Competenta materiala a soluţionării unei contestaţii în anulare în temeiata pe dispoziţiile art. 386 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală în cazul în care aceasta este îndreptata împotriva unei sentinţe ramase definitive în apel Procedură civilă şi pena


Prin s.pen. nr. 1051/2010 a Judecătoriei Oradea definitivă prin d.pen. nr.316/A/2010 a Tribunalului Bihor s-a dispus condamnarea inculpatului Berger Sandor David la o pedeapsă de 1 an închisoare cu în regim de detenţie pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din cu aplic. art. 37 lit. b C.pr.pen. În cauză nu a fost declarat recurs.

Contestaţia în anulare formulată se întemeiază pe dispoziţiile art.386 alin. 1 lit. a C.pr.pen. – nelegala citare a inculpatului.

Potrivit dispoziţiilor art. 389 alin. 1 C.pr.pen. contestaţia în anulare revine instanţei de recurs care a c pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.

Contestaţia în anulare ca şi cale extraordinară de atac poate fi îndreptată doar împotriva hotărârilor penale definitive şi numai în cazurile şi condiţiile prevăzute limitativ şi expres în dispoziţiile art. 386 C.pr.pen.

Competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare revine potrivit dispoziţiilor art. 389 C.pr.pen. instanţei de recurs cu excepţia cazului prevăzut la art. 386 lit. d C.pr.pen. Cum, în speţă contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 386 alin. 1 lit. a C.pr.pen. şi anume nelegala sa citare, competenţa de soluţionare revine instanţei de recurs.

Faptul că în speţă nu s-a pronunţat o hotărâre în recurs, sentinţa penală rămânând definitivă în faţa instanţei de apel, este lipsit de relevanţă sub acest aspect şi nu poate modifica regulile de competenţă materială generală care exclud competenţa instanţei de apel de a soluţiona o co0ntestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 alin. 1 lit. a C.pr.pen.

De altfel, prin decizia nr. 413/1999 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în acelaşi sens printr-un regulator de competenţă.

Aspectul că în şedinţa publică din 21 februarie 2011, contestatorul arată că nu susţine contestaţia şi nu a formulat-o considerăm că nu poate fi analizat decât de către instanţa care se declară competentă să soluţioneze cauza, excepţia necompetenţei materiale primând oricărui alt incident.