Prin sentinţa penală nr. 1 din 10 ianuarie 2007, Judecătoria Tg.Bujor a condamnat inculpatul A.E. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal la 4 ani ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal şi la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208 – 209 alin. 1 lit. g şi alin. 2 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani pe care a sporit-o la 6 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 198 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.E. şi a menţinut starea de arest.
Împotriva celor două hotărâri, în termenul prevăzut de lege inculpatul a declarat recurs.
Atât în motivarea recursului ca şi a apelului inculpatul a considerat că cele două hotărâri sunt netemeinice întrucât instanţa de fond a aplicat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani un spor de 2 ani iar instanţa de apel a considerat că hotărârea este temeinică şi legală.
Prin decizia penală nr. 338 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Din probele dosarului rezultă că în data de 25 noiembrie 2006 la ora 21,00, inculpatul a pătruns în curtea şi apoi în locuinţa părţii vătămate G.T. în vârstă de 75 de ani care locuia singură, a lovit-o cu pumnii peste faţă, a imobilizat-o cu braţele şi a întreţinut raport sexual normal cu aceasta, după care la plecare a luat suma de 50 lei, actele de identitate, nişte cupoane de şi câteva articole de îmbrăcăminte.
Instanţa de fond având în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa îndreptată către minimul prev. de lege subevaluând criteriile de individualizare ca şi faptul că inculpatul a comis 3 fapte prevăzute de legea penală în concurs şi pe timp de noapte, din care infracţiunea prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu un grad de pericol social deosebit de ridicat.
Cum în recursul declarat de inculpat nu i se putea agrava situaţia acestuia, Curtea de apel a avut în vedere conjunctura şi modalitatea în care a fost săvârşită fapta şi în mod deosebit cea de viol asupra unei persoane în vârstă şi care locuia singură.
A considerat, în aceste împrejurări că sporul de 2 ani aplicat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani se justifică pe deplin chiar dacă reprezintă 50 % din pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului de instanţa de fond.
În condiţiile reţinute a fost respins recursul inculpatului ca nefondat.
