalității și temeiniciei măsurilor preventive. Înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar ca urmare a raportării la pericolul social concret al faptei.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:
I. Probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.
Judecătorul de cameră preliminară, la acest moment, este ținut să efectueze o evaluare provizorie a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, iar revocarea măsurii arestării preventive ar putea fi avută în vedere, din această perspectivă, doar în măsura în care acest probatoriu nu mai relevă, cu suficientă precizie, subzistența unor indicii de vinovăție.
Împrejurarea că cercetarea judecătorească ar putea eventual să infirme concluziile extrase din analiza acestui probatoriu este lipsită de relevanță la acest moment procesual, din moment ce orice măsură preventivă trebuie să se întemeieze pe existența unor indicii rezonabile de vinovăție care, de altfel, nu înfrâng prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale se poate prezuma, cu titlu provizoriu, că, în data de 14.02.2015, în jurul orelor 1900, profitand de neatentia părții civile SJ, inculpatul ar fi pătruns, fără drept, pe ușa de serviciu lăsată deschisă, în incinta magazinului PF SD, de unde ar fi sustras de pe rafturile magazinului mai multe bunuri, în valoare totală de 300 lei, pe care le-ar introdus intr-un sac de rafie, transportându-le apoi la domiciliul său. Se poate reține și faptul că prejudiciul a fost în mare parte recuperat, în cu excepția unor bunuri în valoare de 100 de lei, sumă care formează obiectul acțiunii civile exercitate în cauză.
II. Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în mod legal, prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 223 alin. 2 C.proc.pen., avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor cu privire la care existau motive rezonabile în sensul că aceasta ar fi comisă de inculpat, gravitate ce a fost evaluată în concret, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, ce a dus la concluzia că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, fiind necesar ca autoritățile judiciare să aibă o reacție fermă și să ia în mod prompt măsurile care se impun pentru scoaterea temporară din mediul social a persoanelor care comit astfel de fapte.
III. Analizând, în acest cadru, dacă, față de circumstanțele particulare ale cauzei și a celor ce vizează persoana inculpatului, se impune menținerea măsurii preventive actuale sau, dimpotrivă, poate fi admisă cererea formulată de inculpat, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară concluzionează că o măsură restrictivă de libertate este aptă să ducă la realizarea scopului procesului penal și este pe deplin proporțională în raport de elementele cauzei.
Astfel, pe baza evaluării gravității faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a antecedentelor penale ale inculpatului și ale datelor care caracterizează persoana acestuia, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că privarea de libertate a inculpatului la acest moment nu mai este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că, pentru a aprecia asupra existenței unui pericol pentru ordinea publică, se impune efectuarea atât a unei analize procesual penale, cât și a unei analize criminologice, care să conducă la o apreciere justă asupra periculozității inculpatului ca individ și asupra consecințelor pe care lăsarea sa în libertate le-ar putea produce asupra membrilor comunității.
Se impune a se sublinia că dispozițiile procesual penale reglementează expres care sunt elementele supuse analizei ca fiind legate indisolubil de aprecierea existenței unui pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, judecătorul de cameră preliminară evaluează gravitatea activității infracționale desfășurată de inculpat, gravitate ce reiese, pe de o parte, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul trimiterii în judecată (care valorifică natura și importanța valorilor sociale protejate prin incriminare respectiv libertatea sexuală a persoane), dar care nu poate ignora din activitatea concretă a inculpatului care se circumscrie normei de incriminare.
Se impune a fi evidențiată modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă fapta penală imputată, respectiv, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, împreună cu partea civilă, profitând de neatenția acesteia și prin sustragerea unor bunuri de o valoare modică. Astfel, s-a reținut și în actul de sesizare a instanței, că inculpatul a sustras două baxuri a cate 6 sticle de 0,5 l spirt medicinal, 7 doze de bere, două sticle de coniac, două pungi de detergent, 2 deodorante, două perechi de șosete, o pereche de boxeri, o cutie de pliculețe de suc, o cutie cu plicuri de ness, o sticlă de rom, două perechi de pantaloni de trening, doi cozonaci, două pachete de drojdie, ciocolate și două sticle de lichior, în valoare de 300 de lei. Ulterior, întrucât o parte din bunuri au fost găsite și restituite părții civile, prejudiciul nerecuperat declarat este de 100 lei. Nu mai puțin, este de remarcat, pentru a avea o imagine concretă a activității infracționale, dispoziția euforică a inculpatului care împărțit ciocolata sustrasă copiilor, spunându-le că este Moș Crăciun. Rezultă deci că inculpatul, având asupra sa bunuri sustrase, nu a avut o conduită tipică pentru un infractor care încearcă să își imposedeze cu titlu definitiv bunurile sustrase, nu s-a ascuns, nu a fost agresiv cu cei care l-au interpelat cu privire la ce anume ducea în sac, astfel încât, sub aspectul periculozității sale ca individ, aceste aspecte pledează împotriva reținerii conduitei inculpatului ca reprezentând pericol pentru ordinea publică. Nu trebuie ignorată din perspectiva analizei pericolului pentru ordinea publică, starea de sănătate și vârsta inculpatului.
Este adevărat că, la săvârșirea faptei, inculpatul a dat dovadă de ingratitudine față de partea civilă, care îi dăduse posibilitatea să câștige, în mod licit, niște sume de bani, dar această atitudine ingrată, deși reprobabilă sub aspect moral, în această cauză concretă, nu constituie un indiciu pentru periculozitatea inculpatului.
Cu privire la antecedentele penale, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, acesta fiind anterior condamnat, în mod repetat, executând pedepse privative de libertate care se pare, nu și-au atins scopul educativ. Totuși, judecătorul de cameră preliminară constată și faptul că inculpatul a fost liberat la termen, ca urmare a executării pedepsei, la data de 07.12.2012 din executarea unei pedepse cu închisoarea fără a înregistra vreo condamnare până în prezent. Este adevărat că inculpatul a mai fost trimis în judecată, de asemenea, o infracțiune de furt, încetându-se procesul penal ca urmare a împăcării părților. De asemenea, reține judecătorul de cameră preliminară că antecedentele penale, chiar din perspectiva jurisprudenței CEDO, mai ales după un trecerea unei anumite perioade de timp, nu pot constitui temeiul exclusiv al menținerii privării de libertate. Astfel, în cauza Richet contra Franței, s-a arătat că în ceea ce privește teama de recidivă, referirea la antecedentele penale nu poate fi suficientă pentru a justifica refuzul de punere în libertate.
Pe lângă criteriile prevăzute de dispozițiile art. 223 alin. 2 teză finală, trebuie avute în vedere și considerentele expuse de Curtea EDO în cauza Calmanovici contra României în care s-au menționat ca și criterii avute în vedere în analiza pericoului pentru ordinea publică: reacția publică declanșată din cauza faptelor comise și starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia. Întrucât datele profilului socio-moral al inculpatului, prin prisma condamnărilor anterioare, au fost analizate în baza dispozițiilor procesual penale menționate, judecătorul de cameră preliminară va analiza, din perspectiva conturării unui pericol pentru ordinea publică, doar reacția publică declanșată de fapta care formează obiectul acuzării, precum și incidența unei stări de nesiguranță ce ar putea fi indusă cetățenilor ca urmare a punerii inculpatului în libertate.Astfel, constată judecătorul că, în condițiile punerii în libertate a inculpatului,dată fiind natura infracțiunii și contextul concret al săvârșirii acesteia, nu s-ar crea o reație publică negativă care, sub aspectul amplorii și intensității, să poată conduce la concluzia tulburării publice. De asemenea, în contextul în care, la momentul la care a decis să consume împreună cu inculpatul băuturi alcoolice, atât la barul din sat, cât și în continuare la domiciliul părții civile, unde se afla localizat și magazinul acesteia, partea civilă a cunoscut antecedentele penale ale inculpatului, precum și situația financiară precară a acestuia, membrilor societății nu ar putea să li se inducă o stare de nesiguranță și temere ca urmare a eliberării inculpatului, întrucât, în contextul unei minime diligențe, nu ar fi expuse activității infracționale a inculpatului.
Fiind în stadiul procesual al verificării legalității și temeinicie măsurii arestării preventive la primirea dosarului, în procedură de cameră, ceea ce implică premisa existenței unei perioade de “detenție provizorie”; anterioară, judecătorul de cameră preliminară a acordat un interes deosebit proporționalității măsurii arestării preventive cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia, duratei efective de privare de libertate, precum și posibilității atingerii acestui scop prin luarea unor măsuri alternative, dintre cele prevăzute de art. 202 alin. 4 C.proc.pen.
Astfel, în ceea ce privește durata arestării preventive a inculpatului, judecătorul de cameră preliminară a reținut că acesta a fost privat de libertate inițial prin reținerea sa, în 15.02.2015, apoi prin arestarea sa preventivă la data de 16.02.2015, durata totală a privării de libertate fiind de 27 zile. A concluzionat judecătorul de cameră preliminară că durata arestării preventive a inculpatului, prin raportare la criteriile sus enunțate, nu a depășit un termen rezonabil, pe de o parte, dar, pe de altă parte, a fost suficientă pentru a se constitui într-o reacție fermă a organelor judiciare împotriva activității infracționale a inculpatului și pentru a descuraja inițierea unor activități similare de către alți cetățeni.
Totodată, pentru a răspunde exigențelor art.5 pct.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, judecătorul de cameră preliminară trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative întrucât, numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret, se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Unit).
Chiar dacă nu este enunțat ca principiu în textul Convenției, caracterul necesar al luării măsurii preventive poate fi extras din considerentele hotărârilor pronunțate. Astfel, în hotărârea Vrencev contra Serbiei din 23.09.2008 s-a arătat că ” nu este suficient ca privarea de libertate să fie executată conform legii naționale, ci ea trebuie să fie și necesară în circumstanțele specifice ale cauzei. Detenția unei persoane este o măsură atât de gravă, încât este justificată numai în ultimă instanță, atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost analizate și s-a constatat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual.”;
Prin raportarea dispozițiilor art. 241 alin. 2 C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că în vederea bune asigurări a desfășurării procesului penal, este necesară și suficientă luare unei măsuri restrictive de libertate.
Astfel, față de faptul că inculpatul are o antecedență bogată vastă și specializată, nu are un loc de muncă stabil, are o situație materială precară, judecătorul de cameră preliminară a apreciatcă se poate decela o predispoziție pentru comiterea unor fapte ilicite, astfel încât supravegherea inculpatului de către organele de poliție se impune totuși ca necesară. De asemenea, pentru buna desfășurare a procesului penal, este necesar ca inculpatul să poată fi localizat în orice moment. Față de aceste aspecte, măsura preventivă necesară și proporțională, este cea a controlului judiciar.
Acestea sunt considerentele pentru care judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 348 C.proc.pen. raportat la art. 207 C.proc.pen., cu referire la dispozițiile art. 223 alin. 2 C.proc.pen., a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul AP, în temeiul art. 348 alin. 1, raportat la art. 242 alin 2 și următoarele C.proc.pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b C.proc.pen., pe un termen de 60 de zile de la momentul rămânerii definitive a prezentei încheieri și va respinge cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpat.
