Comerciantul care săvârşeşte un act de concurenţă neloială, în condiţiile legii va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul şi, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.
Art. 9 din Legea nr. 11/1990 dă dreptul celui prejudiciat prin faptele prevăzute de art. 4 sau 5 din acelaşi act normativ, atunci când acestea îi cauzează daune patrimoniale sau morale să se adreseze instanţei competente cu acţiune în răspundere civilă corespunzătoare, fără să condiţioneze sesizarea instanţei civile cu o astfel de acţiune în constatare prealabilă a acestor fapte de către persoanele prevăzute în alineatul penultim al art. 4 din Legea nr. 11/1990.
(Secţia comercială, decizia nr. 288 din 20 ianuarie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă; ,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C. „C.” S.A. Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta S.M.E. şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de
155.0. 000 de lei reprezentând daune morale
invocând fapte de concurenţă neloială prevăzute de Legea nr.11/1991. «.
Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 990 pronunţată la 13 martie 1998 a respins acţiunea ca prematur introdusă.
în considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că dreptul celui prejudiciat prin acte de concurenţă neloială de a solicita daune patrimoniale sau morale este condiţionat de îndeplinirea unei proceduri prealabile obligatorii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 11/1991.
A mai reţinut tribunalul că această procedură prealabilă este obligatorie şi că introducerea acţiunii înainte de aceste constatări este prematură.
Apelul declarat de reclamanta S.C. „C.” S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 990/1998 a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială prin decizia nr. 60 pronunţată la 22 ianuarie 1999.
Instanţa de apel a confirmat soluţia pronunţată de instanţa fondului cu motivarea că, acţiunea a fost introdusă prematur întrucât procedura prealabilă prevăzută de art. 4 din legea nr. 11/1991 nu a fost îndeplinită.
S-a mai reţinut că toate faptele de concurenţă neloială prevăzute de legea nr. 11/1991 care reprezintă contravenţii trebuie constatate ca având acest caracter de către salariaţii anume împuterniciţi de Camerele de Comerţ şi Industrie Teritoriale sau de Inspecţia Comercială de Stat. De asemenea, s-a reţinut că este exclusă răspunderea civilă contractuală întrucât acţiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 11/1991 şi pe art. 998 C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală.
împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta S.C. „C.” S.A. Bucureşti.
Au fost invocate motive de netemeinicie şi nelegalitate în drept, în dispoziţiile art. 304 pct. 8,9 şi 10 C. pr. civ.
Asupra primei critici recurenta a susţinut că s-a dat o interpretare greşită actului dedus judecăţii fiind schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. în dezvoltarea acestui motiv recurenta a invocat convenţia dintre părţi denumită .Angajament” la contractul de muncă prin comiterea de fapte pe care Legea nr. 11/1991 le include în categoria faptelor de concurenţă neloială.
Recurenta a susţinut că au fost invocate şi dispoziţiile art. 142 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 în care se prevede expres interdicţia pentru directorii societăţii de a lucra în nume propriu sau pe seama altuia în acelaşi fel de comerţ sau altul recurent.
în argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. s-a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit legea, considerând că dreptul procesual de a pretinde daune pentru faptele dovedite că au fost comise nu s-a născut
încă deşi există exprimată voinţa părţii de a răspunde pentru săvârşirea lor. Sub acest aspect, consideră că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi a reţinut greşit că excepţia de prematuritate a fost bine soluţionată de instanţa de fond.
într-o ultimă critică, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., recurenta a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra dovezilor prezentate, cererea fiind respinsă ca prematură.
Recursul este întemeiat.
în sensul Legii nr. 11/1991, constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială.
Neexercitarea activităţii comerciale cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite atrage răspunderea civilă, contravenţională ori penală în condiţiile legii.
Legea nu arată în mod direct ce se înţelege prin uzanţe cinstite dar în mod indirect precizează actele şi faptele considerate manifestări ale concurenţei neloiale prin enumerarea din art. 4 şi 5 din lege.
Comerciantul care săvârşeşte un act de concurenţă neloială, în condiţiile legii, va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul şi, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite (art. 6).
Art. 9 dă dreptul celui prejudiciat prin faptele prevăzute de art. 4 sau 5 atunci când acestea îi cauzează daune patrimoniale sau morale să se adreseze instanţei competente cu acţiune în răspundere civilă corespunzătoare fără să condiţioneze sesizarea instanţei civile cu o astfel de acţiune de constatare prealabilă a acestor fapte de către persoanele prevăzute în alineatul penultim al art. 4 din Legea nr. 11/1991.
Aşadar, persoana care se consideră prejudiciată are alegerea declanşării procedurii de urmat aşa încât în lipsa unei prevederi care să condiţioneze introducerea acţiunii civile în concurenţă neloială de o constatare prealabilă a faptei ca fiind contravenţională sau penală, cum s-a reţinut prin decizie greşită s-a respins acţiunea ca prematură.
Instanţa civilă competentă sesizată cu o astfel de acţiune în soluţionarea cauzei, în raport de temeiul legal invocat prin probele administrate stabileşte, pe de o parte, dacă faptele invocate, sunt concurenţiale în afara uzanţelor cinstite şi dacă dispoziţiile legale invocate sunt aplicabile persoanei chemate în judecată iar pe de altă parte, dacă au fost cauzate daune morale.
Faţă de considerentele de mai sus, criticile sunt întemeiate întrucât instanţa s-a oprit asupra excepţiei, fără să intre în cercetarea fondului şi
aceasta ca urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor legale pe care şi-a întemeiat pretenţiile recurenta reclamantă.
Aşa fiind, recursul se va admite iar decizia pronunţată în apel va fi casată şi, admiţând apelul aceleiaşi părţi, va fi desfiinţată sentinţa atacată iar cauza trimisă pentru rejudecare la instanţa de fond.
