Prin sentinţa nr. 213/CA/2010, Tribunalul Bihor a admis acţiunea formulată de reclamantul PRAJA IOAN, în contradictoriu cu pârâta INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI BIHOR – POLIŢIA MUNICIPIULUI ORADEA, şi, în consecinţă a obligat pârâta să-i comunice reclamantului datele de identificare, respectiv numele, prenumele şi domiciliul persoanelor care, la data de 07.11.2009, se presupune că l-ar fi agresat fizic pe reclamant şi pe fiul acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că obiectul dedus judecăţii îl reprezintă obligarea pârâtului la comunicarea către reclamant a unor informaţii referitoare la persoanele care l-au agresat atât pe reclamant, cât şi pe fiul acestuia, la data de 07.11.2009, în scara blocului în care locuiesc. Acţiunea a fost fundamentată pe dispoziţiile Legii nr.544/2001, privind comunicarea de informaţii publice.
Conform disp. art.6 din Legea nr.544/2001, „orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public. (2) Autorităţile si instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal”.
Din adresa pârâtului cu nr.RS-329853/03.12.2009, comunicată reclamantului ca răspuns la cererea formulată pentru indicarea datelor de identificare ale agresorilor, aflată la fila 5 dosar, rezultă că pârâtul a procedat la identificarea autorilor agresiunii, luând măsura sancţionării contravenţionale a acestora în conformitate cu disp. Legii nr.61/1991, însă refuză comunicarea datelor solicitate, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.677/2001, datele persoanelor respective nu pot fi comunicate decât la solicitarea instanţei de judecată.
Potrivit disp. art.5 alin.1 din Legea nr.677/2001, privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, „orice prelucrare de date cu caracter personal, cu excepţia prelucrărilor care vizează date din categoriile menţionate la art. 7 alin. (1), art. 8 si 10, poate fi efectuata numai daca persoana vizata şi-a dat consimţământul în mod expres si neechivoc pentru acea prelucrare”, iar conform alin.2 lit.b din acelaşi articol „consimţământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri: … b) când prelucrarea este necesară în vederea protejării vieţii, integrităţii fizice sau sănătăţii persoanei vizate ori a unei alte persoane ameninţate”.
Conform disp.art.284 alin.1 C.p.p., „în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul”. În aplicarea acestor texte de lege, instanţa urmează să constate că informaţiile solicitate de către reclamant sunt necesare acestuia în vederea formulării plângerii penale prealabile, respectiv pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiţie. De asemenea, instanţa urmează să constate că, în lipsa comunicării acestor informaţii, reclamantul se află în imposibilitate de a uza de pârghia legală pentru tragerea la răspundere penală a agresorilor prin formularea plângerii prealabile, încălcându-se astfel dreptul fundamental al accesului liber la justiţie consacrat în art.21 din României.
Faţă de aceste considerente, văzând în drept şi dispoziţiile Legii nr.544/2001 şi ale Legii nr.677/2001, instanţa urmează să admită ca fondată acţiunea reclamantului şi să oblige pârâtul la comunicarea către reclamant a informaţiilor solicitate.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare.
