Prejudiciu estetic. Obligarea inculpaţilor în echitate la repararea
acestuia. Săvârşirea infracţiunii în condiţiile circumstanţelor agravante
vizate de art. 75 lit. a) şi d) C.pen.
Complicitatea este caracterizată printr-o activitate de ajutorare, de înlesnire, legată în mod mijlocit şi indirect de cea care constituielatura obiectivă a infracţiunii, unită cu intenţia de a ajuta, a înlesni comiterea unei infracţiuni. Potrivit instanţei supreme „este complice la infracţiunea de vătămare corporală gravă acela care, consimţind să dea ajutor autorului pentru săvârşirea faptei, a cunoscut substanţa – periculoasă pentru viaţă – sodă caustică pe care urma să o arunce în faţa victimelor, deci putea şi trebuia să-şi dea seama că utilizarea unui asemenea produs poate conduce la moartea părţilor vătămate”. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „nu există complicitate decât dacă cel care ajută sau înlesneşte săvârşirea unei infracţiuni are reprezentarea că fapta sa va constitui un ajutor dat autorului în comiterea acelei infracţiuni şi doreşte producerea acestui rezultat sau acceptă eventualitatea sa”.
Practica judiciară este unanimă când relevă că „pentru existenţa complicităţii nu este necesară o înţelegere, prealabilă sau concomitentă, între şi complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmăreşte autorul şi să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptând rezultatul infracţiunii la a cărei săvârşire a contribuit”.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 345/R din 1 martie 2012
Judecătoria Dragomireşti, prin sentinţa penală nr.95 din 15.11.2011, în baza art. 334 C.pr.pen.,a respins ca nefondata cererea inculpatei B.I. de schimbare a incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimisa in judecata.
1.În baza art.182 alin.(2) C.penal, cu aplicarea art. 99 al. (3) C.penalsi art. 100 al. (2) C.penal raportat la art. 109 al. (1) C.penal, a condamnat pe inculpatul B.R., minor la data savarsirii faptei, studii 5 clase, ocupaţia agricultor, la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vatamare corporala grava, in forma autoratului, fata de partea vatamata B.M..
A interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.
În baza art.180 alin.(1) C.penal, cu aplicarea art. 99 al. (3) C.penal si art. 100
al. (2) C.penal raportat la art. 109 al. (1) C.penal a condamnat pe acelasi
inculpatB.R., minor la data savarsirii faptei, la pedeapsa de 300,oo lei,pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe fata de partea vatamata B.I.I..
În baza art. 208 al..1 – 209 al.1 lit. g) si i) C.penal, cu aplicarea art.74 alin.(1)
lit.a) C.penal raportat la art.76 alin.(1) lit.d) C.penala a condamnat pe acelasi
inculpatB.R., minor la data savarsirii faptei, la pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare,pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat fata de partea vatamata S.M.D…
In baza art. 33 lit. b) si a) C.penal, raportat la art. 34lit. e) C.penal, a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinta si a condamnat pe inculpatul B.R. la pedeapsa rezultanta de 1 (un) an inchisoare, in regim de detinere, la care se adauga pedeapsa de300,oo lei amenda.
S-a facut aplicarea art.64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.
S-a facut aplicarea art.64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.
2. În baza art. 11 pct. 2 C.proc.penala si art. 10 alin.(1) lit. c ) C.proc.penala cu aplicarea art. 99 si urm. C.penal, a achitat pe inculpatul minor T.D.M., pentru săvârşirea infracţiunii de vatamare corporala grava, in forma complicitatii, fata de partile vatamate B.M. si B.I.I..
3.În baza art. 25 raportat la art.182 alin.(2) C.penal, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) si d) C.penal raportat la art.79 alin. (1) C.penal si cu aplicarea art.74 alin.(1) lit. a) C.penal raportat la art.80 alin.(1) si (2) C.penal, a condamnat pe inculpata B.I., la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vatamare corporala grava in forma instigarii, fata de partea vatamata B.M..
A interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.
În baza art. 29 al (2) C.penal raportat la art. 25 C.penal si la art. 182 alin. (2) C.penal, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) si d) C.penal raportat la art.79 alin. (1) C.penal si cu aplicarea art.74 alin.(1) lit. a) C.penal raportat la art.80 alin.(1) si (2) C.penal, a condamnat pe aceeasi inculpata B.I., la pedeapsa de 2 (doi ) ani inchisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vatamare corporala grava, in forma instigarii neurmate de executare, fata de partile vatamate B.M. si B.I.I..
In baza art. 33 lit. a) C.penal, raportat la art. 34lit. b) C.penal, a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinta si a condamnat pe inculpata B.I. la pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani inchisoare, in regim de detinere.
În baza art.14 alin.3 C.pr.penală raportat la art. 346alin.1 C.pr.penală si art. 24 al. (3) C.proc.penala, coroborat cu art.998-999, art. 1000 al. (2) si art. 1003 C.civil, precum si cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatulB.R., in solidar cu partile responsabile civilmente B.G. SI B.M. – parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei, precum si in solidar cu inculpata B.I., la plata de despagubiri civile astfel:
– către partea vătămată – parte civilă B.M., cu domiciliul în comuna Ieud, nr.592, judeţul Maramureş, a sumei de 100 000,oo lei, cu titlu de daune materiale si a sumei de 300 000,oo lei cu titlu de daune morale;
– către partea civilăSPITALUL JUDETEAN DE URGENTA Baia Mare „Dr. Constantin Opris”, a sumei de 6192,69 lei, cutitlu de despagubiri civile.
S-a constatat recuperat prejudiciul suferit de catre partea vatamata S.M.D..
În baza art.191 alin.(1) C.pr.penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciareavansate de stat, astfel:
– în cuantum de 1047,00 lei – inculpatulB.R. in solidar cu partile responsabile civilmente B.G. SI B.M. – parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei, din care suma de 200, oo lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
– în cuantum de 864,00 lei – inculpataB.I..
– în cuantum de 864,00 lei – inculpataB.I..
În baza art.192 alin.(3) C.pr.penală, raman in sarcina statului si se vor achita din fondurile Ministerului Justitiei, cheltuielile judiciarereprezentand onorariul de
100,oo lei, cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, pentru inculpatul T.D.M., a carui cerere avand ca obiect cheltuieli judiciare se respinge.
În baza art.193 alin.(1) C.pr.penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciarefacute de partile vatamate, astfel:
– în cuantum de 557,40 lei – inculpatulB.R. in solidar cu partile responsabile civilmente B.G. SI B.M. – parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei.
– în cuantum de 557,40 lei – inculpatulB.R. in solidar cu partile responsabile civilmente B.G. SI B.M. – parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei.
– în cuantum de 1116,80 lei – inculpataB.I..
– în cuantum de 1116,80 lei – inculpataB.I..
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
I. Prin rechizitoriul nr. 168/P/2009 din 15.04.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, următorii:
1) inculpatul B.R.-minor,pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală gravă, prev. şi ped. de art. 182 al. 2 C.penal, lovire sau alte violenţe,prev. si ped. de art.180 alin.1 C.penal, furt calificat, prev. şi ped. de art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.g) şi i) C.penal, cu aplicarea art. 33 lit. a şi b C.pen. şi art. 99 şi urm. C.pen.;
2) inculpatul T.D.M. – minor pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de vătămare corporala grava, prev. si ped. de art. 26 C.penal raportatla art.182 al. 2 C.penal, cu aplicarea art.99 şi urm.C.penal;
3) inculpatul B.I.I., pentru săvârşirea instigarii la infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. si ped. de art.25 C.penal raportatla art.182 al. 2 C.penal;
4) inculpata B.I., , pentru săvârşirea instigarii la infracţiuneavătămare corporală gravă, prev. si ped. de art. 25 C.pen. rap. la art. 182 alin. 2 C.pen..
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut în esenţă că:
În seara zilei de 10.03.2009, ora 21:30, autori necunoscuţi au aruncat o substanţă chimică în faţa părţii vătămate B.M., producându-i o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.
În cursul cercetării penale s-a efectuat expertiza fizico-chimică asupra vestimentaţiei părţii vătămate B.M., din cuprinsul raportului de expertiză nr.34/624/10.04.2009 rezultând că substanţa identificată conţine urme de hidroxid de sodiu şi carbonat de sodiu, cel din urmă compus putând proveni din sodă sau din carbonatarea la aer a primului compus chimic. Ambele substanţe au caracter bazic si caustic, putând provoca arsuri ale pielii, acestea neimpunând ambalaje sau condiţii speciale de păstrare/depozitare.
Continuând cercetarea penala, au fost identificaţi făptuitorii infracţiunii de vătămare corporala grava săvârşită asupra parţii vătămate B.M., in persoana numiţilor B.R., T.D.M., B.I.I. si B.I..
Pe baza probelor administrate, s-a reţinut ca intre inculpaţii B.I.I. (zis N.) si B.I., pe de o parte si, de cealalta parte, părtile vătămate B.M., sora celei din urma si B.I.I. (zis S.), exista un conflict mai vechi, primii având convingerea ca partea vătămata B.M. „le face facaturi, vraji”, astfel incat inculpaţii au plănuit sa se răzbune, scop in care inculpata B.I. a cumpărat de la magazinul „Traistau”, din Ieud, soda caustica, pe care a preparat-o in doua recipiente de sticla, împreuna cu soţul sau, inculpatul B.I.I., urmând alegerea de către cei doi a unor persoane cu probleme de comportament si doritoare de câştig, pentru a le determina sa urmărească victimele si sa le arunce in ochi substanţa chimica pregătita.
Persoanele initiale carora li s-a cerut a executa fapta descrisa au fost martorul
I.G. si inculpatul minor T.D.M., acestora fiindu-le promisa suma de 100,00 lei pentru fiecare, daca vor savarsi fapta.
Acestia au acceptat si, in seara de 09.03.2009, dupa ce au primit recipientele cu substanta preparata de inculpaţii B.I.I. si B.I., precum si dupa ce acestia din urma au verificat telefonic daca partile vatamate sunt acasa, apelul fiind format intre doua posturi de telefonie fixa, constatandu-se lipsa acestora de la domiciliu, au plecat si au asteptat pe partile vatamate pe o stradă din Ieud, intr-un loc neiluminat.
Intrucat partile vatamate au intarziat sa apara, savarsirea faptei a fost amanata pentru alta data.
A doua zi, in data de 10.03.2009, intalnindu-se martorul I.G. si inculpaţii minori B.R. si T.D.M., au discutat desprecele petrecute in seara anterioara, prilej cu
care inculpatul B.R. s-a inteles cu inculpatul T.D.M., sa ia locul martorului I.G., deoarece are nevoie de bani.
In continuare, in seara de 10.03.2009, inculpatul B.R. si inculpatul T.D.M. sau deplasat la domiciliul inculpaţilor B.I.I. si B.I., unde acestia le-au spus ca daca vor arunca cu solutia preparata, ce le-a fost data in doua recipiente, vor primi suma de
200.00 lei, fiindu-le oferite si intructiuni cu privire la modul de folosire a substantei, precum din nou s-a verificat telefonic daca partile vatamate sunt acasa, ori sunt plecate.
Constatand lipsa acestora din urma, de la domiciliu, inculpaţii minori B.R. si T.D.M. au asteptat pe ulita L. din localitatea Ieud, la ora 21:30, pe partile vatamate, intr-un loc neiluminat, acestia intelegandu-se anteriorca primul inculpat sa arunce soda caustica in fata partii vatamate B.M., iar cel de-al doilea, in fata partii vatamate B.I.I..
Cand victimele au ajuns in dreptul inculpaţilor, minorul B.R. a aruncat continutul recipientului sau in fata partii vatamate B.M., o parte din acesta ajungand si pe fata partii vatamate B.I.I., provocandu-le leziuni fizice.
Inculpatul minor T.D.M. nu a aruncat cu soda caustica spre cele doua victime, intrucat s-a speriat de reactia acestora, ambii inculpaţi fugind de la locul faptei, pentru a nu fi recunoscuti, iar recipientele fiind aruncate.
A doua zi, inculpata B.I. i-a dat inculpatului B.R. suma de 200,00 lei, conform intelegerii avute, acesta impartind banii cu invinuitul T.D.M..
In cauza, s-a efectuat expertiza medico-legala de catre Serviciul Medico-Legal Judetean Baia Mare, din raportul nr. 269/23.03.2010 rezultand ca partea vatamata B.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin actiunea unei substante alcaline si care au necesitat 90-100 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, aceasta pierzandu-si atat simtul cat si organul vazului, suferind deci o infirmitate ce a determinat o invaliditate definitiva completa (100%).
Partea vatamata B.I.I. a suferit, urmare a faptei inculpatului minor B.R., leziuni minore, ce nu au necesitat ingrijiri medicale, acesta neprezentandu-se la medicul legist pentru examinare si eliberarea unui certificat constatator.
Inculpaţii minori B.R. si T.D.M., ascultati fiind, au declarat ca recunosc savarsirea faptei, cooperand cu organele judiciare pentru aflarea adevarului, in timp ce inculpaţii B.I.I. (zis N.) si B.I., nu au recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina lor, acestia din urma acceptand initial a fi supusi testului poligraf, dar refuzand sa se supuna acestei proceduri cand au ajuns in fata specialistului din cadrul IPJ Maramures.
Partile vatamate B.I.I. si B.M. s-au constituit parti civile in cauza, cu suma de
200.000 lei, iar Spitalul Judetean de Urgenta Baia Mare „Dr. Constantin Opris”, cu suma de 6173,48 lei.
In fine, in sarcina inculpatului minor B.R., a fost retinuta si fapta de furt calificat, savarsita in dauna partii vatamate S.M.D., acest inculpat, in cursul lunii martie 2009, pe timp de noapte si folosind o scara, a patruns in balconul partii vatamate si apoi, in locuinta acesteia, de unde a sustras o unitate centrala de calculator marca Panter 3600, ce a fost oferita spre vanzare martorului I.I., care l-a refuzat si caruia, acelasi inculpat, i-a spus ulterior, ca a schimbat acest bun cu un telefon mobil.
Fiind ascultat cu privire la aceste fapte, inculpatul minor B.R., a recunoscut savarsirea lor, declarand ca a vandut calculatorul in Sighetu Marmatiei, obtinand suma de 500,00 lei.
Prejudiciul a fost reparat, inculpatul achitand valoarea bunului partii vatamate.
Partile vatamate au depus pentru primul termen de judecata declaratia scrisa de constituire ca parte civila, acestea solicitand a fi obligati inculpatii si partile responsabile civilmentela plata sumei de 400.000,00 lei cu titlu de daune morale si a sumei de 250.000,00 lei, reprezentand daune materiale suferite ca urmare a medicatiei si interventiilor chirurgicale ce au fost necesare.
Au fost ascultati inculpatii minori, acestia fiind confruntati in aceeasi sedinta publica.
Inculpatii majori au refuzat sa dea declaratie in lipsa aparatorului ales,astfel incat acestia au fost audiaţi ulterior.
La acelasi termen, prin aparator ales, victimele au depus inscrisuri in dovedirea afectiunilor suferite de acestea.
In continuarea cercetarii judecatoresti s-au ascultat, la termene succesive, martorii propusi prin rechizitoriu, partile nepropunand probe noi in completare.
Inculpatii minori au fost reascultati la termenul din 06.07.2010.
S-a formulat cerere de aplicare a dispozitiilor art. 329 C.pr.pen., de catre partile vatamate, prin aparator, cerere ce a fost respinsa cu motivarea inscrisain incheierea de sedinta din 12.10.2010.
S-a solicitat lista apelurilor telefonice efectuate de la postul de telefonie fixă apartinand inculpatilor majori B.I.I. si B.I. catre postul partilor vatamate, ce a fost comunicata cu adresa nr. 100/05/04/03/MM/64/11.10.2010.
Spitalul Judetean de Urgenta Baia Mare „Dr. Constantin Opris” a depus un inscris din care rezulta cuantumul despagubirii solicitate, invederand ca nu se constituie parte civila decat cu privire la cheltuieli efectuate in cursul spitalizariipartii vatamate B.M..
La termenul din 09.11.2010, aparatorul ales al inculpatului B.I.I., a depus acte medicale cu privire la acesta, invederand imposibilitatea inculpatului de a participa la judecata si solicitand efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se determina aceasta imposibilitate, proba fiind incuviintata.
Raportul de expertiza medico-legala nr. 1127/2010 a fost depus pentru termenul din 01.02.2011, iar completarea solicitata de instanta, fiind depusapentru termenul din 22.02.2011, cand judecata a fost amanata, inclusivdiscutarea cererii de suspendare a judecatii in baza art. 303 C.pr.pen., pentru lipsa aparatorului ales al inculpatului minor T.D.M..
Prin incheierea din 29.03.2011, in baza art. 303 al. 1 C.pr.pen., fata de concluziile raportului de expertiza medico-legala, astfel cum a fost completat si fata de imprejurarea cafapta de vatamare corporala grava, pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii, a fost savarsita in forma participatiei penale – autorat, complicitate, instigare, s-a dispus suspendarea judecatii cu privire la toti inculpatii.
Impotriva incheierii au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Dragomiresti si partile vatamate, admis prin Decizia penală nr. 697/2010 a Curtii de Apel Cluj, prin care s-a dispus si disjungerea cauzei privind pe inculpatul B.I.I., aflat in imposibilitate de a participa la judecata, cu privire la care s-a mentinut dispozitia de suspendare a judecatii, dispunandu-se continuarea acesteia cu privire la coinculpati.
Reluandu-se cercetarea judecatoreasca, s-au ascultat martorii ce nu au fost audiatipana la termenele din 14.06.2011.
Martorii I.N.S., B.G., I.I., M.B.D. si I.G. nu au putut fi ascultati de instanta, desi au fost citati la termene consecutive, inclusiv cu mandate de aducere, din procesele verbale de a acestora rezultand ca sunt plecati fie din tara, fie din localitate, fara a se cunoaste unde locuiesc, instanta urmand a avea in vedere, la solutionarea cauzei, declaratiile acestora, date in cursul urmaririi penale.
La termenul din 08.09.2011 s-a declarat terminata cercetarea judecatoreasca si s-a acordat cuvantul in dezbaterea pe fond a cauzei privind pe inculpatii fata de care a continuat judecata – inculpata majora B.I. si inculpatii minori T.D.M. si B.R..
Cu prilejul cuvantului pe fond, desi partile au invederat ca numai au cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti, aparatorul ales al inculpatei B.I. a cerut schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina acesteia prin actul de sesizare a instantei, din instigare la infractiunea de vatamare corporala grava in infractiunea de tainuire, iar prin concluziile scrise, depuse la termenul pentru care s-a amanat pronuntarea, cererea de schimbare a incadrarii juridice s-a referit la fapta de favorizare a infractorului, aceasta cerere urmand a nu fi examinata, fiind formulata dupa inchiderea dezbaterilor si nefiind pusa in discutia partilor.
Judecători, cu privire la solicitarea inculpatei B.I. de schimbare a incadrării jurudice , o va respinge, retinand ca activitatea infractionala a acesteia nu s-a exteriorizat prin acte de primire, dobandire sau transferare a unui bun ori de inlesnire a valorificarii acestuia, cunoscand ca bunul provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, iar rezultatul urmarit de aceasta nu a fost obtinerea unui folos material, pentru sine ori pentru altul, cu consecinta neintrunirii continutului constitutiv al infractiunii de tainuire prev. si ped. de art. 221 C.pen.
Inculpata B.I., astfel cum rezulta din ansamblul probelor administrate, este subiect activ al participatiei penale retinute in actul de sesizare a instantei, contributia sa la savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prev. si ped. de art. 182 al. 2 C.pen., fiind materializata prin acte de instigare a inculpatilor minori
B.R. si T.D.M., la executarea acestei infractiuni fata de partile vatamate B.I.I. si B.M..
La aceasta concluzie conduc declaratiile coinculpatilor minori, care au recunoscut atat executarea faptei de catre minorul B.R. asupra partii vatamate B.M., cat si imprejurarea ca au fost indemnati de inculpata B.I., sa execute fapta de vatamare corporala grava, fiecare inculpat urmand sa actioneze asupra uneia dintre cele doua parti vatamate.
Este adevarat ca probele din care rezulta situatia de fapt retinuta sunt declaratiile coinculpatilor minori, dar acestea se coroboreaza cu ansamblul celorlalte de la dosar, cu referire la lista apelurilor telefonice efectuate de la postul telefonic fix al inculpatei, la postul telefonic fix al partilor vatamate, comunicate de ROMTELECOM, dar si la confruntarile ce s-au efectuat intre inculpata B.I. si coinculpatii minori.
Mai mult, inculpata a declarat in fata instantei ca la data savarsirii faptelor de catre inculpati, era plecata din localitate, anume la Constanta, fara a se face dovada acestei imprejurari, dimpotriva, fiind infirmata sustinerea inculpatei de imprejurarea ce rezulta dinincheierea pronuntata in Dosar nr. aaa/224/2009 al Judecatoriei Dragomiresti, la data 10 03 2009, cand B.I.a fost prezenta la judecata si a invederat ca sotul sau, B.I.I., lipseste intrucat este bolnav.
Cu privire la activitatea infractionala a inculpatei B.I., instanta a retinut, pe baza probelor analizate in cele ce preced, ca sunt intrunite conditiile participatiei penale (ocazionale), in forma instigarii, existand savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, la comiterea careia si-au adus contributia mai multe persoane decat era necesar, potrivit naturii faptei sau vointei legiuitorului, actele de participare a inculpatei fiind exteriorizate prin cumpararea de la Magazinul „T.” a substantei chimice identificate prin proba ştiinţifică (hidroxid de sodiu), prepararea solutiei, gasirea si instruirea persoanelor ce urmau sa execute actiunea de aruncare a acestei solutii in ochii partilor vatamate, determinarea acestora de a trece la executare, actiunea de determinare fiind insotita de promisiunea de bani, facuta coinculpatilor minori si urmata de plata efectiva a sumei promise.
Sub aspect subiectiv, se retine, pe baza acelorasi probe, ca a preexistat o intelegere intre participanti, vinovatia inculpatei retinandu-se in forma intentiei directe, aceasta prevazand rezultatul faptei de a arunca in ochii partilor vatamate solutia caustica si urmarind producerea acestui rezultat, motivul determinant pentru a se lua hotararea infractionala de catre inculpata fiind razbunarea, aceasta avand convingerea ca victima, impreuna cu fiica sa, se indeletnicesc cu practici oculte ( „ fac vraji”), indreptate impotriva fiicei inculpatei, aflate in Irlanda si careia i-a cazut parul, ca urmare a acestor practici, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor ascultati in cauza, majoritatea relevand ca in comunitate era de notorietate starea conflictuala in care se aflau inculpata si sora sa, partea vatamata, B.M..
Actele inculpatei, astfel cum au fost descrise in cele ce preced, se circumscriu acelei forme de participatie penala numita instigare, astfel cum este definita de art. 25
C.pen. „Instigator este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala”.
In drept, fapta inculpatei, din data de 10 03 2009, de a determina, in mod direct si cu intentie, pe inculpatii minori B.R. si T.D.M., la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, prin indemnul adresat acestora de a arunca o solutie caustica in ochii partilor vatamate B.I.I. si B.M., indemnul fiind insotit de promisiunea de bani si urmat de plata efectiva a sumei promise, constituie infractiunea de vatamare corporala grava in forma instigarii, prev. si ped. de art. 25 c.pen. raportat la art. 182 alin.2 c.pen.
Continutul constitutiv al infractiunii retinute in sarcina inculpatei si imprejurarile in care a fost savarsita, urmeaza a fi analizate pe fond, iar nu in cadrul cererii de schimbare a incadrarii juridice, care a fost respinsa pentru considerentele ce s-au expus, instanta lasand neexaminata cererea aceleiasi inculpate, de schimbare a incadrarii juridice in infractiunea de favorizare a infractorului, formulata prin aparator, in cuprinsul concluziilor scrise depuse pentru termenul la care s-a amanat pronuntarea, apreciind ca nu se impune reluarea dezbaterilor, avand convingerea, dat fiind momentul formularii ei, ca ratiunea acestei cerereri apare a fi tergiversarea solutionarii procesului, cata vreme, inainte de a se declara terminata cercetarea judectoreasca, partile au fost intrebate daca mai au explicatii de dat sau cereri de formulat, fiind de neprimit motivul erorii invocat cu privire la prima cerere de schimbare a incadrarii juridice, de asemenea formulata cu prilejul acordarii cuvantului in dezbateri.
2. Pe fondul cauzei penale privind pe inculpata B.I. si coinculpatii B.R. si T.D.M., minori la data savarsirii faptei, instanta urmeaza a se referi numai la persoanele acestora si la faptele pentru care ei au fost trimisi in judecata, intrucat judecata a fost suspendata, in baza art. 303 C.pr.pen., cu privire la inculpatul B.I.I. (zis N.), sotul primei inculpate.
2.1. Cu privire la inculpatul B.R., in varsta de 16 ani si 10 luni la data savarsirii faptei, instanta a retinut ca acesta, in data de 10.03.2009, ora 21:30, in locul numit „Prund” situat in comuna Ieud, instruit fiind de inculpata B.I. si avand asupra sa, atat el, cat si inculpatul T.D.M., cate un recipient in care se afla solutia de hidroxid de sodiu (soda caustica), dupa ce a asteptat pe partile vatamate B.M., sora inculpatei si pe B.I.I., sotul primei parti vatamate, a aruncat numai el cu solutia chimica referita, in fata partii vatamate B.M.,provocându-i arsuri la nivelul fetei, ce au determinat ca partea vatamata B.M. sa-si piarda atat simtul, cat si organul vazului, asa cum s-a consemnat in raportul de expertiza medico-legala nr. 252 din 18 martie 2009 întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Baia Mare.
S-a retinut situatia de fapt expusa pe baza declaratiilor inculpatilor minori, care se coroboreaza cu cele relatate de martorii ascultati nemijlocit de instanta.
Astfel, inculpatul B.R., a recunoscut ca, intalnindu-se in ziua de 10.03.2009 cu inculpatul minor T.D.M., acesta i-a relatat ca in seara anterioara a stat in locul indicat de inculpata B.I., impreuna cu martorul I.G., pentru a astepta pe partile vatamate
B.M. si B.I.I., carora urma sa le arunce in fata o solutie preparata de inculpata, pentru a-i speria, actiune ce nu a putut fi dusa la capat, intrucat partile vatamate au intarziat sa apara.
Afland ca in schimbul savarsirii faptei, inculpata B.I.a promis minorilor T.D.M. si I.G. cate 100,oo lei, inculpatul B.R. a hotarat sa mearga la inculpata B.I. pentru a primi permisiunea sa-l inlocuiasca pe cel din urma – numitul I.G., afirmand ca are nevoie de bani.
A declarat inculpatul B.R. ca inculpatul minor T.D.M. i-a cerut sa mearga, cu el, la locuinta inculpatei, pentru ca le va da de munca, anume sa taie lemne, iar odata ajunsi, inculpata a fost cea care l-a indemnat la savarsirea actiunii de aruncare a solutiei ce a fost preparata, motivand inculpata ca „are probleme cu partea vatamata
B.M., ca le face vraji, in urma carora fata lor din Irlanda are parul cazut”, aceeasi inculpata oferindu-i bani (100,oo lei). In continuare, a relevat inculpatul cum a fost convins de inculpata B.I., in casa acesteia, anume in bucatarie, inculpatul aratand instantei ca stie cum este asezat mobilierul in incaperea in care a fost invitat de inculpata B.I., desi aceasta a afirmat ca nu a fost niciodata minorul in casa sa.
Desi a fost insotit de inculpatul minor T.D.M.,primind un recipient separat, la momentul in care partile vatamate au ajuns in dreptul sau, numai inculpatul B.R. a fost cel care a aruncat solutia pregatita, anume inspre partea vatamata B.M., conform intelegerii anterioare ce a avut cu coinculpatul minor T.D.M., a carui fapta de aruncare a aceleiasi solutii, din propriul recipient, urma a fi indreptata spre sotul acesteia, partea vatamata B.I.I. (zis S.), dar care s-a razgandit si nu a mai executat fapta, partea vatamata B.I.I. fiind vatamata indirect tot de catre inculpatul B.R..
Martorul I.G. a confirmat in parte sustinerile inculpatului ce l-a inlocuit la savarsirea faptei si ale inculpatului T., relevand ca nu stie de ce nu a mai fost chemat la savarsirea ei, dar i-a urmarit pe acestia cand i-a vazut in apropierea locului unde fusese si el, stiind care este scopul, fara insa a observa cum s-a desfasurat actiunea, văzând numai cum acestia au alergat de la acel loc, in jos, spre drumul judetean.
Declaratia inculpatului B.R. se coroboreaza si cu cele date demartoriiascultati de instanta: P.M., care a aratat ca dupa savarsirea faptei „toata lumea vorbea despre faptul ca partile civile ar fi facut vraji fetei inculpatilor majori, care este in Anglia si astfel s-au razbunat”; D.I. si G.I.;
In fine, se impune a se sublinia ca inculpatul este subiect activ al participatiei penale, actele sale fiind unele de executare, determinate de instigarea sa de catre inculpata B.I., sora a partii vatamate B.M., actele acesteia din urma situandu-se in sfera elementului subiectiv al faptei de vatamare corporala grava, ce a fost savarsita de cel instigat-inculpatul B.R., in calitate de autor, sfera care se imparte cu acesta din urma, ambii fiind participanti la luarea hotararii de a savarsi fapta enuntata.
In drept, fapta inculpatului minor B.R., savarsita la data de 10.03.2009, de a arunca o solutie caustica in zona fetei partii vatamate B.M., aflata langa sotul ei, partea vatamata B.I.I., ambii suferind, ca urmare a faptei inculpatului, arsuri la nivelul fetei, ce au determinat caprima sa-si piarda atat simtul, cat si organul vazului, asa cum s-a consemnat in raportul de expertiza medico-legala nr. 252 din 18 martie 2009 întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Baia Mare, iar sotul sotul sau sa fie subiect al unor suferinte fizice,constituie infractiunea de vatamare corporala grava in foma agravata prev. de art. 182 al. 2 C.pen. si pedepsita cu inchisoare de la 2 la 7 ani, savarsita fata de partea vatamata B.M. si infractiunea de lovire sau alte violente
prev de art. 180 alin. 1 C.pen. si pedepsita cu inchisoare de la 1 luna la 3 luni sau cu amenda, savarsita fata de partea vatamata B.I.I..
Latura obiectiva se retine a fi intrunita, elementul material realizandu-seprin actiunea inculpatului de a arunca, in mod direct in fata partii vatamate B.M. si in mod indirect in fata partii vatamate B.I.I., o solutie de hidroxid de sodiu, de natura a produce arsuri ale pielii, urmarea imediata a acestei actiuni fiind vatamarea corporala a integritatii corporale a partilor vatamate B.I.I. si B.M., primului fiindu-i cauzate arsuri la nivelul fetei, producatoare de suferinte fizice, iar sotiei acestuia cauzandu-i-se arsuri puternice, tot la nivelul fetei, ce au determinat 90-100 zile de ingrijiri medicale, dar numai pentru o vindecare partiala, aceasta pierzandu-si atat simtul, cat si organul vazului, legatura de cauzalitate fiind directa si dovedita cu probele analizate.
Sub aspectul laturii subiective, se retine ca inculpatul a savarsit fapta cu vinovatie, in forma intentiei, modalitatea directa, in ce priveste fapta executata asupra partii vatamate B.M. si modalitatea indirecta, in ce priveste fapta executata asupra celeilalte parti vatamate, astfel cum sunt definite de art. 19 al. 1 pct. 1 lit.a)-b)
C.pen., inculpatul prevazand rezultatul faptei sale si urmarind producerea acestui rezultat fata de B.M., stiind ca numai dupa producerea rezultatului va obtine banii oferiti de inculpata majora B.I., cu privire la care el insusi a afirmat ca are nevoie, acesta fiind si mobilul ce l-a determinat sa ia hotararea de a trece la actiune.
Inculpatul a prevazut ca actiunea sa va putea leza si pe sotul partii vatamate care se afla la bratul ei si, desi nu a urmarit acest rezultat, a acceptat producerea lui. Nu vor fi primite sustinerile ca nu a cunoscut toxicitatea si efectul solutiei ce a aruncat-o in fata partilor vatamate, el insusi declarand ca a fost instruit sa umble cu grija cu recipientul in care se afla, asa incat sa nu se arda.
Avand in vedere cele expuse, se retin indeplinite conditiile art. 345 al.2
C.pr.pen., inculpatul urmand a fi condamnat pentru infractiunea de vatamare corporala grava prev. de art. 182 al. 2 C.pen. si pentru infractiunea de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin. 1 C.pen., savarsite asupra partilor vatamate B.M. si, respectiv,B.I.I..
Cu privire la fapta de furt calificat pentru care a fost trimis in judecata inculpatul B.R. prin acelasi rechizitoriu, instanta a retinut ca, in cursul lunii martie 2009, pe timp de noapte si folosind o scara, a patruns in balconul partii vatamate si apoi, in locuinta acesteia, de unde a sustras o unitate centrala de calculator marca Panter 3600.
In drept, fapta inculpatului B.R. care, in cursul lunii martie 2009, pe timp de noapte si folosind o scara, a patruns in balconul partii vatamate S.M.D. si apoi, in locuinta acesteia, de unde a luat, fara consimtamantul acesteia, o unitate centrala de calculator marca Panter 3600, cu scopul de a-si insusi bunul pe nedrept, bun ce a fost valorificat pentru suma de 500, cauzand astfel un prejudiciu reparat integral in cursul urmaririi penale constituie infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1209 alin. 1 lit. g) si i) C.pen.
In ce priveste individualizarea judiciara a pedepselor ce se vor stabili pentru cele trei infractiuni retinute in sarcina inculpatului B.R., instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 si art. 100 C.pen.
Astfel, in ce priveste gradul de pericol social al infractiunilor impotriva integritatii fizice a partilor, evaluat conform art. 100 C.pen., se va retine a fi unul ridicat, fiind necesara aplicarea unei pedepse minorului, astfel cum decurge din urmarea faptei executate asupra partii vatamate B.M. – pierderea simtului si organului vazului si din rezultatul ce s-ar fi putut produce in privinta sotului acesteia,
B.I.I., daca solutia aruncata de inculpat ar fi atins parti ale fetei acestuia din zona ochilor sau a gurii.
Inculpatul a fost minor la data savarsirii faptei, avand varsta de 16 ani si 10 luni, dar acesta, conform referatului de evaluare efectuat in cauza (f.274-277), avea o predispozitie infractionala, dedusa din urmatorele concluzii inscrise in referat:
„Debutul infractionalal minorului B.R. a avut loc la inceputul anului 2007 si a constat in savarsirea mai multor furturi din autoturisme. Potrivit tatalui, minorul a sustras 8 sau 9 casetofoane auto intr-o singura luna, respectiv ianuarie 2007. Organele de politie din localitatea de domiciliu sustin ca au existat suspiciuni ca ar fi vorba de un numar mare de infractiuni, insa au fost formulate doar doua plangeri in acest sens. Pentru aceste fapte minorul a fost scos de sub urmarire penala pe motiv ca nu intruneau gradul de pericol social al unei infractiuni, fiind sanctionat contraventional”.
Parintii minorului, s-au declarat neputinciosi fata de aceasta predispozitie a fiului lor, nu au relevat masurile ce le-au luat pentru indeplinirea obligatiei de supraveghere, acestia marginindu-se la acoperirea prejudiciului cauzat de el, atitudine ce a incurajat pe minor sa savarseasca fapte prevazute de legea penala, curajul acestuia fiind intarit si de convingerea ca i se cuvine o plata pentru executarea actelor penale.
Intrucat inculpatul B.R. era minor la data savarsirii faptelor, a fost avuta in vedere aceasta circumstanta personala a inculpatului si, raportat la dispozitiile art. 109 C.pen., a fost condamnat la pedepse minime în regim de detenţie.
Au fost aplicate şi pedepsele accesorii prev.-de art 71 rap.la art. 64 Cp.
In ce priveste modalitatea de executare, instanta a apreciat ca inculpatul nu poate fi indreptat prin pronuntarea suspendarii executarii pedepselor stabilite, data fiind periculozitatea acestuia, activata de tendintele minorului de a obtine bani, prin orice modalitate, inclusiv prin săvârşirea de fapte penale, dar si pentru ca inculpatul a actionat cu intentie la savarsirea celor trei infracţiuni, retinand din referatul de evaluare a inculpatului, intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Maramures, ca acesta nu a manifestat interes pentru continuarea studiilor, abandonand sistemul de invatamant, nu apreciaza eforturile parintilor sai si are o predispozitie delincventionala, activata de consumul de alcool si de nevoia unor venituri sporite fata de cele ce-i puteau fi asigurate de parinti.
Prin rechizitoriu se retine ca inculpatul T.D.M. nu a executat fapta la care a fost instigat de inculpata B.I., stabilindu-setotodata si ca inculpatul B.R. s-a inteles cu inculpatul T.D.M., sa ia locul martorului I.G., cel ce a fost mai intai determinatsa ia hotararea de a savarsi fapta impreunacu acesta din urma, infracţiune ce nu a fost izbutita in seara zilei de 09.03.2009, pentru lipsa partilor vatamate de la locul indicat acestora de inculpata B.I..
Dupa cum s-a retinut in cele ce preced, autorul infractiunii de vatamare corporala grava nu a fost determinat de minorul T.D.M., sa participe la savarsirea faptei, de la acesta afland numai despre planuirea infractiunii si despre oportunitatea de a fi obtinuta suma de 100,oo lei, actiunea autorului si hotararea infractionala a acestuia fiind determinate de inculpata B.I., astfel cum deja s-a argumentat.
Complicele este, potrivit C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), persoana care ”cu intentie, înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este, de asemenea complice, cel care promite înainte sau în timpul savârsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savârsirea faptei promisiunea nu e îndeplinita.”
Conditiile complicitatii, astfel cum rezulta din textul legal precitat, sunt:
-savarsirea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala, complicitatea fiind conceputa numai din momentul in care fapta la care complicele a inteles sa contribuie s-a materializat prin acte de executare pedepsibile, actele de complicitate fiindindisolubil legate de cele de autorat, carora le sunt subordonate;
-savarsirea de catre complice a unor acte de sprijinire a autorului in comiterea faptei, acte circumscrise fie complicitatii materiale, fie celei morale;
-activitatea complicelui sa fi servit efectiv la savarsirea faptei prevazute de legea penala;
-sub aspect subiectiv, pentru existenta complicitatii, se cere ca actele de complicitate sa fie savarsite cu vinovatie in forma intentiei, fie directa, fie indirecta, deci complicele sa prevada ca prin actele sale sprijina, ajuta sau inlesneste executarea faptei prevazuta de legea penala, de catre autor.
In ce priveste aceasta conditie, se impune a se adauga ca orice contributie trebuie sa se inscrie in antecedenţa cauzala a producerii rezultatului ce constituie urmarea faptei prevazuta de legea penala savarsita de autor, asadar sa reprezinte o conditie sine qua non a producerii rezultatului, iar nu o conditie numai inlesnitoare, care nu ar justifica tragerea la raspundere in sistemul actual al Codului penal.
Verificand, raportat la aceste conditii, contributia inculpatului T.D.M., la savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava prev de art. 182 al. 2 C.pen., de catre inculpatul minor B.R. – in forma autoratului si de catre inculpata B.I. – in forma instigarii, retinute cu prilejul examinarii cererii acesteia, formulate prin aparator, de schimbare a incadrarii juridice, instanta a retinut ca inculpatul minor T.D.M., impreuna cu numitul I.G., (ascultat ca martor in prezenta cauza), au fost cei mai intai instigati de inculpata B.I. la savarsirea faptei mentionate, acestia neputand pune in executare hotararea infractionala, partile vatamate lipsind de la locul indicat de inculpata, la data de 09.03.2009.
Prin urmare, actele savarsite de inculpatul T.D.M. in seara de 09.03.2009 nu se inscriu decat, cel mult, in sfera instigarii martorului I.G. la savarsirea faptei ce formeaza obiectul prezentei cauze, instigare ce ar fi fost concurenta cu actele de executare ale inculpatului, daca acestea ar fi fost materializate, instigare ce ar fi fost pedepsita ca infractiune de sine statatoare, conform art. 29 al. 1 C.pen., daca si cu aceasta fapta ar fi fost sesizata instanta, care isi va margini judecata la faptele si persoanele cu privire la care a fost sesizata, conform art. 317 C.pen.
Nu vor putea fi retinute in sarcina inculpatului T.D.M. ca acte de instigare nici cele privind pe inculpatul B.R., care, afland despe infractiunea proiectata, si-a propus el insusi a-l inlocui pe martorul I.G., rezolutia infractionala a acestuia fiind insa determinata de inculpata B.I., de confirmarea careia a avut nevoie asupra oportunitatii de a obtine bani.
La fel, nu poate fi retinuta ca act de complicitate prezenta inculpatului T.D.M., in seara de 10.03.2009, in locul „Prund”, alaturi de inculpatul B.R., impreuna cu care a asteptat pe partile vatamate, pentru a le arunca acestora cu solutia caustica in fata, intrucat inculpatii au fost determinati, cu promisiunea de a li se plati cate 100,00 lei, sa execute fapta fiecare asupra uneia dintre partile vatamate, minorii stabilind, in casa inculpatei B.I., ca inculpatul B.R. sa arunce solutia caustica in fata partii vatamate B.M., iar inculpatul T.D.M., in fata sotului acesteia, partea vatamata B.I.I..
Verificand daca prezenta inculpatului T.D.M., care nu a mai executat fapta la care a fost instigat, constituie act de complicitate morala, instanta retine ca aceasta nu se inscrie in sfera acestei forme de participatie penala, intrucat inculpatul B.R. avea, la momentul la care a fost instigat, predispozitia de a lua hotararea
infractionala, predispozitie ce a fost transformata de instigator, in insasi rezolutiea de a executa actiunea de aruncare a solutiei caustice in fata uneia din cele doua parti vatamate.
Astfel, excluzand posibilitatea ca inculpatul B.R. avea nevoie de inlesnire/ajutor la realizarea laturii subiective a infractiunii de vatamare corporala grava savarsita impotriva partii vatamate B.M., se va retine ca prezenta inculpatului T.D.M. nu a constituit nici o contributie menita a intari hotararea inculpatului B.R. de a savarsi fapta, ambii inculpati fiind instigati la savarsirea unor infractiuni distincte, avand aceeasi natura, dar indreptate impotriva unor obiecte juridice distincte, vizând integritatea fizica a doua parti vatamate diferite.
Impartirea rolurilor intre cei doi inculpati minori, in sensul ca inculpatul B.R. sa savarseasca fapta asupra partii vatamate B.M., iar inculpatul T.D.M., asupra sotului acesteia, nu constituie nici act de complicitate materiala, fiecare inculpat avand, sub aspect intelectiv, reprezentarea savarsirii faptei la care au fost instigati, in mod singular, numai asupra uneia din partile vatamate, ambii reprezentandu-si fapta prin acte de executare, iar nu prin acte de sprijin, ajutor sau inlesnire reciproce, astfel incat se retine ca minorul T.D.M. a acceptat aceasta impartire a rolurilor avand reprezentarea ca actiunea sa va fi una specifica autorului, iar nu complicelui, prezenta sa la locul si momentul stabilit a fi termenii infractiunilor contra integritatii fizice a partilor vatamate, savarsite de inculpatul B.R., fiind rezultatulhotararii infractionale a minoruluiT.D.M. de a executa o infractiune distincta, de aceeasi natura, dar indreptata impotriva unei alte persoane decat cea impotriva careia s-a indreptat coinculpatul, cu concluzia ca se retine a fi indiferenta prezenta acestui inculpat in antecedenta cauzala a rezultatului faptei savarsite de coinculpatul B.R..
In fine, se impune a se analiza daca inactiunea inculpatuluiT.D.M., care nu a impiedicat pe coinculpatul B.R., de a savarsi fapta proiectata, constituie acte de complicitate omisiva, analiza urmand a se face, sub acelasi aspect si in ce priveste inactiunea inculpatului T.D.M. de a denunta fapta savarsita de inculpatul B.R..
Astfel, inculpatul T.D.M. a fost determinat la executarea faptei prevazuta de legea penala, acesta luand hotararea de a participa, impreuna cu inculpatul B.R., la savarsirea infractiunii, in calitate de autor, fata de una din partile vatamate, dupa impartirea rolurilor, fapta acestui inculpat urmand sa se indrepte impotriva partii vatamate B.I.I..
Inculpatul s-a razgandit si nu a mai executat fapta, in chiar momentul in care coinculpatul B.R. a finalizat executarea faptei indreptata, potrivit impartirii rolurilor, impotriva partii vatamate B.M., aceasta scotand strigate puternice de durere.
Motivul ce a determinat neexecutarea faptei proiectate de către inculpatulT.D.M.a fost starea de fricăce i-afost produsă de strigătele de durere ale părţii vătămate B.M., starea de frică mentinandu-seşi în zilele ce au urmat, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş, din cuprinsul căruia se reţin următoarele concluzii: „contactul cu autoritatile a constituit pentru acesta un avertisment sever”, iar minorul „manifesta teama fata de etichetarea ca infractor”.
Din cuprinsul aceluiasi referat de evaluare rezulta si ca:„…minorul nu a avut abateri de la normele de conduita social acceptate. In microcomunitatea de apartenenta este cunoscut ca un tanar linistit, respectuos, sarguincios in munca, care cunoaste autoritatea parintilor si nu incalca regulile instituite de acestia ( nu lipseste de acasa fara acordul mamei, nu depaseste ora stabilita pentru reintoarcerea la
domiciliu). Tinand cont de timpul alocat activitatilor lucrative – pe langa muncile din gospodarie, pentru a asigura ajutorul din parteaconsatenilor fie prin utilaje agricole, fie prin mana de lucru, isi ofera el insusi serviciile in contrapartida, socializarea specifica varstei este limitata la 1-2 seri saptamanal, cand obisnuieste sa iasa la suc, in localurile publice din vecinatatea locuintei. Desi potrivit organelor locale de politie, in acest mediu, altercatiile intre tineri survin relativ frecvent pe fondul consumului de alcool, minorul nu a fost implicat in acte de tip antisocial, iar anturajul in compania caruia a fost vazut, nu se inscrie in tiparul persoanelor aflate in atentia autoritatilor”.
Prin urmare, inacţiunea inculpatului T.D.M. materializată prin neimpiedicarea coinculpatuluide asăvârşi fapta, nu este de natură a fi cuprinsă în sfera complicităţii negative, câtă vreme coinculpatulsăvârşise deja acţiunea împotriva părţilor vătămate, iar strigătele de durere ale victimeiB.M., aufost determinante pentru neexecutarea propriei rezoluţii infracţionale de către acest inculpat.
Faţă de considerentele expuse, instanţa a reţinutcă inculpatul nu a săvârşitinfracţiunea de vătămare corporală gravă în forma complicităţii, lipsind trei dintre condiţiile complicităţii – sub aspect material, actele de ajutor moral si, implicit cauzalitatea dintre aceste acte si urmarea produsa, iar sub aspect subiectiv, lipsind intentia de a contribui prin astfel de acte la savarsirea faptei la care a fost instigat inculpatul B.R., cercetat in calitate de autori
Instigarea inculpatului T.D.M., de către inculpata B.I., a fost urmatăde neexecutarea infracţiunii menţionate, urmând a fi achitat inculpatul T.D.M., în baza art.11 al.1 pct.2 lit.a raportat la art.10 al.1 lit. c C.pr.pen, iar inculpata B.I. să fie trasă la răspundere pentru infracţiunea de vătămare corporală gravăm forma instigării inculpatului B.R., urmata de executareafaptei de către acesta şi pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă în forma instigării neurmate de executare de către minorul instigatT.D.M., pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
2.3. Inculpata B.I., sora părţii vătămate B.M., a determinat iniţial, pe minorul T.D.M. şi pe cel ascultat martor în prezenta cauză-I.G., să arunce cu o soluţie de sodă caustică în faţa surorii sale şi a soţului acesteia, substanţa fiind cumpărată şi preparată de inculpată în propria casă, punând substanţaîn două borcanede sticlă, de capacitate800 ml, închise cu capac şiinstruind pe cei arătaţi cu privire la efectele soluţiei asupra acestora din urmă, promiţându-le pentru săvârşirea faptei, fiecăruia câte 100,00 lei, motivul inculpatei fiind acela de a speria pe părţile vătămate, inculpata având convingerea că sora ei ”îi face vrăji”.
Martorul I.G., deşi a fost determinat sa ia hotărârea infracţională,nu a trecut la executare,motivul neparticiparii fiind dat de intarzierea partilor vatamate de a aparea, în searade 09.03.2009, la locul indicat de inculpata B.I. a fi cel pe unde vor trece, acesta, alături de inculpatul T.D.M., amanand savarsirea faptei la o data ulterioara, la care nu stie de ce nu a mai fost chemat.
Acelaşi martor a relevat că l-a vazut pe inculpatul B.R., asteptand împreună cu minorulT.D.M., in seara de 10.03.2009, in acelasi loc in care fusese si el anterior, astfel ca a stiut in ce scop se aflau acestia acolo, anume să arunce în faţapărţilor vătămate cu soluţia preparată de inculpata B.I., vazandu-i mai tarziu alergand de la locul faptei.
Aflând că pentru indeplinirea acestei actiuni, vor fi recompensaţi cu suma de câte 100,oo lei, inculpatul B.R. s-a oferit să participe el în locul martorului I.G., afirmând că are nevoie de bani, astfel încât s-a dus la inculpata B.I., mai intai singur, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, iar în seara de 10.03.2009, împreună cu minorul T.D.M., care nu l-a mai anunţat şi pe martorul I.G..
Inculpatul B.R. a declarat în faţainstanţei,relatând cum inculpata B.I. i-a instruit pe amandoi, a verificat telefonic daca partile vatamate s-au intors acasa ori urmeaza a se intoarce si, constatand ca acestia nu raspund la telefon, i-a indemnat sa astepte pe partile vatamate intr-un loc neiluminat, unde inculpatii minori urmau sa arunce solutia caustica, fiecare in fata uneia dintre partile vatamate, determinarea inculpatilor fiind insotita de asigurarea data de inculpata in sensul ca nu va sti nimeni cine a savarsit fapta, dar si de pormisiunea de a plati fiecarui minor cate 100,oo lei, minorilor spunanduli-se ca partile vatamate au facut vraji fiicei inculpatei, in acelasi sens declarand acest inculpat si in cursul urmaririi penale.
În acelaşi sens, privind aceleaşi împrejurăride fapt, a declarat şi minorul T.D.M., afirmând ca inculpata B.I. i-a instruit sa arunce solutia in fata partilor vatamate, iar nu in alta parte a corpului, precum si ca vor primi banii promisi „ daca aude ca am orbit-o”.
Declaraţiile acestora se coroborează cu ansamblul probelor administrate, în cauză demonstrându-se că inculpata B.I. a cumpărat substanţa denumită comercial ”sodă caustică” de la magazinul „T.”, astfel cum rezultă din bonul de casă şi declaraţia martorei C.M., substanţa fiind folosită pentru prepararea soluţiei ce a fost pusă în două borcane de sticlă de 800 ml, cu capac, ce au fost date câte unul, iniţial martorului I.G. şi inculpatului T.D.M., iar ulterior acestuia din urmă şi inculpatului
B.R..
Instanta nu va primi sustinerile inculpatei in sensul ca singurele probe ce au fost administrate in cauza pentru dovedirea faptei sale sunt declaratiile coinculpatilor minori, cata vreme aceste declaratii se coroboreaza cu ansamblul probelor analizate si cata vreme inculpata nu a propus niciuna din categoriile de probe ce ar fi infirmat sustinerile coinculpatilor minori, marginindu-se la a nu recunoaste fapta si a sustine ca nu s-a aflat in localitate la data de 10 03 2009, fara a si dovedi aceasta sustinere, ce a fost insa infirmata de imprejurarea consemnata in Incheierea din aceeasi data – 10 03 2009, pronuntata de Judecatoria Dragomiresti, in Dos. nr. aaa/224/2009, anume prezenta sa in sedinta publica din acea data, in calitate de sotie a petentului B.I.I., cand a motivat lipsa acestuia, inculpata refuzand si sa se supuna testului poligraf, impunandu-se a se sublinia ca refuzul primeste relevanta juridica, in contextul expus.
Mobilul ce a determinat acţiunile inculpatei descrise aici a fost răzbunarea, aceasta având convingerea că sora sa, partea vătămată B.M., face vrăji, această convingere rezultând atat din declaratiile coinculpatilor minori, dar si din declaraţiile martorilor I.G., B.V., P.M., N.M.
Spre aceeasi concluzie conduce si declaratia martorului Hotico Stefan, care a reprodus cuvintele inculpatei ce a aflat despre orbirea partii vatamate B.M., anume „lasa ca a vazut bugat”, dar si declaratia martorei N.M., care se afla, de asemenea, intr-o stare conflictuala cu partile vatamate, aceasta relevand cuvintele inculpatei „ mi s-au implinit rugaciunile si ca nimeni nu a orbit-o pe sora ei M. a lui S., doar calul cel alb”.
Pentru aceleasi considerente vor fi înlăturate si apărările inculpatei în sensul că nici minorul T.D.M. şi nici inculpatul B.R., nu au fost în locuinţa acesteia.
Asadar, se va retine in sarcina inculpatei B.I. participatia penala in forma instigarii la savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava asupra partii vatamate B.M.
Potrivit art. 25 C.pen., „Instigator este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala”.
Instigatorul desfasoara deci, in primul rand, o activitate psihica (interna), in cadrul careia se contureaza hotararea de savarsire a faptei si se delibereaza in sensul comiterii ei de catre alta persoana, iar in al doilea rand, o activitate fizica,
materializata prin identificarea persoanei care urmeaza a savarsi fapta, determinarea acesteia si alegerea mijlocului cel mai eficient pentru a o determina sa comita infracţiunea.
Conditiile instigarii, astfel cum decurg din textul legal precitat, sunt urmatoarele:
-sa se fi realizat o activitate de determinare de catre o persoana, fata de alta persoana, materializata prin insuflarea ideii de a efectua o anumita actiune, fiind indiferente mijloacele utilizate in activitatea de determinare, deci fiindcalificata instigarea prin oferirea de foloase sau prin presiuni exercitate in favoarea constrangerii;
-activitatea de determinare sa aiba ca obiect savarsirea unei fapte prevazute de legea penala;
-activitatea de determinare sa fie efectuata cu intentie, deci sa se constate ca a existat la instigator vointa producerii rezultatului prefigurat sau, cel putin, acceptarea posibilitatii producerii acestuia.
Actele aceleiasi inculpate, de procurare a mijloacelor de savarsire a faptei proiectate si de punere a acestora la dispozitia persoanelor identificate, constituie acte de complicitate materiale, ce sunt insa absorbite de actele de instigare ale aceleiasi inculpate cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Conditia privind vinovatia inculpatei se retine a fi indeplinita, urmare a cunoasterii unanime a efectului solutiei de soda caustica asupra tegumentelor si organelor interne ale corpului uman, inculpata prefigurandu-si rezultatul actiunii de a se arunca o astfel de solutie in fata partilor vatamate si urmarind acest rezultat, motivul inculpatei constand in dorinta ei de razbunare.
Inculpatul T.D.M. nu a executat fapta la care a fost determinat de inculpata
B.I., acesta luand hotararea neexecutarii imediat ce coinculpatul B.R. a finalizat propria actiune de aruncare a solutiei de soda caustica in fata partii vatamate B.M., primul fiind cuprins de o stare de frica, determinata de strigatelede durere ale acesteia din urma, astfel incat participatia penala a inculpatei va fi analizata in conditiile art. 29 C.pen., cu privire la care s-a apreciat ca nu se impune o schimbare a incadrarii juridice a faptelor pentru care inculpata B.I. a fost trimisa in judecata, punerea in discutie a acestei chestiuni de drept fiind de natura a conduce la incompatibilitatea judecatorului ce a instrumentat cercetarea judecatoreasca, prefigurand solutia ce se va da in cauza.
Inculpatul B.R., executand fapta de vatamare corporala grava asupra partii vatamate B.M., in mod direct, a adus atingere, in mod indirect si prin aceeasi fapta, si integritatii fizice a partii vatamate B.I.I., parte din solutia aruncata in fata sotiei lui, ajungand si pe fata acestuia, producandu-i suferinte fizice.
Cu privire la aceasta fapta, instanta nu va reţine participatia penala a inculpatei B.I., acesteia fiindu-i indiferent modul in care s-a facut impartirea rolurilor sub aspectul celor doua parti vatamate, intre persoanele instigate, instanta retinand ca raportul de cauzalitate psihica, ca element constitutiv al faptei de lovire sau alte violente savarsite de inculpatul B.R. impotriva partii vatamate B.I.I., s-a intrerupt, iar infractiunea savarsita fata de aceasta parte vatamate isi are originea psihica exclusiv in propria vinovatie a acestui inculpat, retinuta in modalitatea intentiei indirecte, acesta prevazand ca actiunea sa s-ar putea extinde si asupra sotului celei in fata carei a intentionat in mod direct sa arunce solutia caustica si, desi nu a urmarit acest rezultat, la care ar fi trebuit sa se ajunga ca urmare a faptei minorului T.D.M., a acceptat producerea lui.
In drept, faptele inculpatei B.I., de a determina pe inculpatul B.R. si pe minorul T.D.M., sa ia hotararea de asavarsi actiunea de a arunca in fata partilor
vatamate B.I.I. si B.M.,solutia de soda caustica cumparata si preparatade aceasta, inculpata prefigurandu-si rezultatul acestei actiuni si urmarindu-l, constituie infractiunea de vatamare corporala grava in forma instigarii prev. de art. 25 raportat la art. 182 al. 2 C.pen. si, respectiv, infractiunea de instigare prev. de art. 29 C.pen.
Latura obiectiva a infractiunilor retinute cuprinde elementul material, realizat prin activitatea de determinare a inculpatului B.R., la savarsirea actiunii ce constituie infractiunea de vatamare corporala grava prev. de art. 182 al. 2 C.pen., urmata de pierderea simtului si organului de vaz de catre partea vatamata B.M., precum si prin actiunea de determinare a minorului T.D.M., la savarsirea unei actiuni de aceeasi natura si cu acelasi continut – aruncarea in fata partilor vatamate a unei solutii caustice, preparata de inculpata, urmata insa de neexecutare, intre activitatile de determinare a inculpatului B.R. si rezultatul acestei determinari existand cauzalitate directa, inculpata fiind autorul moral al infractiunii de vatamare corporala grava savarsita de acest inculpat impotriva partii vatamate B.M..
In ce priveste latura subiectiva, se retine vinovatia in forma intentiei, modalitatea directa, inculpata prevazand, in cadrul ambelor actiuni de determinare, ca rezultatul faptei la care a instigat va fi orbirea partilor vatamate, aceasta promitand plata sumei de 100,00 lei fiecaruia dintre cei instigati, numai daca faptele la care a instigat vor avea acest rezultat, astfel cum s-a demonstrat in cele ce preced, imprejurare din care se retine concluzia ca inculpata a si urmarit rezultatul aratat.
Actele de instigare neurmate de neexecutarea faptei la care a fost determinat minorul T.D.M. sunt incriminate distinct de dispozitiile art. 29 C.pen..
Intrucat inculpata a izbutit sa-l determine pe acest inculpat sa savarseasca fapta prevazuta de legea penala, insa acesta, dupa ce a acceptat propunerea facuta si a luat hotararea de a savarsi fapta, s-a razgandit si nu a mai trecut la executare, in circumstantele deja retinute, inculpata urmeaza sa raspunda penal pentru infractiunea autonoma prev. si ped. de art.29 C.pen.
Constatand indeplinite conditiile art. 345 al. 2 C.pr.pen., faptele retinute in sarcina inculpatei existand si constituind infractiuni, fiind savarsite de inculpata cu vinovatia prevazuta de lege, aceasta raspunzand penal, urmeaza a fi condamnata inculpata, pentru fiecare din cele doua fapte examinate.
In ce priveste individualizarea judiciara a pedepsei, instanta a avut in vedere criteriile de individualizare prevazute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
Gradul de pericol social, evaluat conform art. 18 ind. 1 al. 2 C.pen., se retine a fi unul foarte ridicat, raportat la urmarea imediata produsa – pierderea de catre partea vatamata a simtului si organului vazului, dar si arsuri ale pielii fetei ce au necesitat, potrivit expertizei medico-legale, 90-100 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, precum si raportat la urmarea imediata ce s-ar fi putut produce daca minorul T.D.M. ar fi executat fapta la care a fost instigat, asupra partii vatamate
B.I.I..
B.I.I..
B.I.I..
Scopul inculpatei a fost determinat de dorinta de razbunare, fiind incredintata ca partea vatamata B.M. si fiica acesteia ”îi fac vraji”, urmand a se retine ca a savarsit faptele din motive josnice, fiind incidenta circumstanta agravanta legala prev. de art. 75 al. 1 lit. d) C.pen.
Savarsirea faptelor de catre inculpata se retine a fi fost realizată si in circumstanta agravanta legala prev. de art. 75 al.1 lit.c) C.pen., activitatea de determinare fiind efectuata de catre inculpata asupra unor minori, astfel incat va fi retinuta si aceasta circumstanta legala.
Inculpata nu a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina sa, mai mult, a sustinut ca persoanele instigate nu au fost niciodata in casa ei, precum si ca nu s-a aflat in localitatea Ieud, la data de 10.03.2009, fiind plecata in localitatea Constanta,
ambele sustineri fiind infirmate de declaratiile minorului T.D.M. si ale inculpatului
B.R., ambii descriind interiorul in care au stat in locuinta inculpatei in termeni identici cu cei descrisi de insasi inculpata, a carei prezenta in localitatea Ieud la data de 10.03.2009 este confirmata de incheierea pronuntata in Dosar nr. aaa/224/2009, dar si de lista apelurilor telefonice efectuate de la postul telefonic fix al inculpatei, din care rezulta ca s-au format apeluri in aceeasi perioada către victime.
Inculpata se afla la primul conflict cu legea penala, nefiind anterior condamnata, asa cum rezulta din fisa de judiciar, urmand a se retine circumstanta legala atenuanta prev. de art. 74 al. 1 lti.a) C.pen.
S-a reţinut ca, pentru niciuna din infractiunile savarsite, inculpata nu a fost condamnata definitiv pana la data pronuntarii prezentei sentinte, urmand a se face aplicarea art. 33 lit.b) C.pen. rap. la art. 34 al.1 lit. b)C.pen. si a disp. art. 80 al.1-2
C.pen.
Raportat la criteriile de individualizare analizate, inculpata va fi condamnata la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vatamare corporala grava in forma instigarii, fata de partea vatamata B.M. si la la pedeapsa de 2 (doi ) ani inchisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vatamare corporala grava, in forma instigarii neurmate de executare, fata de partile vatamate B.M. si
In baza art. 33 lit. a) C.penal, raportat la art. 34lit. b) C.penal, vor fi contopite pedepsele stabilite si va fi condamnata in final inculpata B.I., la pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani inchisoare.
Se va face aplicarea art. 64 lit.a teza a II a si litera b C.pen. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.penal.
III. Cu privire la latura civila, se retine ca in cauza s-au constituit parti civile partile vatamate B.M. si B.I.I. si SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA Baia Mare „Dr. Constantin Opris”.
Retinand ca inculpatii B.I. si B.R. raspund penal pentru activitatea infractionala se vor retine indeplinite si conditiile art. 998-999 C.civ., urmand a fi antrenata, in baza acestor texte legale si a disp. art. 1003 C.civ., raspunderea civila delictuala si solidara a acestor inculpati, fata de partile civile evocate.
In sarcina parintilor inculpatului B.R., minor la data savarsirii faptei pentru care a fost condamnat (16 ani si 10 luni), se va retine, in baza art. 1001 al. 1 C.civ., culpa in supravegherea minorului, urmand a fi obligati in solidar cu acesta, la repararea pagubei cauzată victimelor.
Prejudiciul material retinut in ce priveste pe partea civila B.M. este cert, inca nereparat, in masuracelor 100 zile de ingrijiri medicale de care a beneficiat victima, Judecătoria apreciind, in lipsa unor probe directe, ca suma de 100 lei/zi corespunde costului implicat de medicatia si ingrijirea speciala necesara acestei parti civile, inclusiv costului implicat de spitalizarea partii vatamate in Italia, precum se va retine, judecand in echitate, ca este cert si prejudiciul moral al carui echivalent a fost restrans de catrepartile civile, la termenul cand s-a dezbatut cauza, la suma de
300.000 lei, urmand a fi obligati inculpatii, in solidar intre ei si inculpatul B.R. in solidar cu partile responsabile civilmente – parintii sai, la plata acestor sume cu titlu de despagubiri civile materiale si morale, cuvenit ambelor parti civile – sotii B.M. si
In ce priveste diferenta despagubirilor materiale solicitate, de 150.000,00 lei, instanta retine ca, desi s-au depus inscrisuri din care rezulta internarea partii civile
B.M. la unitati spitalicesti din Italia, nu s-a facut dovada prejudiciului material suferit de partile civile, cuprinzand cheltuielile de transport si de spitalizare, in a caror
considerare instanta a stabilit insa intinderea prejudiciului material incercat de ambele parti vatamate.
Astfel, martora B.I., fiica a partilor civile, intrebata fiind de instanta cu privire la cuantumul cheltuielilor efectuate cu prilejul internarii partii civile B.M., la unitatile spitalicesti din Italia, a raspuns ca nu cunoaste.
Intrucat instanta nu este chemata sa aprecieze intinderea prejudiciului material a carui reparare s-a solicitat, judecarea laturii civile avand la baza probelea caror administrare se afla exclusiv in sarcina partii solicitante, instanta a respins actiunea civilă pentru diferentade 150.000,00 lei, pentru care nu s-au administrat probe.
Se va retine reparat prejudiciul suferit de partea vatamata S.M.D..
In privinta cheltuielilor judiciare, retinand culpa infractionala si delictuala a inculpatilor, se va retine si culpa procesuala a acestora, urmand a fi obligat fiecare inculpat, la plata cheltuielilor judiciare catre stat si catre partile vatamate dupa cum urmeaza:
– în cuantum de 1047,00 lei – inculpatulB.R. in solidar cu partile responsabile civilmente B.G. SI B.M. – parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei, din care suma de 200, oo lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu – av. Onita-Ivascu Adrian, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
În baza art.192 alin.(3) C.pr.penală, vor ramane in sarcina statului si se vor achita din fondurile Ministerului Justitiei, cheltuielile judiciare reprezentand onorariul de 100,oo lei, cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, pentru inculpatul T.D.M., a carui cerere avand ca obiect cheltuieli judiciare se va respinge.
În baza art.193 alin.(1) C.pr.penală, va fi obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciarefacute de partile vatamate, astfel:
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomireşti, părţile civile B.I.I. şi B.M. şi inculpata B.I..
Prin motivele scrise şi orale, procurorii au solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea soluţiei judecătoriei şi rejudecând dosarul, a se dispune condamnarea inculpatului T.D.M. pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.26 C.pen.rap.la art.182 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.99 C.pen., întrucât magistratul fondului în mod netemeinic l-a achitat, iar în privinţa inculpaţilor B.R. şi B.I. să se procedeze la aplicarea unor pedepse majorate, corespunzătoare pericolului social sporit al faptelor şi făptuitorilor.
Părţile civile prin apărătorul ales au criticat sentinţa primei instanţe atât sub aspect penal cât şi sub aspect civil, solicitând ca în urma casării acesteia, Curtea să dispună condamnarea inculpatului T.D.M. pentru complicitate la infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.26, 182 alin.2 şi 99 C.pen. la o pedeapsă care să reflecte pericolul excesiv al faptei şi să ţină cont de urmările ireversibile ale acesteia, dar şi de persoana făptuitorului, iar pe de altă parte, apreciază că se impun sancţiuni mai mari şi faţă de coinculpaţii B.R. şi B.I., primul în calitate de autor, iar a doua ca instigator a aceleiaşi infracţiuni.
Arată că prin modul în care au acţionat inculpaţii au demonstrat că în speţă sunt operante prevederile circumstanţelor agravante reglementate la art.75 lit.a-d
C.pen. Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor relevă că reeducarea inculpaţilor nu este posibilă decât prin izolarea lor de societate, într-un loc de
detenţie, doar în cazul inculpatului T.D.M., într-o ipoteză subsidiară s-ar putea aplica disp.art.86/1 C.pen.
Din punct de vedere civil, se impune obligarea solidară a inculpaţilor la plata daunelor materiale în valoare de 250.000 lei iar cu titlu de daune morale la achitarea sumei de 300.000 lei, faţă de consecinţele sluţirii victimei B.M. şi pierderea simţului văzului de către aceasta. Părţile civile au solicitat totodată obligarea în solidar a inculpaţilor la plata sumei de 11.545 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocaţial la instanţa de fond şi recurs.
Prin recursul scris şi oral, apărătorul ales al inculpatei B.I. a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinţei şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Dragomireşti. Susţine că de la începutul cercetării judecătoreşti, declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor nu au fost consemnate în mod procedural. Se începea declaraţia la persoana I singular, ca în continuare să se consemneze la persoana a III-a, mai exact împrejurări pe care judecătorul fondului a înţeles că ar fi vrut să le relateze părţile. S-au consemnat o serie de aspecte subiective pe care martorul nu le-a relatat în mod direct. În situaţia în care au existat contradicţii între declaraţiile inculpaţilor sau ale martorilor, în mod cu totul neprocedural s-a trecut la aşa zisele confruntări, în care de asemenea consemnările sunt subiective, fiind redactate la persoana a III-a.
Una dintre martorele principale şi anume fiica părţilor vătămate, numita B.I., audiată la termenul din 14.06.2011 a fost prezentă în sală în tot cursul procesului desfăşurat la Judecătoria Dragomireşti şi cu toate că a învederat instanţei acest lucru, s-a trecut la audierea acesteia. În aceste condiţii se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru reaudierea tuturor martorilor în apărare şi în acuzare ce au fost ascultaţi nemijlocit de către instanţa fondului. În caz contrar, dreptul la apărare al inculpatei este grav încălcat, neavând posibilitatea formulării unor întrebări şi nebeneficiind de consemnarea fidelă a depoziţiilor acestor martori.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art. 11. pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit.a C.pr.pen. Susţine că întreaga acuzaţie este fundamentată pe declaraţiile celorlalţi 2 coinculpaţi, respectiv B.R. şi T.D.M. care confirmă că toate discuţiile despre agresarea victimelor s-au purtat între ei şi inculpatul B.I..
În ipoteza în care s-ar reţine în sarcina inculpatei existenţa vreunei fapte, aceasta ar putea fi cea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin.3 C.pen, situaţie în care operează nepedepsirea inculpatei, deoarece conform textului suscitat, favorizarea săvârşită de soţ nu se sancţionează. Pentru aceste considerente, solicită schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C.pr.pen din infracţiunea prev. şi ped. de art. 25 rap. la art. 182 alin 2 C.pen în cea prev. de art.264 alin.3 C.pen.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul Parchetului şi al părţilor civile:
Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (faptele supuse judecăţii).
Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că adevărul – infracţiunile deduse spre soluţionare instanţei – este, fără echivoc, cel pe care îl înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
În conformitate cu dispoziţiile art.66 alin.1 şi art.5/2 din Codul de procedură penală, precum şi cu cele ale art.23 alin.11 din României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale – prin începerea urmăririi penale – nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane – s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la pronunţarea unei decizii judecătoreşti de condamnare, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes”; soluţia magistraţilor trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.
Pe lângă aceste reglementări din dreptul intern, instanţa de recurs reţine că şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că: „principiul prezumţiei de nevinovăţie reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării şi ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligaţia de a arăta învinuitului care sunt acuzaţiile cărora le va face obiectul şi a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuşi sau cu asistenţa unui avocat) şi să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiaţi martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare şi apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în faţa acuzatului în audienţă publică şi în vederea unei dezbateri în contradictoriu”. (plenul hotărârii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue şi Jabordo versus Spania).
Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Cu titlu de premisă, Curtea are în vedere, că potrivit disp.art.63 alin.2
C.proc.pen., probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Din analiza dispoziţiei legale menţionate, rezultă că cele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti, iar cele din faţa procurorului se analizează coroborat cu cele din faţa magistratului şi că scopul probelor prevăzut în art.62 C.proc.pen., constând în aflarea adevărului, este identic pentru ambele faze ale procesului penal.
Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpaţilor, iar faptul că instanţele sunt obligate să verifice legalitatea probelor şi să stabilească utilitatea şi concludenţa acestora în cadrul cercetării judecătoreşti, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.
Relativ la aprecierea probelor se impune a se reţine că aceasta este operaţiunea finală a activităţii de probaţiune, care permite instanţei de judecată să determine
măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanţa îşi formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumţia de nevinovăţie a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăţie, dacă se impune sau nu achitarea inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii. Mai mult, orice infracţiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar şi-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecăţii.
Pe de altă parte, prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este reglementată şi în dispoziţiile art.6 paragr.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, produce, în principal, două categorii de consecinţe: a) în privinţa organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudenţă în examinarea actului de trimitere în judecată şi să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea şi în defavoarea inculpatului; b) în privinţa inculpatului, prezumţia de nevinovăţie implică dreptul său de a propune probe în apărarea sa şi acela de a nu depune mărturie contra lui însuşi.
În sistemul nostru de drept, prezumţia de nevinovăţie – astfel cum este reglementată prin disp.art.5/2 C.proc.pen. şi art.66 alin.1 C.proc.pen. – îmbracă două coordonate: administrarea probelor şi interpretarea acestora. În ceea ce priveşte interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumţia de nevinovăţie, este necesar ca instanţa să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximaţiile, pentru că atunci când infracţiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumţia de nevinovăţie împiedică pronunţarea unei hotărâri de condamnare.
În cauza dedusă judecăţii, Curtea constată că prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată în privinţa celor trei inculpaţi, probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăţia acestora conform încadrărilor juridice ale faptelor pentru care au fost deferiţi justiţiei.
Înainte de a analiza solicitarea procurorilor de majorare a pedepselor aplicate inculpaţilor B.R., B.I., T.D.M., Curtea va examina existenţa elementelor laturii obiective şi subiective a tuturor infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Din definiţia dată instigatorului de art.25 C.pen., rezultă că acesta, după ce i-a – el, cel dintâi – hotărârea săvârşirii unei infracţiuni, desfăşurând o anumită activitate materială, externă, transmite această hotărâre altei persoane, care, fiind determinată să comită fapta prevăzută de legea penală, trece apoi, în mod concret, la realizarea ei. Sub aspectul laturii obiective a instigării este necesar: să existe o activitate obiectivă de instigare; aceea să fi determinat pe cel instigat a comite fapta prevăzută ca infracţiune; cel instigat să fi efectuat acte de executare a acestei infracţiuni.
În speţa de faţă, s-a dovedit că instigarea a fost directă din partea inculpatei
B.I., aceasta comunicându-le direct, explicit, inculpaţilor B. şi T. ideea şi hotărârea sa cu privire la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă asupra victimelor
B.I.I. şi Marie, indicându-le totodată modalitatea în care să realizeze activitatea infracţională. De relevat că activitatea instigatorului B.I. a precedat hotărârea autorului B.R. de a săvârşi infracţiunea precum şi pe aceea a complicelui T. de a ajuta la săvârşirea acesteia.
Practica judiciară este unanimă atunci când consideră că „instigarea este condiţionată de existenţa unui îndemn determinant în ce priveşte săvârşirea infracţiunii; acesta trebuie să fie anterior comiterii faptei”, cerinţă realizată în speţa de faţă. Instanţa supremă a învederat că „pentru existenţa instigării este necesar ca instigatorul să fi determinat pe autor şi complice să comită infracţiunea, substituindu-şi voinţa sa, voinţei acestora. Sub aspect obiectiv, instigarea trebuie să constea din fapte concrete, bine precizate, care să constituie elemente de determinare pentru săvârşirea infracţiunii”. Aceeaşi instanţă superioară a statuat că „pentru a se
reţine în sarcina unei persoane participarea, sub forma instigării, la săvârşirea unei infracţiuni, este necesar să se stabilească nu numai că ea a îndemnat pe autor şi complice să comită infracţiunea, ci şi că îndemnul său a fost determinant în acest sens sau, cu alte cuvinte, că autorul material sau complicele n-ar fi săvârşit-o fără îndemnul instigatorului”. Nu în ultimul rând, intenţia instigatorului implică şi legătura subiectivă dintre acesta şi autor, legătură care nu trebuie să fie bilaterală, fiind suficient dacă se stabileşte într-un singur sens şi anume de la instigator către autor.
Referitor la existenţa complicităţii reţinută de procuror în sarcina inculpatului T.D.M. la infracţiunea de vătămare corporală gravă, Curtea reţine următoarele:
Complicitatea este caracterizată printr-o activitate de ajutorare, de înlesnire, legată în mod mijlocit şi indirect de cea care constituielatura obiectivă a infracţiunii, unită cu intenţia de a ajuta, a înlesni comiterea unei infracţiuni. Potrivit instanţei supreme „este complice la infracţiunea de vătămare corporală gravă acela care, consimţind să dea ajutor autorului pentru săvârşirea faptei, a cunoscut substanţa -periculoasă pentru viaţă – sodă caustică pe care urma să o arunce în faţa victimelor, deci putea şi trebuia să-şi dea seama că utilizarea unui asemenea produs poate conduce la moartea părţilor vătămate”. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „nu există complicitate decât dacă cel care ajută sau înlesneşte săvârşirea unei infracţiuni are reprezentarea că fapta sa va constitui un ajutor dat autorului în comiterea acelei infracţiuni şi doreşte producerea acestui rezultat sau acceptă eventualitatea sa”.
Practica judiciară este unanimă când relevă că „pentru existenţa complicităţii nu este necesară o înţelegere, prealabilă sau concomitentă, între autor şi complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmăreşte autorul şi să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptând rezultatul infracţiunii la a cărei săvârşire a contribuit”.
De asemenea, instanţele au statuat că „o persoană poate fi considerată complice numai atunci când prin activitatea sa intenţionată a contribuit la săvârşirea faptei stabilită în sarcina autorului; nimeni nu poate fi tras la răspundere penală, ca şi complice, pentru o faptă a autorului – fără nicio legătură cu activitatea sa – pe care nu a cunoscut-o şi nu a prevăzut-o. Simpla prezenţă a unei persoane la locul săvârşirii infracţiunii nu este suficientă pentru a se conchide că prin aceasta ea ar fi intenţionat să înlesnească sau să ajute la comiterea infracţiunii, din moment ce nu s-a stabilit că ar fi cunoscut sau prevăzut intenţia autorului”. Practica judiciară a relevat că „pentru existenţa complicităţii nu este suficient un act material de natură să ajute la săvârşirea unei infracţiuni, ci mai trebuie ca acesta să fie făcut cu intenţia de a ajuta la săvârşirea infracţiunii respective. Învinuirea de complicitate este neîntemeiată dacă în cauză se stabileşte că inculpatul a contribuit în mod obiectiv la infracţiunea săvârşită de autor, fără însă să fi cunoscut intenţia infracţională a acestuia. Prevederea, ca element al intenţiei complicelui, trebuie să cuprindă, în primul rând, toate împrejurările de fapt care formează latura obiectivă a conţinutului infracţiunii săvârşite de autor, iar, în al doilea rând, legătura cauzală dintre propriile sale acţiuni şi infracţiunea comisă de autor. Pe baza celui de al doilea element, intenţia complicelui trebuie să conţină conştiinţa acestuia că acţiunile sale creează condiţiile necesare, care dau autorului, posibilitatea de a săvârşi infracţiunea. Intenţia poate fi directă, când se doreşte survenirea rezultatului şi indirectă, când se admite în mod conştient intervenirea lui”.
Literatura a statuat că „sub aspectul existenţei complicităţii nu interesează dacă acel complice a avut sau nu vreun folos în schimbul ajutorului pe care l-a dat autorului la săvârşirea infracţiunii”. Nu în ultimul rând, practica a relevat că „există
complicitate, sub aspectul laturii subiective şi atunci când complicele, fără a fi dorit rezultatul infracţiunii comise de autor, a prevăzut producerea lui şi l-a acceptat. În toate cazurile, indiferent de forma concretă în care se săvârşeşte complicitatea, înţelegerea între complice şi autor, trebuie să fie anterioară sau cel mult, concomitentă săvârşirii faptei”.
În speţa de faţă, fapta inculpatului T.M. de a-l însoţi pe inculpatul B., după o prealabilă înţelegere de a comite agresiunea asupra părţilor vătămate şi după ce în prealabil au fost instigaţi în acest sens de inculpaţii B.I.I. şi B.I., amândoi având asupra lor soluţia de sodă caustică preparată de inculpata B.I., de a le aştepta pe şi de a le arunca acestora în faţă produsele vătămătoare şi toxice, cauzând sluţirea şi pierderea văzului lui B.M., constituie complicitate la infracţiunea de vătămare corporală gravă. Chiar dacă în fapt şi realitate, inculpatul T. nu a mai aruncat cu substanţa acidă asupra victimelor, datorită ţipetelor acestora, acţionând în modul arătat, complicele a dat un ajutor moral lui B.R. – autorul faptei – prin încurajarea şi întărirea intenţiei acestuia de a vătăma integritatea corporală a victimelor, ceea ce, în lipsa acestui ajutor, autorul nu ar fi îndrăznit să facă în împrejurările date. Mai mult, participarea ambilor inculpaţi B. şi T. la plănuirea infracţiunii, la stabilirea modului de a acţiona la locuinţa inculpaţilor B.I.I. şi I., realizând fapta în urma sfătuirii şi instigării de către aceştia în legătură cu pândirea şi atacarea părţilor vătămate în locul unde au fost agresate precum şi participarea la împărţirea banilor realizaţi în urma săvârşirii infracţiunii, constituie elemente ce caracterizează complicitatea morală la fapta prevăzută de legea penală în ce-l priveşte pe inculpatul T.. Participaţia penală a inculpatului B.R. se circumscrie autoratului la infracţiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 C.pen.cu art.99
C.pen. şi a constat în aceea că după ce s-a asigurat în prealabil că părţile vătămate nu se află la domiciliul acestora, i-a aşteptat împreună cu inculpatul T. pe o stradă „a lupului din Ieud”, iar când victimele au ajuns în dreptul lor, a aruncat asupra acestora soluţia de sodă caustică, preparată anterior de inculpaţii B.I. şi I., parte din această substanţă atingând şi arzând faţa numitei B.M. şi a soţului acesteia B.I.I., prin activitatea sa producând leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 100 zile îngrijiri medicale, pierderea simţului văzului de către B.M. şi o invaliditate definitivă completă de 100%, cauzându-i totodată , leziuni de mai mică amploare ce nu au necesitat îngrijiri medicale, victimei B.I.I..
În faţa Curţii, primul termen de judecată a fost fixat la data de 26 ianuarie 2012 pentru când procedura de citare cu inculpaţii minori cât şi cu cea majoră a fost îndeplinită legal, inculpatul B.R. semnând personal actul procedural, refuzând să se prezinte însă la judecată. Conform art.291 alin.3 C.proc.pen., pentru următorul de judecată, 16.02.2012 acesta nu a mai fost citat, având termen în cunoştinţă. Referitor la inculpatul T. pentru termenul din 26.01.2012, citaţia a fost semnată de mama acestuia, el lipsind de la judecată, condiţii în care s-a repetat procedura de citare şi pentru data de 16.02.2012 când de asemenea inculpatul a refuzat să se prezinte în faţa Curţii, actul procedural fiind semnat tot de mama sa.
Cu privire la probaţiunea testimonială şi ştiinţifică administrată în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, din care rezultă fără echivoc vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, Curtea reţine următoarele:
Astfel, în faţa procurorului, inculpaţii minori B.R. şi T.D. recunosc în mod sincer comiterea faptelor imputate. La fila 39 este depus şi procesul verbal de reconstituire al infracţiunii, prin care ambii arată traseul parcurs şi modul în care au acţionat asupra părţilor vătămate.În declaraţia dată în prezenţa apărătorului, inculpatul minor B.R. precizează textual: „la data de 10.03.2009 împreună cu T. D. ne-am deplasat la locuinţa inculpaţilor B.I. şi I., unde aceştia ne-au servit cu alcool,
ocazie cu care B.I.I. ne-a promis că ne va remite câte 100 lei la fiecare, dacă le vom arunca în faţă victimelor B.I.I. şi Marie o soluţie de sodă caustică pe care ei au preparat-o în două borcane. Întrucât eram sub influenţa alcoolului, am fost de acord să comit această infracţiune. În legătură cu conţinutul borcanelor, cei doi inculpaţi ne-au spus că sunt nişte „soponele” iar cu privire la consecinţele aruncării acestui lichid în faţa victimelor, ne-au spus că le va provoca doar nişte usturimi, după care în 2-3 zile le va trece. În acest context, inculpata B.I. a apelat telefonic locuinţa părţilor vătămate şi văzând că acestea nu răspund, ne-a spus să le aşteptăm, în zona Prund. Cei doi inculpaţi ne-au spus în mod expres să le aruncăm soluţiile din borcane, în ochi la cei doi bătrâni şi nu în alte zone ale corpului, ba chiar ne-au arătat cum să procedăm, imitând aruncarea conţinutului recipientului. Inculpata B.I. a insistat să comitem fapta, spunând să nu ne temem că nu are cum să afle nimeni, întrucât victimele vor bănui pe alţii. În locuinţa inculpaţilor ne-am înţeles ca eu să-i arunc soluţia în faţă la B.M., iar T.D. asupra părţii vătămate B.I.I.. Acesta a fost motivul pentru care eu m-am aşezat pe partea dreaptă a străzii, întrucât B.M. se afla în stânga soţului ei. După ce am aşteptat victimele, pe o bancă în apropierea familiei G., întrucât de acolo aveam posibilitatea să vedem momentul în care părţile vătămate trec puntea, când acestea s-au apropiat de noi, fiecare am aruncat conţinutul borcanului asupra celor doi bătrâni, în faţă. Întrucât, B.M. a strigat, noi am fugit în Prund, şi am aruncat borcanele în albia râului. T.D. mi-a spus că şiel i-a aruncat în faţă victimei B.I.I. soluţia din borcan. A doua zi, B.I. mi-a dat suma de 100 lei, spunând ca restul sumei tot de 100 lei ni-l dă în ziua următoare, conform înţelegerii anterioare, lucru care s-a şi realizat”.
La fila 27 u.p., este ataşată declaraţia inculpatului minor T.R. în care acesta relevă şi recunoaşte sincer comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată precizând „la începutul lunii martie 2009 m-a chemat la el acasă inculpatul B.I.I., care mi-a comunicat că vrea să rezolve o femeie care îi face rău, sens în care mi-a propus să găsesc un băiat cu care să comit fapta. A doua zi după ce inculpatul B.I.I. mi-a propus să săvârsesc infracţiunea, m-am întâlnit cu I.G. care a afirmat că este în stare de orice pentru bani, condiţii în care i-am povestit despre propunerea inculpatului B.I.I.. I.G. fiind de acord, după câteva zile ne-am dus la locuinţa inculpatului B.I.I. pentru a discuta detaliile referitoare la comiterea infracţiunii. Ajunşi la locuinţa inculpaţilor, amândoi deci şi B.I., au insistat să comitem infracţiunea, asigurându-ne că nu va şti nimeni că noi am săvârşit-o. Inculpata B.I. împreună cu soţul ei au preparat o soluţie pe care au pus-o în două borcane cu filet şi în pungi de plastic şi ne-a spus că trebuie să o aruncăm în faţă la numita B.M. care le face vrăji. În borcan au spus că se află soponele, iar la insistenţele lui I.G., au recunoscut că de fapt este sodă caustică şi că în cazul în care ne stropim pe mâini să ne spălăm repede cu apă, pentru a nu ne arde. Inculpata B.I. i-a spus lui I.G. în prezenţa mea că după ce îi vom arunca soluţia în faţă victimei B.M., aceasta n-o să mai vadă. Ambii inculpaţi ne-au spus şi instruit să aruncăm conţinutul cu sodă caustică al celor două borcane, în faţa părţilor vătămate. În prezenţa noastră inculpata B.I. a sunat de pe telefonul fix la familia părţilor vătămate şi întrucât acestea nu au răspuns, ne-au învăţat să-i aşteptăm în apropiere de familia G., în zonă neiluminată, iar în momentul în care victimele se vor apropia, să le aruncăm soluţia din borcane în faţă. Cele două borcane le-am ascuns în cabina unei vole şi care se află în Prund. A doua zi inculpatul T. invederează că se afla pe stradă împreună cu I.G., când s-au întâlnit cu inculpatul B.R. şi la întrebarea acestuia referitor la locaţia unde s-au aflat în seara precedentă, I.G. i-a povestit că inculpatul B.I.I. le-a promis suma de 200 lei dacă îi aruncă în faţă la partea vătămată B.M., o soluţie de sodă caustică, întrebându-l dacă nu doreşte să participe şi el la săvârşirea faptei. În aceste condiţii,
inculpatul B.R. a fost de acord să contribuie nemijlocit la săvârşirea infracţiunii. Inculpatul T. mai arată că, în acea seară după ce s-a mai plimbat, inculpatul B.R. a afirmat că va merge la locuinţa inculpatului B.I.I. pentru a se înţelege cu acesta asupra modului de comitere al infracţiunii. După ce inculpatul B.R. a revenit de la locuinţa inc.B.I.I., i-a propus inculpatului T. să nu-l mai ia ca şi coautor şi pe I.G., ci să comită infracţiunii doar ei doi, aspect cu care inculpatul T. a fost de acord. În aceeaşi declaraţie, de la f.28 u.p., inculpatul T. învederează că „atât inculpata B.I., cât şi inc.B.I.I. au insistat să comită infracţiunea împreună cu B., motivând că partea vătămată B.M., le face vrăji. Inculpata B.I. a afirmat textual că „dacă aude că am orbit-o pe sora ei, ne dă banii, respectiv 200 lei”. Inculpatul T.D. învederează că inc.B.R. trebuia să arunce soda caustică în faţa victimei B.M., iar el asupra soţului acesteia. În momentul în care victimele s-au apropiat de inculpaţi, B.R. a aruncat soluţia toxică asupra victimei B.M., care urlând de durere, iar soţul acesteia strigând la ei, inculpatul T., de frică, a renunţat să-i arunce, potrivit propriilor susţineri, cu soluţia în faţă soţului victimei, fugind ambii spre Prund. În timp ce alergau, cei doi inculpaţi s-au întîlnit cu I.G., în faţa căruia au recunoscut că au aruncat cu sodă caustică în ochii victimei B.M.. A doua zi, inc.B.I. le-a remis suma de 100 lei, iar în ziua următoare încă 100 lei, potrivit înţelegerii intervenite anterior”.
Recunoaşterea inculpaţilor minori din faza de urmărire penală este confirmată şi prin declaraţia martorului I.G. din faţa procurorului în care acesta învederează textual că „inculpatul T. i-a povestit că împreună cu inculpatul B. i-au aruncat cu sodă caustică în ochi numitei B.M., văzând asupra lor şi sumele de bani primite de la inculpata B.I.. La fila 105 u.p.este ataşată declaraţia martorului B.V. care a învederat că în faţa lui, inculpaţii B. şi T. au recunoscut fără echivoc săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, iar ulterior martorul a primit ameninţări cu moartea de la inculpatul B.R., după ce acesta a fost chemat pentru audieri la organele de poliţie. În declaraţia de la f.107, numitul B.V. învederează că la sfârşitul lunii aprilie 2009 a aflat de la I.M. că autorii infracţiunii de vătămare corporală gravă asupra victimelor sunt inculpaţii B. şi T.
Prin declaraţia de la f.108 u.p.martora A.M. „învederează că a fost prezentă şi a înregistrat pe telefonul mobil, mărturisirea lui I.M. făcută numitului B.V., în sensul că inculpata B.I. a pregătit o soluţie de sodă caustică la trei persoane minore, pe care i-a plătit cu câte 100 lei pentru a comite infracţiunea de vătămare corporală”. De asemenea, martora A.A.M. în declaraţia de la fila 109 u.p.învederează că a fost prezentă în autoturism când martora A.M. a înregistrat pe telefonul mobil mărturisirea lui I.M. către B.V. când îl transporta la domiciliu, şi din care rezulta implicarea inculpatei B.I., în instigarea minorilor la săvârşirea infracţiunilor.
Martora P.I. în declaraţia de la f.110 precizează că „în cursul lunii februarie 2009 la magazinul sătesc din Ieud a inc.B.I. care dorea să cumpere sodă caustică, dar pentru că nu avea de vânzare, numita P.M. s-a oferit să-i vândă ea de la magazinul F. Baia Mare. Inculpata B.I. cu acea ocazie nu a cumpărat de la P.M. sodă caustică, spunându-i însă că are nevoie pentru spălat prosoape de bucătărie. În cursul urmăririi penale, martora P.M. a aflat de la un minor din familia N. că inculpata B.I. i-a plătit pe inculpaţii B. şi T. să arunce sodă caustică în faţa părţilor vătămate. La fila 114 u.p., martora P.M. învederează că „în urmă cu trei săptămâni, la 9 martie 2009, se afla în magazinul lui P.I., unde a auzit când inculpata B.I. a cerut să cumpere sodă caustică. Mai mult, în declaraţia de la f.116 u.p., martora C.I. arată că „lucrez la magazinul T. din Ieud, ca vânzătoare şi la mijlocul lunii februarie 2009, inculpata B.I. a cumpărat o pungă de sodă caustică. Aceeaşi martoră reliefează că inculpata B.I. i-a solicitat cu acea ocazie şi o pungă de plastic în care să aşeze soda caustică”. Martorul
I.G. la f.118 u.p. învederează că „a aflat de la I.G. că autorii faptei sunt cei doi minori
B. şi T. pe care inculpaţii i-au plătit cu suma de 100 lei pe fiecare”.
La fila 122 u.p.martorul B.G. relevă că „în faţa lui inculpatul B.R. a recunoscut că împreună cu inculpatul T. le-au aruncat în faţă părţilor vătămate sodă caustică, la îndemnul inculpaţilor”.
De asemenea, la fila 123 u.p.este ataşată declaraţia martorului C.I. care arată că „în faţa lui inculpatul B.R. a recunoscut că împreună cu inculpatul T. le-au aruncat sodă caustică, în faţă, părţilor vătămate, primind de la inculpaţii B. câte 100 lei fiecare, pentru această activitate”.
Nu este lipsită de importanţă declaraţia martorului D.I. de la f.124 u.p.în care acesta arată că a fost instigat de către inculpatul B.I.I. să declare mincinos, despre ce cunoaşte în legătură cu infracţiunea comisă de minorii B. şi T.. Martorul precizează că „inculpatul B.I.I. la 26 mai 2009 mi-a spus că în cazul în care voi fi audiat în legătură cu el, de către poliţie, să declar în favoarea lui şi să nu recunosc că el i-ar fi plătit cu 200 lei pe coinculpaţii minori, B. şi T., pentru a comite infracţiunea”.
Chiar şi martorul T.Ş. la f.125 u.p., tatăl inculpatului minor, precizează că „în faţa lui, fiul său a recunoscut că împreună cu inculpatul B.R. au comis infracţiunea asupra celor două victime”.
La fila 127 u.p., prin declaraţia sa, martora N.M. demonstrează fără echivoc vinovăţia inculpatei B.I. în săvârşirea infracţiunii, precizând textual „în 13.03.2009, inc.B.I. mi-a spus că i s-au împlinit rugăciunile şi că acel cal alb a orbit-o pe sora sa,
B.M.. Cu aceeaşi ocazie, i-a spus martorei că partea vătămată B.M. a vrut să-i omoare fiica din Irlanda, prin vrăji, sens în care nepoata sa, martora B.I., a îngropat în cimitir un cap de viţel”.
Prin declaraţia sa, I.N.S. (f.128 u.p.), a învederat că în calitate de martor asistent a fost prezent „când cei doi inculpaţi minori B. şi T. au arătat organelor de poliţie modul în care la 10.03.2009 au comis fapta asupra părţii vătămate B.M., aruncându-i soda caustică în faţă. Au arătat modul în care inculpaţii B.I. şi I. i-au instigat să comită infracţiunea, dându-le bani şi substanţa toxică. De asemenea, au învederat locul unde s-au ascuns şi au aşteptat să sosească victimele”.
În acelaşi sens declară şi al doilea martor asistent F.I. în depoziţia de la f.129
u.p. La fila 132 u.p., martora S.M. relevă că a văzut părţile vătămate imediat după agresiune, iar martorul H.S. la f.133 u.p.precizează că „s-a aflat în scurt timp că inculpaţii minori B. şi T. au comis infracţiunea”.
Prin declaraţia de la f.134 u.p.martora B.I., fiica părţilor vătămate relevă că „a observat-o pe mama şi tatăl său imediat după săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi, ea prezenta la nivelul feţei pete de culoare maro şi afirma că nu o să mai vadă, lucru care s-a şi confirmat, pierzându-şi definitiv simţul văzului.
Vinovăţia inculpatei B.I. în săvârşirea infracţiunii este dovedită fără dubiu prin declaraţia martorei M.B.D. care prin declaraţia de la f.136 relevă că „în 23.09.2008 eram împreună cu partea vătămată B.M.în centrul comunei Ieud, am întîlnit-o pe inculpata B.I., care i-a strigat în faţa mea victimei „tu vrăjitoare, lasă că te voi aranja eu, de nu o să poţi ieşi din casă”. Nu în ultimul rând, în faza de urmărire penală la f.142, s-a depus de către procuror transcrierea înregistrării declaraţiei martorului
B.V., din care rezultă că „autorii infracţiunilor asupra părţilor vătămate sunt inculpaţii B.R. şi T.D.M.. De asemenea, la f.146 s-a depus bonul fiscal din 11.02.2009 de unde rezultă că inculpata B.I. a cumpărat soda caustică de la magazinul T. din Ieud, iar la f.147 există listing-ul convorbirilor telefonice din care reiese fără echivoc că în seara comiterii infracţiunii, de la telefonul din locuinţa inculpaţilor au fost apelate părţile civile, pentru a observa dacă acestea se află sau nu la domiciliu şi pentru a le comunica inculpaţilor minori unde să le aştepte, pentru a le ataca.
În faza de urmărire penală, inculpatul B.I.I. la f.43 nu a recunoscut comiterea infracţiunii învederând că inculpaţii minori n-au fost niciodată la locuinţa lui şi a soţiei, nu i-au instigat la comiterea faptei, nu i-au cointeresat material în vederea săvârşirii acesteia şi nici nu au apelat nicicând telefonic pe rudele lor, victimele B.I.I. şi Marie pentru a afla dacă se găsesc sau nu la locuinţa lor, la 10.03.2009.
Inculpata B.I., în faza de urmărire penală, la f.45, nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii, învederând că nu este în relaţii de duşmănie cu sora sa şi nu cunoaşte ce anume i-a determinat pe cei doi inculpaţi minori să afirme mincinos că ea şi soţul acesteia, le-ar fi promis bani făptuitorilor şi i-ar fi instigat să arunce sodă caustică în faţa părţilor vătămate. Arată că nu deţine la domiciliu sodă caustică şi nici nu a cumpărat în cursul anului 2009 un asemenea produs de la magazinele din Ieud. A solicitat atât ea cât şi soţul său să fie testaţi la poligraf şi să fie confruntaţi cu inculpaţii minori.
În faţa Judecătoriei Dragomireşti, inculpaţii minori B.R. în declaraţia de la f.41, iar T.D. în cea de la f.43, de asemenea au recunoscut sincer comiterea faptelor, arătând în detaliu modul în care au fost instigaţi de către inculpaţi să le săvârşească asupra părţilor vătămate. Faţă de inculpatul B.I.I. este suspendată judecata, raportat la starea sanitară a acestuia.
Magistratul fondului i-a ascutat nemijlocit pe martorii A.M., I.G., B.V., C.M.,
A.A., B.V., P.I., P.M., D.I., G.I., N.G., B.I., C.I., D.I., N.M., S.M., H.S., B.I., C.I. şi F.I. care au relevat la unison că-şi menţin integral declaraţiile date în faza de urmărire penală, de unde rezultă fără echivoc, aşa cum am analizat anterior, vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor deduse judecăţii.
În urma infracţiunilor comise de inculpaţi, partea vătămată B.M. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin acţiunea unei substanţe chimice alcaline. Leziunile au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale şi au dus la pierderea simţului văzului, determinând o invaliditate definitivă completă în procent de 100%.
În privinţa inculpatei B.I., vinovăţia acesteia rezultă cu claritate şi fără dubiu din declaraţiile coinculpaţilor B.R. şi T.D. coroborate perfect cu declaraţiile martorilor I.G., B.V., B.V., A.M., A.A., P.I., P.M., C.I., I.G., B.G., C.I., T.S., N.M.,
I.N.S., F.I., M.B.D. coroborate cu actele scrise ataşate dosarului (bonul fiscal de achiziţionare a sodei caustice şi listing-ul convorbirilor telefonice dintre postul telefonic al inculpaţilor şi al victimelor). Instigarea inculpatei a fost dovedită prin intenţia directă în săvârşirea infracţiunilor faţă de părţile vătămate, materializată prin achiziţionarea şi prepararea substanţei toxice, căutarea şi găsirea celor doi inculpaţi minori cu nevoi precare materiale, vizibile faţă de mediul familial şi social din care provin; instruirea acestora cu privire la modul de comitere a infracţiunilor, urmărirea victimelor concretizată prin verificarea cu ajutorul telefonului pentru a observa dacă sunt sau nu la domiciliu, determinarea şi trimiterea inculpaţilor minori în aşteptarea victimelor, în sat, în loc întunecos; plata sumelor de bani către inculpaţi după ce în prealabil inculpata s-a asigurat că infracţiunile au fost săvârşite; afirmaţiile pe care le-a făcut către persoane fizice din sat în sensul că partea vătămată B.M. „a văzut bugăt şi a orbit-o calul celalb”.
Din probele administrate nemijlocit în cauză, apare evident că inculpata B.I. a prevăzut rezultatul acţiunii sale, l-a acceptat, l-a urmărit şi dorit în mod direct din răzbunare şi în final, l-a concretizat prin instigarea celor doi coinculpaţi minori, repetând de fiecare dată că „această soluţie trebuie aruncată direct în faţa părţilor vătămate şi nu pe alt loc al corpului uman”, făcându-se vinovată de instigare la infracţiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.25 rap.la art.182 alin.2 C.pen.
Referitor la contribuţia în calitate de autor al infracţiunii de vătămare corporală gravă, a inculpatului minor B.R., Curtea reţine următoarele:
Latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii a constat în: efectuarea de verificări prealabile referitor la împrejurarea dacă victimele se află sau nu la domiciliul lor, pentru a afla traseul ce urmează a fi parcurs, pentru a pune în aplicare instrucţiunile inculpaţilor B.I. şi I.; aşteptarea părţilor vătămate în uliţa satului, în loc întunecos, neiluminat public, iar la momentul deplasării victimelor către domiciliul lor, în momentul în care acestea au ajuns în dreptul său, a aruncat în faţa lui B.M. soluţia de sodă caustică preparată anterior de cei doi instigatori, parte din substanţa toxică atingând şi arzând faţa acesteia şi parţial obrazul soţului B.I.I.; ulterior a fugit de la locul faptei iar în ziua următoare săvârşirii infracţiunii a primit suma de 100 lei cu titlu de recompensă de la inculpata B.I.. Prin modul de săvârşire a faptei a produs victimei B.M. o sluţire definitivă prin pierderea simţului văzului în totalitate, ceea ce constituie autorat la infracţiunea vizată de 182 alin.2 C.pen.cu art.99 C.pen.
În faţa instanţei de fond au fost dovedite fără echivoc şi recunoscute de către inculpat şi săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev.de art. 180 alin.1
C.pen.faţă de partea vătămată B.I.I. (acesta nu are certificat medico-legal, neavând nicio zi de îngrijire medicală) şi furt calificat faţă de victima Ş.M. când în luna martie 2009, pe timp de noapte şi folosindu-se de o scară, a pătruns în locuinţa acesteia, de unde a sustras o unitate centrală de calculator.
Raportat la învinuirea adusă inculpatului T.D.M. prin rechizitoriul Parchetului, de complicitate la infracţiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.26, 182 alin.2 cu art.99 C.pen., Curtea reţine următoarele:
Vinovăţia acestuia rezultă fără dubiu atât din propria sa recunoaştere, din declaraţia coinculpatului B.R. coroborată cu declaraţiile martorilor I.G., B.V., B.V.,
A.M., A.A.M., I.G., B.G., C.I., T.S., I.N.S., F.I..
Activitatea efectivă a inculpatului a constat în aceea că la data de 9.03.2009, a acceptat în mod intenţionat, direct, prin voinţa şi prezenţa sa în casa inculpatei B.I. participarea la săvârşirea faptei penale; prin aşteptarea ca inculpata B.I. să termine de preparat soluţia de sodă caustică, prin asistarea în mod direct la activitatea inculpatei B.I., în faţa sa şi a martorului I.G., care a aşezat în două recipiente de sticlă cantitatea cuvenită fiecărui coinculpat, pentru cele două părţi vătămate; a acceptat instigarea inculpatei B.I. la comiterea infracţiunilor şi a primit totodată suma de 100 lei drept răsplată, după săvârşirea acestora; a tăinuit atât fapta sa, cât şi a celorlalţi doi coinculpaţi B.R. şi B.I.; el a fost promotorul acestei activităţi penale, s-a înţeles cu inculpatul B.R. ca acesta să îi ia locul în săvârşirea infracţiunii, a martorului I.G. la 10.03.2009.
Chiar dacă potrivit declaraţiei sale, nu a aruncat efectiv în faţa victimei B.M., soluţia de sodă caustică, fiindu-i teamă de strigătele acesteia, participarea însă la plănuirea infracţiunii, sfătuirea împreună cu inculpatul B. asupra modului de operare, acceptarea instigării de către inculpaţii B., pândirea celor două victime în locul unde au fost atacate şi participarea la împărţirea folosului realizat prin săvârşirea infracţiunii, constituie elemente ce caracterizează complicitatea morală, faptă pentru care va răspunde şi care a fost dovedită fără echivoc în prezentul dosar, soluţia primei instanţe fiind netemeinică sub acest aspect.
Fiind dovedită prin coroborarea probelor testimoniale şi ştiinţifice vinovăţia celor trei inculpaţi în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, Curtea reţine că în speţă sunt operante şi circumstanţele agravante vizate de art.75 lit.a şi d C.pen., respectiv săvârşirea infracţiunii de trei sau mai multe persoane împreună şi din motive josnice, iar în privinţa inculpatei B.I. şi a art. 75 lit c Cod penal, comiterea
faptei împreună cu infractori minori, aceasta fiind consăteană cu B. şi T., cunoscând vârsta reală a acestora.
Potrivit art.75 lit.a C.pen.care se va reţine cu privire la cei trei inculpaţi, instanţa de recurs apreciază că participarea mai multor persoane la săvârşirea unor infracţiuni prezintă o gravitate deosebită, deoarece acestea se susţin reciproc , au şanse sporite de realizare a scopului, iar, pe de altă parte, sprijinul reciproc al făptuitorilor limitează şansele de apărare sau de fugă ale victimei.
Cu privire la art.75 lit.d C.pen., instanţa de recurs reţine că răzbunarea este un motiv josnic, deoarece dovedeşte o periculozitate deosebită a infractorului, datorită mentalităţii sale că îşi poate face singur dreptate, dispreţuind legea, iar, pe de altă parte, că o comportare răzbunătoare poate deveni o continuă sursă de replici şi contrareplici infracţionale.
Dovedită fiind vinovăţia inculpaţilor şi gradul de participare al fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor, se impune şi o răspundere penală a acestora corespunzătoare gravităţii deosebite a faptelor şi consecinţelor acestora.
Deşi instanţa de fond a stabilit în mod corect vinovăţia inculpaţilor, mai puţin cea a inculpatului T., pedepsele aplicate acestora nu reflectă pericolul social sporit al faptelor şi al făptuitorilor apărând ca netemeinice.
Activitatea inculpaţilor îndreptată fiind împotriva valorii sociale supreme -viaţa şi integritatea corporală -, atrage în numele dreptului inviolabil la acestea, la integritatea fizică, psihică şi materială a oricărei fiinţe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorilor.
Atitudinea inculpaţilor şi modul de comitere al faptelor, nu pot fi omise, ele nefiind corectevaluate de judecătorie, în alegerea pedepselor.
Nu se poate ca, pentru faptele săvârşite împotriva altor semeni de ai lor şi cărora au încercat să le aducă atingere integrităţii corporale, răspunderea lor penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieţii.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Actele prin care a fost vătămată integritatea corporală a victimelor exercitate de inculpaţi în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de către instanţa de recurs, în alegerea pedepsei.
Aşa fiind, inculpaţii trebuiau să ştie că, pe lângă drepturi, au şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în faţa societăţii.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de
circumstanţele reale ale săvârşirii lor, dar şi de circumstanţele personale ale
inculpaţilor.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor
comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. – 52 alin.1 – , potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.
Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorului.
Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ţine seama că acţiunea inculpaţilor a avut drept consecinţă pierderea simţului văzului, în mod definitiv de către partea vătămată B.M., invaliditatea totală a acesteia în procent de 100%, ceea ce demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme , în regim de detenţie care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că “legea penală apără…persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept”.
Sub aspectele evocate mai sus, rezultă că recursurile Parchetului şi ale părţilor civile sunt fondate sub aspectul laturii penale, precum şi a celei civile, urmând a fi admise în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen.împotriva sent.pen.95/15.11.2011 a Judecătoriei Dragomireşti pe care o va casa.
La dozarea şi individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor, Curtea va reţine şi prin prisma legislaţiei europene, a deciziei CEDO N c/a Austriei din 27.06.1968, prin raportare la gravitatea faptelor, la caracterul persoanelor în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale şi legăturile acestora cu familia, următoarele: contribuţia esenţială la comiterea infracţiunii a avut-o inculpata majoră
B.I. care prin vârsta şi experienţa de viaţă de până la acea dată, trebuia să-i determine pe inculpaţii minori la o atitudine prosocială şi nu la săvârşirea de infracţiuni contra vieţii şi integrităţii corporale. La stabilirea cuantumului sancţiunii se va avea în vedere refuzul acesteia în faza de urmărire penală de a se supune textului poligraf, conform procesului verbal din 2.06.2009 încheiat de organele de u.p., atitudinea de totală nesinceritate în ambele faze ale procesului în pofida tuturor martorilor care reliefează contrariul şi a probelor ştiinţifice, atitudinea neveridică avută în faţa instanţei prin invocarea unui alibi fals, în sensul că în perioada comiterii faptei se afla împreună cu soţul său la Constanţa, în vizită la fiul lor. Atitudinea mincinoasă a inculpatei, a fost probată prin prezenţa acesteia în dimineaţa zilei de 10.03.2009 –
data comiterii faptei – la Judecătoria Dragomireşti în dosarul penal nr.aaa/224/2009 având ca obiect eşalonarea amenzii penale, motivând absenţa soţului său la acel termen de judecată prin faptul că este bolnav, imobilizat la pat.
De asemenea, se va ţine seama de absenţa sentimentelor de milă şi compasiune faţă de suferinţele surorii sale.
În aceste condiţii, Curtea apreciază că doar o pedeapsă de 6 ani închisoare va contribui la o reinserţie reală, pozitivă a inculpatei, în societate pentru instigare la vătămare corporală gravă.
Cât priveşte pedeapsa ce urmează a se aplica inculpatului B.R., Curtea reţine că acesta are o predispoziţie în comiterea de infracţiuni, ţinând cont de fişa de cazier judiciar şi de concluziile referatului de evaluare din care rezultă că minorul a avut un debut prematur referitor la încălcarea legii penale, însuşi tatăl acestuia relatând că fiul său a comis sustrageri în dauna a diverse persoane fizice, încă din anul 2007. Doar sinceritatea inculpatului, nu este un argument suficient pentru aplicarea unei pedepse minime, raportat la gravitatea deosebită a infracţiunii comise, în urma căreia victima şi-a pierdut definitiv văzul. Nu pot fi omise nici circumstanţele agravante în care a fost săvârşită infracţiunea şi mai ales mobilul acesteia (în scop de răzbunare, de 3 persoane împreună, în schimbul sumei de 100 lei).
Aşa fiind, ţinându-se seama şi de starea de minoritate a inculpatului, acesta va fi condamnat la:5 ani închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă; în baza art. 180 al.1 Cod penal, cu art. 99 si 109 Cod penal, cu art. 75 lit.a si d Cod penal, la o pedeapsa de : 1 lună închisoare pentru infractiunea de lovire; în baza art. 208 al.1, 209 al.1 lit.g, i Cod penal cu art.99 si 109 Cod penal, pentru infracţiunea de furt calificat la o pedeapsa de: 3 ani închisoare.
In baza art. 33 lit.a si 34 lit.b Cod penal se va dispune contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând s-o execute pe cea mai grea, aceea de : 5 ani inchisoare in detentie.
La dozarea şi individualizarea conform art.72 C.pen., a sancţiunii pentru inculpatul T.D., Curtea apreciază că simpla recunoaştere sinceră a faptei, nu contribuie automat la diminuarea consecinţelor dezastruoase ale acesteia faţă de partea vătămată, astfel că şi în cazul său, reeducarea nu va fi posibilă decât prin izolarea sa de societate, într-un loc de detenţie. Fapta este gravă întrucât el i-a oferit atât sprijinul moral cât şi material coinculpatului minor B., cât şi inculpatei B.I., s-a dovedit fără echivoc intenţia sa directă de a comite infracţiunea, iar în calitate de participant nu a împiedicat consumarea faptelor penale înainte de realizarea lor, deşi avea cunoştinţă de infracţiunea ce urma să se săvârşească. Se va ţine cont totodată de lipsa antecedentelor penale şi de împrejurarea că inculpatul a fost minor la data săvârşirii infracţiunii, astfel că o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare va atinge scopul reglementat de art.52 C.pen.
Curtea, în baza art.71 C.pen.va interzice inculpaţilor exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În privinţa pedepselor accesorii respectiv a interzicerii dreptului de a fi aleşi în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, curtea apreciază că acesta a fost corect aplicat deoarece în cauză inculpaţii au comis infracţiuni contra integrităţii corporale.
Este adevărat că, într-o societate democratică, şi dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Prin urmare, este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor lor electorale de către instanţă pe durata executării pedepselor.
Prin aplicarea în acest mod a pedepselor accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este şi în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanţei, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuţie în fiecare caz în contradictoriu şi după examinarea împrejurării dacă interdicţia respectă principiul proporţionalităţii.
Şi sub aspectul laturii civile, recursul părţilor civile este fondat, după cum urmează: în cazul vătămărilor corporale prin care s-a cauzat pierderea unui simţ sau organ, o infirmitate permanentă, este fără relevanţă numărul zilelor de îngrijiri medicale. În speţă, inculpaţii prin aruncareasoluţiei de sodă caustică i-au provocat victimei o desfigurare a feţei, pierderea simţului văzului, astfel că prin aspectul lor morfoanatomic, localizarea şi repercursiunile asupra mimicii şi expresivităţii feţei, cicatricile cu care a rămas, constituie un prejudiciu estetic, o sluţire în sensul legii, restabilirea aspectului normal al fizionomiei neputându-se produce printr-un proces de vindecare.
Partea civilă B.M. a suferit un prejudiciu corporal constând în durerile fizice suportate în urma faptei comise de inculpaţi precum şi un prejudiciu estetic.
La stabilirea întinderii daunelor cerute de partea civilă Curtea va trebui să ţină seama atât de suferinţa fizică încercată de aceasta cât şi de efectele psihologice ale sale, constând în temerea şi angoasa părţii vătămate care şi-a pierdut definitiv vederea, în faţa perspectivei ca nicicând să nu mai poată fi catalogată ca o persoană validă. Actele dosarului, raportul de expertiză medico-legală confirmă că în speţă partea civilă B.M. a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, constând în pierderea totală a simţului văzului. Prin urmare, prejudiciul corporal încercat de aceasta este atât unul de agrement cât şi unul estetic constând în suprimarea simţului elementar al văzului, dar şi în modificarea elementelor naturale ale fizionomiei, ce reclamă o compensaţie corespunzătoare, cu rostul de a-i alina părţii civile, pe cât posibil, suferinţele avute atât ca o consecinţă directă a vătămării, cât şi pe acelea ce le va suporta în viitor, decurgând din starea de infirmitate în care a ajuns.
Curtea apreciază că sunt fondate în totalitate atât cuantumul daunelor materiale în sumă de 250.000 lei cât şi a celor morale de 300.000 lei întrucât victima
B.M. este inaptă total a munci pe tot restul vieţii, a suportat până în prezent ca efect al infracţiunii comise de inculpaţi tratamente costisitoare şi dureroase, nu numai strict cheltuieli pe perioada spitalizării şi supraalimentaţiei, iar pentru viitor se vede cu certitudinea unei capacităţii de muncă alterate total, în procent de 100 %, ca efect al pierderii simţului văzului.
Este incontestabil că victimei i-a fost cauzat un prejudiciu moral, deoarece alterarea aspectului feţei, ca efect al contactului cu soda caustică îi creează o stare de natură a o împiedica să ducă o viaţă normală, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului şi situaţiei sale speciale, astfel că instanţa de recurs va onora în totalitate sumele cerute de către aceasta.
La întinderea cuantumului despăgubirilor materiale şi morale Curtea va avea în vedere gravitatea leziunilor părţii civile- alterarea în întregime a aspectului feţei, perioada de incapacitate – definitivă, prin pierderea simţului văzului, importanţa infirmităţii permanente, activităţile anterioare (activităţi casnice şi agricultură) precum şi starea socială. Nu în ultimul rând, prin infracţiunea săvârşită, este neîndoielnic că inculpaţii au determinat supunerea părţii civile nu numai la traume fizice şi psihice excepţionale, dar şi la infirmitate estetică permanentă, care, îi limitează accesul la o viaţă socială şi afectivă normală, potrivit vârstei şi intereselor sale.
CEDO reaminteşte că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părţi, determină statul de a pune capăt acelei încălcări şi de a elimina consecinţele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecinţelor acestei încălcări, art.41 din Convenţia Europeană conferă Curţii competenţa de a acorda o reparaţie în favoarea părţii vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunţă în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, şi prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor şi a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum şi din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincţia între prejudiciul material şi cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Conform jurisprudenţei Curţii Europene, partea civilă poate obţine rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum şi caracterul rezonabil al cuantumului. Prin actele depuse la dosar au fost dovedite atât pagubele materiale ale părţilor civile B.M. şi B.I.I. reprezentând contravaloarea pierderilor suferite pe perioada incapacităţii definitive de muncă, contravaloarea deplasărilor la unităţile medicale pe perioada convalescenţei, preţul medicamentelor şi a supraalimentaţiei pe perioada refacerii sănătăţii, contravaloarea transporturilor la instituţiile sanitare.
În aceste condiţii, daunele materiale vor fi majorate de către Curte, conform considerentelor expuse în cuprinsul deciziei.
Referitor la daunele morale, cerinţele legii impun ca persoana care a săvârşit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârşirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăşi redactarea art.998 şi 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „prejudiciu”, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât şi cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, şi a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ uşoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensaţie materială trebuie să fie echitabilă şi proporţională cu întinderea pagubei suferite.
În privinţa părţilor civile B.M. şi B.I.I., Curtea constată că victimele unor infracţiuni de natura celor comise de inculpaţi, au dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătăţii lor, acest prejudiciu constând în suferinţele fizice şi psihice pe care le-au suportat de pe urma faptului ilicit.
Astfel, victima B.M. o persoană în vârstă de 74 de ani, a fost supusă mai multor operaţii, ca urmare a arsurilor suferite, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp,
suferind intervenţii chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.
Internarea în spital, conştiinţa de a fi bolnav, suferinţa de a fi privat de o viaţă normală corespunzătoare vârstei, implică şi o suferinţă psihică, ce presupune, de asemenea, o compensaţie, şi anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat şi care, în cuantumul solicitat şi acordat de Curte, este justificat.Victima B.I.I. chiar dacă nu a fost internat in spital şi nu a necesitat îngrijiri medicale excepţionale, pentru repararea sentimentelor de temere şi angoasă pricinuite de fapta inculpaţilor, va beneficia de daune morale.
Aşadar, prin infracţiunea săvârşită, este neîndoielnic că inculpaţii au determinat supunerea părţilor civile B.M. şi B.I.I. la traume fizice şi psihice excepţionale.
De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpaţilor şi prejudiciul patrimonial şi nepatrimonial încercat de părţile civile,Curtea apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie netemeinică, necorespunzătoare principiilor răspunderii civile stabilite prin dreptul intern şi exigenţelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale astfel că va admite recursul acestoraîmpotriva aceleiaşi sentinţe şi sub aspect civil în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., pe care o va casa şi rejudecând sub acest aspect va obliga inculpatii B.R., T.D.M., B.I., in solidar, iar inculpatii minori in solidar cu părţile responsabile civilmente B. Gheorghe si Maricuţa si T. Stefan si Ioana să achite părţilor civile B.I.I. si B.M. suma de 250.000 lei daune materiale si 300.000 lei daune morale, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 şi art. 1000 alin.2 Cod civil.
Sumele acordate părţilor civile cu titlu de daune morale şi materiale nu sunt excesive, în opinia instanţei şi nici nu interesează conform practicii constante în materie, a instanţei supreme, că ele ar putea depăşi posibilităţile materiale şi financiare ale inculpaţilor, deoarece spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită.
În faţa instanţei de recurs s-au depus chitanţe care atestă plata de către părţile civile a onorariului avocaţial în faţa judecătoriei şi a curţii care însumează valoarea de
11.545 lei astfel că, vor fi obligaţi inculpatii B.R., T.D.M., B.I. in solidar, iar inculpatii minori in solidar cu părţile responsabile civilmente B.G. si M. si T. S. si I. să achite părţilor civile B.I.I. si B.M. suma de mai sus cu titlu de cheltuieli judiciare.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare in recursul Parchetului si al părţilor civile vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 pct 3 alin 3 Cod procedură penală.
In baza art. 191 Cod proc.penala inculpatul T.M. va fi obligat in solidar cu părţile responsabile civilmente T. Stefan si Ioana să achite statului 1200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei este onorariul apărătorului din oficiu, ca efect al condamnării sale, în urma achitării eronate de către judecătorie.
Se va stabili onorar apărător din oficiu la 300 lei pentru apărătorul din oficiu al inc. B. si câte 100 lei onorarii partiale din oficiu ai inculpatilor T. si B.I., conform art 189 Cod procedură penală.
Cu privire la recursul inculpatei B.I..
Pentru motivele pe larg expuse în considerentele deciziei, când s-au tratat motivele de recurs ale parchetului şi ale părţilor civile, s-a învederat de către curte că
este probată fără echivoc vinovăţia recurentei în comiterea instigării la infracţiunea de vătămare corporală gravă prev de art. 25 raportat la art. 182 alin 2 Cod penal, astfel că acestea nu vor mai fi reluate.
În legătură cu primul motiv de recurs vizând trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru că i s-a încălcat dreptul la apărare al recurentei, raportat la modul de consemnare al declaraţiilor martorilor de către magistratul fondului, Curtea reţine că acesta este nefondat, pentru următoarele argumente:
Prin modalitatea în care s-a desfăşurat cercetarea judecătorească în prima instanţă, nu au fost încălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea şi nemijlocirea. În baza acestor principii, instanţa a readministrat toate probele din cursul urmăririi penale, putând astfel să le perceapă prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral şi în şedinţă publică de toate părţile.
Încălcarea dreptului la apărare precum şi cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea sentinţei pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Dragomireşti. Acest lucru nu se impune, neconstatându-se nici un motiv de nulitate absolută sau relativă, din cele reglementate în art. 197 Cod procedură penală. Dacă apărătorul ales al inculpatei B.I.,careasistat-o şi în faţa judecătoriei a constatat anumite erori în consemnarea declaraţiilor martorilor, acesta avea posibilitatea să le invoce în cursul efectuării cercetării judecătoreşti, şedinţele de judecată fiind publice şi înregistrându-se pe suport tehnic audio, conform art. 304 alin.1 Cod procedură penală, sau să ceară rectificarea lor până la următorul termen de judecată şi potrivit consemnărilor din caietul grefierului. În realitate, cele susţinute de apărătorul ales al recurentei, nu au fost invocate în faţa magistratului fondului, iar instanţa de recurs din oficiu, nu a constatat nici o nulitate absolută care să fie incidentă în speţă conform art. 197 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, toate criticile vizând modul de consemnare al poziţiei părţilor sau al martorilor dintr-o anumită cauză, trebuie invocate pe loc, în cursul efectuării actului, dacă părţile sunt prezente- situaţia din speţă şi asistate de apărători. Din actele dosarului nu se confirmă nici împrejurarea susţinută de recurentă în sensul că, magistratul fondului a consemnat în declaraţiile martorilor, părerea personală în legătură cu pricina dedusă judecăţii.
Din examinarea dispoziţiilor Convenţiei Europene – la care România este parte, potrivit art.11 şi art.20 din Constituţie, aceste dispoziţii fac parte din dreptul intern – rezultă că, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.
Ori, în înţelesul unui proces echitabil intră, aşa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenţie şi cum relevă jurisprudenţa CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată şi aflat în faţa instanţei de a pretinde ascultarea martorilor în prezenţa lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit şi contradictoriu cu celelalte părţi, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.
Chiar dacă în dreptul procesual penal român situaţia prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenţie nu are o consacrare expresă, cerinţa realizării condiţiei este obligatorie sub sancţiunea nulităţii şi, deci, a casării hotărârii pronunţate cu încălcarea acestei exigenţe.
Verificându-se sentinţa Judecătoriei Dragomireşti nu se constată decât un singur motiv de nelegalitate vizând-o pe recurenta B.I., în sensul că aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru o faptă pe care nu a comis-o şi
pentru care nu a fost trimisă în judecată şi nici nu s-a extins procesul penal potrivit art. 336 Cod procedură penală, aceea prev de art. 29 alin.2 Cod penal raportat la art. 25 şi 182 alin 2 Cod penal, greşeală care a survenit, în urma erorii în aprecierea probelor de către judecătorul fondului, ce viza vinovăţia inculpatului T.D.. Alte motive de nelegalitate în privinţa recurentei B.I. nu au fost constatate de către Curte, urmând a fi înlăturată din hotărâre doar condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta indicată mai sus.
Prin urmare, în privinţa acesteia s-au respectat atât normele dreptului intern cât şi cele ale legislaţiei europene ce garantează dreptul la un proces echitabil. Inculpata recurentă a fost prezentă personal în faţa judecătorului de la Dragomireşti, asistată de avocat ales, care a avut posibilitatea să pună întrebări nemijlocit tuturor părţilor şi martorilor cauzei, fiind respectat pe deplin principiul egalităţii de între acuzare şi apărare.
Referitor la împrejurarea că fiica părţilor vătămate B.I. a fost ascultată de către judecătorul fondului, deşi a fost prezentă în sala de şedinţă, nu atrage nelegalitatea hotărârii, întrucât atât judecătoria cât şi curtea au posibilitatea de a înlătura această depoziţie, în măsura în care constată că este subiectivă şi nu se coroborează cu alte probe, ceea ce nu a fost însă cazul în speţă, ea confirmând fără dubiu vinovăţia recurentei pentru fapta dedusă judecăţii.
Cât priveşte solicitarea recurentei de a se schimba încadrarea juridică a faptei din instigare la vătămare corporală gravă în infracţiunea de favorizare a infractorului prev de art 264 Cod penal, iar apoi conform alin.3 al aceluiaşi text să se constate că favorizarea săvârşită de soţ nu se pedepseşte, nu este fondată, neputând fi primită de către curte.
Probele administrate nemijlocit în faţa instanţei de fond, respectiv atât declaraţiile inculpaţilor minori T.D. şi B.R. care se coroborează perfect cu declaraţiile martorilor I.G., B.V., B.V., A.M., A.A.M., C.I., P.M., I.G., B.G., N.M., M.B.D., atestă fără echivoc că recurenta B.I. i-a instigat împreună cu inculpatul B.I.I. pe cei doi minori să comită infracţiunea asupra părţilor civile, nerezultând că doar soţul acesteia ar fi desfăşurat activitatea infracţională de instigare, iar ea doar l-ar fi favorizat şi nu ar fi denunţat fapta autorităţilor judiciare, astfel neputând fi operante prevederile art. 264 alin 3 Cod penal.
Din probatoriul administrat nu a rezultat că B.I.I. ar fi comis singur instigarea la vătămare corporală gravă, iar B.I. ar fi dorit să-i acorde ajutor, constând în tăinuirea acestei infracţiuni, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 264 alin 3 Cod penal, care să determine încetarea procesului penal.
Aşa fiind, se va respinge ca nefondat în baza art. 385*5 pct 1 lit b recursul inculpatei împotriva aceleiaşi sentinţe.
Inculpata va fi obligată să achite statului 1100 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorar apărător oficiu, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală. (Judecător Delia Purice)
