Cererea de comisie rogatorie având ca obiect autorizarea percheziţiei locuinţei unui , raportat la infracţiunile presupuse a fi comise de către acesta, constând în tâlhărie gravă şi omor (acte de violenţă urmate de deces), conform art. 100 alin. (3) C. proc. pen., îi aparţine tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază cetăţeanul român, instanţă care ar fi competentă să judece cauza în primă instanţă.
în determinarea competenţei materiale sunt, de asemenea, aplicabile dispoziţiile generale prevăzute de art. 7, precum şi cele ale art. 161 şi art. 1876 din Legea nr. 302/2004, completată şi modificată.
Sentinţa penală nr. 1 din 29 mai 2009
Prin sentinţa penală nr. 1 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Iaşi, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen., art. 100 C. proc. pen., art. 7 din Legea nr. 302/2004, a declinat în favoarea Tribunalului Vaslui competenţa de soluţionare a cererii de comisie rogatorie internaţională fonnulată prin încheierea din 16 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel a Regiunii de Vest Danemarca şi prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, având ca obiect percheziţia locuinţei numitului C.N.
A reţinut curtea că, prin încheierea din 16 februarie 2009, Tribunalul Horsens, Danemarca, a emis un mandat de arestare preventivă în lipsă împotriva numitului şi a hotărât ca poliţia română să efectueze percheziţia locuinţei şi a altor locuri şi obiecte aflate pe adresa lui C.N., hotărâre confirmată de Curtea de Apel a Regiunii de Vest la data de 25 februarie 2009, prin încheiere.
Curtea de Apel a Regiunii de Vest, la data de 16 martie 2009, a hotărât aprobarea percheziţiei împotriva lui C.N. şi trimiterea către autorităţile române a comisiei rogatorii privind asistenţa în materie penală cu scopul efectuării, de către autorităţile române, a percheziţiei locuinţei acestuia şi a altor încăperi, precum şi a conţinutului obiectelor încuiate şi a altor obiecte şi locuri aflate în afara încăperilor. Numitul este învinuit în absenţă de parchet de săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie gravă şi omor săvârşite pe teritoriul Danemarcei împotriva părţilor vătămate K. şi E.N.
Mandatul european de arestare pretins a fi emis nu este receptat, aşa încât nu sunt aplicabile dispoziţiile de la art. 98 din Legea nr. 302/2004 şi pct. g) din mandatul european de arestare, prevăzut în anexa legii.
Raportat la obiectul sesizării, cererea de comisie rogatorie având ca obiect autorizarea percheziţiei locuinţei numitului C.N., raportat la infracţiunile presupuse a fi comise de către acesta, constând în tâlhărie gravă şi omor (acte de violenţă urmate de deces), conform art. 100 alin. (3) C. proc. pen., competenţa asupra dispunerii percheziţiei revine Tribunalului Vaslui, instanţă care ar fi competentă să judece cauza în primă instanţă.
A mai reţinut curtea că sunt, de asemenea, aplicabile dispoziţiile art. 161 şi 1876 din Legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală, precum şi dispoziţiile generale prevăzute de art. 7 din Legea nr. 302/2004, completată şi modificată.
Aşa fiind, s-a dispus declinarea de competenţă privind cauza ce are ca obiect cererea de comisie rogatorie privind percheziţia domiciliară, în favoarea Tribunalului Vaslui, instanţă competentă teritorial şi material să dispună asupra percheziţiei.
