Atâta timp cât prin rezoluţia parchetului s-a dispus neînce- perea urmăririi penale laţă de doi făptuitori (judecători) împotriva cărora se formulase plângerea penală, alături de alţi făptuitori, reţinându-se că nu au săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 205 şi 206 Cod penal, competenţa judecării plângerii împotriva celorlalţi făptuitori aparţine judecătoriei şi nu Curţii de Apel.
Printr-o plângere penală adresată la 10.04.1996 Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, partea vătămată L.C. a chemat în judecată mai multe persoane pentru săvârşirea infracţiuniii prevăzute de art. 205 şi 206 Cod penal.
La data de 27.05.1996, partea vătămată a solicitat trimiterea întregii cauze la Curtea Supremă de Justiţie, având în vedere că doi dintre făptuitori au calitatea de judecători.
Prin sentinţa penală nr. 684/27.05.1996, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Procedând la judecarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 16/1998, a dispus, în baza art. 285 Cod procedură penală, trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c Cod procedură penală.
Prin rezoluţia de la 22.01.1999, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi judecători, cu motivarea că, din probele administrate nu rezultă săvârşirea nici unei infracţiuni şi a trimis dosarul Curţii de Apel Bucureşti, pentru a judeca plângerea prealabilă formulată de partea vătămată împotriva celorlalţi făptuitori.
Prin sentinţa penală nr. 2/1999, Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cu motivarea că nu este competentă material să judece cauza, atâta timp cât pentru judecătorii reclamaţi în plângere s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar faptele prevăzute de art. 205 şi 206 Cod penal imputate celorlalţi făptuitori sunt de competenţa judecătoriei.
(Secţia l-a penală, sentinţa penală nr. 2/1999) NOTA: Existând două hotărâri de declinare (cea pronunţată de Judecătorie în favoarea Curţii şi cealaltă, pronunţată de Curtea de Apel în favoarea Judecătoriei, chiar dacă nu priveau pe toţi făptuitorii) se poate discuta dacă nu se impunea sesizarea instanţei superioare – Curtea Supremă de Justiţie -cu judecarea conflictului negativ de competenţă. (Judecator inspector Georgeta Onica )
