In lipsa unei înţelegeri prealabile cu privire la însuşirea bunului, preluarea peste gard a acestuia constituie doar o acţiune de înlesnire a săvârşirii furtului.
Aşa fiind, participaţia îmbracă forma complicităţii, şi nu a coautoratului.
Prin sentinţa penală nr. 782/29.05.1998, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul N.N. în baza art. 208-209 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 Cod penal.
A fost menţinută liberarea condiţionată a inculpatului pentru un rest de 586 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară de 6 ani şi 7 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 583/1992 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
S-a dedus detenţia preventivă de la 17.10.1997 la zi.
S-a constatat prejudiciul acoperit.
în baza art. 118 lit. d Cod penal s-a confiscat suma de 200.000 lei de la inculpat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
în ziua de 14.04.1997, inculpatul, împreună cu făptuitorul V.L. au consumat băuturi alcoolice, apoi s-au deplasat la un atelier particular din str. Bârlogeni, sectorul 1. Aici, V.L a escaladat gardul şi din curte a sustras un compresor electric, pe care l-a dat peste gard inculpatului N.N. Ambii făptuitori au transportat compresorul la domiciliul inculpatului, apoi, a doua zi, l-au vândut martorului T.l. cu suma de 200.000 lei. în cursul cercetării penale, compresorul a fost ridicat de organele de poliţie şi restituit părţii vătămate R.D. Cumpărătorul de bună-credinţă T.l. nu a solicitat restituirea preţului achitat inculpatului N.N.
Făptuitorul V.L. a fost trimis în judecată, dar, faţă de împrejurarea că N.N. s-a sustras urmăririi penale, cu privire la el s-au disjuns cercetările.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins de Tribunalul Bucureşti – secţia a ll-a penală prin decizia penală nr. 1.262/ 15.10.998, ca nefondat.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât în mod greşit s-a reţinut participarea sa sub forma coautoratului, deşi a ajutat numai la transportul compresorului şi la valorificarea acestuia, iar pedeapsa aplicată este prea mare.
Recursul este fondat.
în tot timpul procesului, inculpatul a susţinut că nu s-a înţeles cu V.L. să sustragă compresorul, că nu a cunoscut intenţia acestuia şi că numai după ce compresorul i-a fost dat peste gard, a înţeles că a fost sustras şi l-a ajutat pe V.L. să-l transporte şi apoi să-l valorifice.
La rândul său, V.L., în declaraţia de la fila 26 (dosar de urmărire penală) a arătat că l-a rugat pe inculpat să-l ajute să transporte un tub de oxigen, ce-i este necesar pentru o lucrare particulară, spunându-i că-l împrumută de la un prieten care are un atelier de reparaţii auto, situat pe str. Bârlogeni.
în continuare, ajungând la respectivul atelier, constatând că poarta este încuiată, i-a cerut inculpatului să-l aştepte în stradă, iar el a escaladat gardul. După ce a căutat un tub de oxigen, dar nu l-a găsit, dintr-un dulap, aflat în curte, a luat un compresor de aer cu roţi, pe care l-a dat peste gard inculpatului N.N. şi împreună l-au transportat la domiciliul acestuia şi apoi l-au valorificat.
Din coroborarea acestor probe rezultă că între inculpat şi V.L., autorul sustragerii, nu a existat nici o înţelegere prealabilă cu privire la însuşirea compresorului, că N.N. a rămas în stradă, iar preluarea peste gard a compresorului nu este o activitate indispensabilă realizării infracţiunii, ci constituie doar o acţiune de înlesnire a săvârşirii furtului.
Ca atare, participaţia inculpatului a fost sub forma complicităţii, nicidecum a coautoratului.
Potrivit art. 26 Cod penal, complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la comiterea unei fapte penale.
în momentul în care V.L. i-a dat peste gard compresorul sustras, inculpatul şi-a dat seama de caracterul ilicit al faptei comise de acesta şi a acceptat să-l ajute.
Prin urmare, fără a analiza complet şi corect probele dosarului, instanţa de fond a dat o încadrare juridică greşită faptei reţinute în sarcina inculpatului, şi i-a aplicat o pedeapsă neproporţională cu întinderea vinovăţiei sale.
Aflându-se în prezenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 Cod procedură penală, Curtea urmează a admite recursul inculpatului şi, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va casa decizia tribunalului şi parţial sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, în baza art. 334 Cod procedură penală, Curtea va schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpat din art. 208-209 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, în art. 26 raportat la art. 208-209 lit. a, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului se va reţine că acesta este recidivist, dar a avut o participare redusă la comiterea faptei şi ulterior a contribuit la acoperirea prejudiciului, indicând organelor de poliţie, persoana care a cumpărat compresorul şi ajutând la transportul acestuia până la atelierul părţii vătămate.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei urmează a fi menţinute. Se va deduce detenţia preventivă a inculpatului de la 17.10.1997 la 25.01.1999.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 77/1999)
NOTA: Că, în speţă, inculpatul este complice la furt, a cărui săvârşire a înlesnit-o prin actele de ajutor arătate în cuprinsul deciziei, este indiscutabil. Dar nu cumva primind de la o parte din suma obţinută din vânzarea bunurilor furate de acesta a comis şi infracţiunea de tăinuire, în concurs cu cea de furt?
Tăinuirea constă în primirea unor bunuri provenite din săvârşirea infracţiunii, cu conştiinţa provenienţei lor, însă exclude orice contribuţie anterioară sau concomitentă la săvârşirea faptei.
Având în vedere că, în speţă, inculpatul a primit o parte din banii obţinuţi din valorificarea bunului, despre care aflase că a fost sustras, se poate susţine că inculpatul a săvârsit si fapta de tăinuire în concurs cu fapta de complicitate la furt. (Judecator Antoaneta Nedelcu – sectia I penala CAB)
