Legea nr. 218/2002, art. 27
în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, plângerea prealabilă se adresează procurorului, iar acesta, după efectuarea urmăririi penale, poate sesiza instanţa competentă prin rechizitoriu.
Decizia penală nr. 684/R din 16 noiembrie 2005- M.A.
Prin sentinţa penală nr. 331 din 22 iunie 2005 a Tribunalului Braşov, a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale a soluţionării cauzei, formulată de reprezentantul Ministerului Public, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului J.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1), art. 193 şi art. 205 C. pen., săvârşite împotriva părţii vătămate H.A., fiind totodată respinsă acţiunea civilă formulată de către aceasta din urmă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată H.A., fără însă a indica motivele pentru care a supus criticii sentinţa primei instanţe.
Recursul este fondat, pentru considerente ce nu au fost împărtăşite de nici una dintre părţile din cauză şi nici de către reprezentantul Ministerului Public.
Hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în soluţionarea plângerii prealabile formulate de către partea vătămată H.A. şi adresate direct instanţei de judecată, respectiv Tribunalului Braşov.
Plângerea prealabilă a fost formulată cu privire la săvârşirea de către inculpatul J.D. a infracţiunilor de lovire, ameninţare şi insultă, prevăzute de art. 180 alin. (1), art. 193 şi art. 205 C. pen.
S-a stabilit de către prima instanţă că inculpatul are calitatea de agent de poliţie, acesta învederând şi împrejurarea că face parte încă din anul 1999 din poliţia judiciară.
Pentru a respinge excepţia necompetenţei materiale, invocată de către reprezentantul Ministerului Public, Tribunalul Braşov a avut în vedere dispoziţiile art. IV pct. 1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 281/2003, potrivit cărora infracţiunile săvârşite de către poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecă în primă instanţă de către tribunal.
Calitatea inculpatului de lucrător în cadrul poliţiei a fost stabilită fară dubiu de către instanţa de recurs, fiind comunicate relaţii oficiale în acest sens prin adresa nr. 72099 din 9 noiembrie 2005, emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov.
Astfel, prima instanţă s-a oprit asupra prevederilor art. IV alin. (3) lit. a) din Legea nr. 281/2003, ignorând însă dispoziţiile art. IV alin. (2) din acelaşi act normativ, potrivit cărora urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul infracţiunilor săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
în acelaşi sens trebuie menţionate şi dispoziţiile deciziei nr. VIII din 24 octombrie 2005 a Secţiilor Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în urma admiterii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă instanţa supremă; astfel, s-a decis, în mod obligatoriu, în aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 218/2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin art. IV din Legea nr. 281/2003, că în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, plângerea prealabilă se adresează procurorului, iar acesta, după efectuarea urmăririi penale, poate sesiza instanţa competentă prin rechizitoriu.
Ca atare, s-a constatat că sesizarea instanţei nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale cu caracter imperativ, fiind astfel aplicabilă sancţiunea nulităţii absolute reglementată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., s-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov pentru efectuarea urmăririi penale.
