Prin sentinta penala nr.937 din 2 mai 2012, Judecatoria Drobeta Turnu Severin, în baza art. 406 alin. 1 c.p.p., rap. la art.394 alin.1 lit.a c.p.p. a constatat întemeiata cererea de revizuire formulata de revizuientul O. I..
S-a anulat sentinta nr.7 din data de 05.01.1984 pronuntata de catre Tribunalul Militar Timisoara în dosarul nr.218/1983, definitiva prin nerecurare.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a c.p.p. rap. la art.10 lit.d c.p.p. a fost achitat inculpatul O. I. pentru savârsirea infractiunii prev. de art.354 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.346 alin.2 c.p.p. nu s-a solutionat actiunea civila.
În temeiul art.406 alin.3 c.p.p. s-a dispus restituirea cheltuielilor judiciare în cuantum de 400 lei ROL catre revizuientul O. I. si calcularea ca vechime si continuitate în a duratei pedepsei executate de 273 zile, respectiv 109 zile arest preventiv si 164 zile munca corectionala.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea adresata Parchetului Militar Timisoara la data de 09.11.2009 si înregistrata sub nr. 197/III/6/2009 petentul O. I. a solicitat revizuirea sentintei nr.7/05.01.1984 pronuntata în dosarul nr. 218/1983 al Tribunalului Militat Timisoara, aratând ca hotarârea prin care s-a dispus condamnarea sa la un an închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 354 alin.1 C.p. este nelegala si netemeinica.
În sustinerea cererii sale de revizuire, revizuientul a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri prin care a înteles sa faca dovada faptului ca exista fapte si împrejurari noi care nu au fost cunoscute de catre instanta, ca a fost victima unei condamnari politice, precizând ca în perioada premergatoare inculparii a fost urmarit si sicanat de catre Securitate având în vedere ca împreuna cu sotia sa a solicitat emigrarea în S.U.A., la vremea respectiva o astfel de solicitare fiind privita ca o actiune dusmanoasa la adresa Statului Român si a sistemului ce guverna România.
Prin referatul nr. 197/III/6/2009 din data de 08.01.2010 Parchetul de pe lânga Tribunalul Militar Timisoara a înaintat cererea revizuientului Tribunalului Militar Timisoara spre competenta solutionare cu propunerea de admitere în principiu, rejudecarii si anularii hotarârii de condamnare a acestuia, cauza fiind înregistrata Tribunalului militar Timisoara sub nr.5/751/2010 la data de 15.01.2010.
Prin sentinta nr. 4/09.02.2009, în baza C.p.p. a fost declinata în favoarea Judecatoriei Drobeta Turnu Severin competenta de solutionare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire a sentintei nr. 7/05.01.1984 a Tribunalului Militar Timisoara formulata de catre revizuientul O. I..
Prin sentinta penala nr. 434/15.03.2011, Judecatoria Drobeta Turnu Severin a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Timisoara.
Judecatoria Timisoara, prin sentinta penala nr. 1297/01.07.2010 a declinat cauza în favoarea Judecatoriei Dr.Tr Severin si a constatat ivit conflictul negativ de competenta între cele doua instante, respectiv Judecatoria Drobeta Turnu Severin si Judecatoria Timisoara si a dispus sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.
Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin încheierea nr. 1528 din data de 15.10.2010, a stabilit competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Drobeta Turnu Severin.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat ca cererea de revizuire este întemeiata.
Din analiza documentatiei depusa la dosar, având în vedere întregul material probator cât si referatul nr. 197/III/6/2009 din data de 08.01.2010 prin care Parchetul de pe lânga Tribunalul Militar Timisoara a înaintat cererea revizuientului Tribunalului Militar Timisoara spre competenta solutionare cu propunerea de admitere în principiu, rejudecarii si anularii hotarârii de condamnare a acestuia, rezulta faptul ca revizuientul O. I. a avut dosar de urmarit al Securitatii, considerându-se în perioada premergatoare inculparii ca actiunile sale sunt nocive statului comunist si ca împotriva acestuia “trebuie luate masuri”.
Referitor la forma de vinovatie cu care inculpatul ar fi savârsit infractiunea retinuta în sarcina sa, instanta a retinut faptul ca nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective, intentia acestuia fiind de a pleca definitiv, cu orice pret, din tara guvernata la acea vreme de un regim comunist în SUA si nu afectarea capacitatii de aparare prin neprezentarea la încorporare. De altfel, chiar regimul de la acea vreme, constatând vehementa si impetuozitatea cu care, chiar si dupa arestarea preventiva si executarea pedepsei revizuientul O. I.a insistat în realizarea dreptului sau fundamental de libera circulatie, i-a emis pasaportul cu care acesta însotit de familie a parasit tara.
Relevante în acest sens sunt actele aflate în custodia C.N.S.A.S., atasate la filele nr.11-31 din dosarul nr.197/III/6/2009 al Parchetul Militar Timisoara din examinarea carora rezulta ca situatia juridica în care a ajuns revizuientul a fost provocata, iar aceasta provocare cu tot ceea ce a însemnat ea nu a fost cunoscuta de catre instanta militara la momentul condamnarii, astfel ca, desi atipic, în speta este incident motivul de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.a c.p.p.
De altfel, chiar revizuientul a aratat în cererea adresata Parchetului Militar Timisoara la data de 09.11.2009 si înregistrata sub nr. 197/III/6/2009 ca nici chiar el nu a avut cunostinta de manipularea exercitata suferind repercusiuni ce au culminat cu arestarea sa pentru savârsirea infractiunii de neprezentare la concentrare decât dupa facilitarea accesului la dosarul sau de urmarit al Securitatii, dosar aflat în arhivele C.N.S.A.S.
În temeiul art.346 alin.2 c.p.p. luând act de solicitarea revizuientului care a depus la dosar cerere prin care a solicitat ca instanta sa ia act ca latura civila a cauzei va fi solutionata separat, dupa ramânerea definitiva a hotarârii din prezenta cauza, nu va solutiona actiunea civila.
În temeiul art.406 alin.3 c.p.p. a dispus restituirea cheltuielilor judiciare în cuantum de 400 lei ROL catre revizuientul O. I. si calcularea ca vechime si continuitate în munca a duratei pedepsei executate de 273 zile, respectiv 109 zile arest preventiv si 164 zile munca corectionala.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Drobeta Turnu Severin si revizuientul O. I..
În motivare, parchetul a aratat ca hotarârea este netemeinica sub aspectul achitarii inculpatului în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penala, pentru savârsirea infractiunii prev.de art.354 alin.1 Cod penal. Astfel, din probele administrate în dosarul nr.218/1993, rezulta ca inculpatului O. I. i s-a emis de catre Centrul Militar Judetean Mehedinti ordin de chemare la o concentrare de 6 luni, dar inculpatul a refuzat sa semneze dovada de primire în ziua de 13 august 1983, ulterior fiind adus la Centrul Militar cu însotitor la data de 30 august 1983, unde i s-a pus în vedere ca este concentrat si repartizat la UM 02631 Alba Iulia. În timp ce un ofiter întocmea actele pentru unitatea respectiva, inculpatul a fugit de la Centrul Militar, refuzând sa fie concentrat.
În fata instantei de judecata, inculpatul a recunoscut ca a refuzat sa primeasca ordinul de chemare la concentrare, în data de 13 august 1983. Este neîntemeiata motivarea instantei, în sensul ca nu exista latura subiectiva, deoarece inculpatul a actionat printr-o gresire a faptei cu intentie, a stiut ca este chemat la concentrare, trebuia sa se prezinte la autoritatea militara în ziua si ora indicata în ordin, dar a refuzat concentrarea.
Instanta Militara la data judecarii inculpatului a avut cunostinta de faptul ca acesta dorea sa paraseasca România, în rechizitoriu aratându-se ca inculpatul ar fi expediat o scrisoare primului ministru de la acea vreme, în care mentiona ca renunta la cetatenia româna si ca doreste sa plece în SUA.
În motivarea recursului recurentul revizuient a aratat ca temeiul achitarii este gresit, corect trebuia achitat în baza art.10 lit.a Cod pr.penala, întrucât fapta nu exista, în conditiile în care el nu a primit ordinul de concentrare, nu i s-a adus la cunostinta data, ora si unitatea militara la care trebuia sa se prezinte, nu a primit foaie de transport.
În concluzie, a solicitat achitarea în baza art.10 lit.a Cod pr.penala rap.la art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penala.
Prin decizia penala nr.2240 din 2 noiembrie 2012 a Curtii de Apel Craiova s-au admis recursurile s-a casat sentinta si s-a trimis cauza la Parchetul de pe lânga Judecatoria Drobeta Turnu Severin pentru a efectua actele de cercetare prevazute de art.399 Cod pr.penala.
În motivare s-au aratat urmatoarele:
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate si examinând cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea apreciaza ca sunt fondate, dar nu pentru motivele invocate de parchet si revizuient, ci pentru aspecte ce tin de sesizarea instantei si competenta dupa calitatea persoanei.
În urma solutionarii conflictului de competenta, Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin încheierea nr.1528 din 15 octombrie 2010, a stabilit competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Drobeta Turnu Severin.
În motivare, Înalta Curte de Casatie si Justitie a aratat ca “prin Legea nr.356/2006 a fost instituita în procedura penala româna regula judecarii civililor de catre instantele civile. Pe de alta parte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin hotarârea pronuntata la 21 septembrie 2006, în cauza Maszni contra României a consacrat ca judecarea civililor de catre instante militare constituie o încalcare a principiului cu privire la dreptul la un proces echitabil”.
În aceasta situatie, se ridica problema competentei procurorului care a efectuat actele de cercetare, potrivit dispozitiilor art.397 alin.1 si art.399 Cod pr.penala.
O prima problema o ridica continutul textului art.397 alin.1 Cod pr.penala, potrivit caruia “cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la parchetul de pe lânga instanta care a judecat cauza în prima instanta”.
Desi continutul acestui text de lege nu s-a modificat, în raport cu jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, interpretarea acestuia trebuie sa se faca tinând cont de faptul ca, desi, art.401 Cod pr.penala, prevede ca “competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza în prima instanta”, Înalta Curte de Casatie si Justitie, în solutionarea conflictului de competenta între instanta militara – care a judecat cauza în prima instanta – si instanta civila, a stabilit competenta de solutionare a cererii de revizuire, în favoarea instantei civile, Judecatoria Drobeta Turnu Severin, instanta care nu judecase cauza în prima instanta.
Înalta Curte de Casatie si Justitie a avut în vedere faptul ca prin Legea nr.356/2006, a fost instituita în procedura penala româna, regula judecarii civililor de catre instantele civile, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului – cauza Maszni contra României, hotarâre pronuntata la 21 septembrie 2006.
Curtea are în vedere si încheierea nr.581 din 25 martie 2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în care se arata ca “chiar daca art.401 Cod pr.penala, care stabileste instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire, nu a suferit textual modificari prin legea de modificare a Codului de procedura penala, acest text de lege ca rezultat al interpretarii teleologice si sistematice a Codului de procedura penala si a celorlalte dispozitii cu caracter procedural penal amintite, trebuie sa deceleze, în continutul sau si interdictia solutionarii caii extraordinare de atac a revizuirii de catre o instanta militara, daca priveste o persoana civila condamnata. Nerespectarea acestui principiu consacrat, atât în dreptul intern, cât si în sistemele de drept intentionale ar duce la situatia inacceptabila ca civilii, într-o eventuala rejudecare a cauzei, dupa admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, sa fie judecati de catre o instanta militara. În aplicarea legii procesual penale în timp a fost consacrat principiul activitatii, potrivit caruia legea procesual penala este de imediata aplicare, toate activitatile procesuale realizându-se în conformitate cu legea în vigoare în momentul efectuarii actului (tempus regit actum)”.
Prin urmare, având în vedere faptul ca instanta competenta sa judece cererea de revizuire formulata de revizuientul O. I., este Judecatoria Drobeta Turnu Severin, pentru aceleasi considerente avute în vedere de Înalta Curte de Casatie si Justitie, Curtea apreciaza ca cererea de revizuire trebuia adresata procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Drobeta Turnu Severin, procuror care trebuia sa efectueze actele de cercetare, potrivit dispozitiilor art.399 Cod pr.penala.
Daca s-ar accepta ideea ca procurorul militar ar fi competent sa efectueze actele de cercetare prevazute de art.399 Cod pr.penala, s-ar ajunge la situatia ca o instanta civila sa fie sesizata printr-un referat întocmit de un procuror militar, situatie de neacceptat în conditiile în care, cererea de revizuire a fost formulata de revizuientul O. I., dupa modificarile legislative, decizia Curtii Constitutionale nr.610 din 20 iunie 2007 si hotarârea Maszni împotriva României.
În aceasta situatie se ridica cea de-a doua problema, privind natura si scopul actelor de cercetare efectuate potrivit dispozitiilor art.397 alin.1 si art.399 Cod pr.penala.
Jurisprudenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie a statuat ca “din continutul acestor reglementari rezulta ca efectuarea actelor de cercetare de catre procuror este prevazuta ca o conditie obligatorie prealabila sesizarii instantei, concluziile procurorului asupra cererii de revizuire constituind actul de sesizare al instantei competente sa judece cauza” – decizia nr.1489 din 14 septembrie 2009, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia penala.
În acelasi sens, sunt si considerentele deciziei nr.24 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care s-a solutionat recursul în interesul legii, în care se arata ca “din perspectiva tehnicii de reglementare folosite de legiuitor, atât în art.397 alin.1, cât si în art.399 alin.5 din Codul de procedura penala, pe calea interpretarii gramaticale a sintagmelor folosite si anume “se adreseaza” si, respectiv, “înainteaza întregul material împreuna cu concluziile sale instantei competente”, se delimiteaza în mod clar si expres modalitatea de sesizare a instantei competente, privind revizuirea unei cauze în sensul ca aceasta are loc numai prin înaintarea de catre procuror a materialului si concluziilor sale…. Altfel spus, modalitatea în care instanta de judecata competenta este sesizata cu judecarea revizuirii unei cauze, presupune un proces de verificare mai întâi a existentei concluziilor si a materialului procurorului de la parchetul de pe lânga instanta care a judecat cauza în prima instanta, iar în mod subsecvent, asupra organului judiciar caruia i s-a adresat cererea de revizuire, si anume a procurorului, precum si daca acesta era cel competent …”.
Totodata, în sentinta penala nr.208 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia penala, se arata ca “actul de sesizare a instantei competente sa solutioneze cererea de revizuire este referatul întocmit de catre procuror în care sunt consemnate, motivat, concluziile acestuia cu privire la temeinicia cererii de revizuire, la care se ataseaza întregul material existent: cererea revizuientului, cercetarile efectuate de el, dosarul de fond”.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca, în speta, actul de sesizare a instantei nu a fost întocmit de procurorul din cadrul parchetului competent dupa calitatea persoanei, respectiv, Parchetul de pe lânga Judecatoria Drobeta Turnu Severin.
Ori, potrivit dispozitiilor art.197 alin.2 Cod pr.penala, “dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia, si la sedintei de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii”.
Este nefondata sustinerea aparatorului recurentului revizuient, potrivit careia instanta de recurs nu poate trimite direct cauza la parchet, deoarece nu exista o astfel de solutie prevazuta de Codul de procedura penala, în conditiile în care, pe de o parte, dupa modificarea Codului de procedura penala prin Legea nr.202/2010, sentintele pronuntate de judecatorii pot fi atacate numai cu recurs, caz în care recursul nu este limitat numai la motivele de casare prevazute de art.3859 Cod pr.penala, iar instanta este obligata ca, în afara temeiurilor invocate si a cererilor formulate de recurent sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele, iar pe de alta parte, ca instanta de recurs, Curtea, rejudecând cauza, poate sa dea acelasi gen de solutii pe care le da instanta de fond.
Mai mult, art.3859 alin.1 pct.1 si 2 Cod pr.penala, prevede în mod expres ca hotarârile sunt supuse casarii în urmatoarele cazuri:
– nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei;
– instanta nu a fost sesizata legal.
În aceste cazuri nu se poate dispune decât trimiterea cauzei la organul competent sa întocmeasca actul de sesizare.
În acest sens este si practica Înaltei Curti de Casatie si Justitie: decizia penala nr.2504 din 30 iunie 2009, decizia penala nr.5308 din 7 noiembrie 2007.
Astfel, prin decizia penala nr.5308 din 7 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de revizuienta, a casat sentinta si a trimis cererea de revizuire la Parchetul Militar de pe lânga Curtea Militara de Apel, în vederea efectuarii actelor de cercetare prevazute de art.399 Cod pr.penala, iar Parchetul Militar de pe lânga Curtea Militara de Apel a înaintat cererea de revizuire la Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti, având în vedere modificarile legislative si decizia Curtii Constitutionale nr.610 din 20 iunie 2007.
