C. proc. pen., art. 3201
C. pen., art. 74, art. 76
În ipoteza existenţei concursului între cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 C. pr. pen. şi circumstanţele atenuante judiciare, mai întâi se reduc minimul şi maximul special cu o treime, iar la limitele de pedeapsă astfel obţinute se stabilesc efectele reţinerii circumstanţelor atenuante ori agravante generale.
Prin sentinţa penală nr.57/16 februarie 2011, Judecătoria Reghin a dispus următoarele:
În baza art. 208 alin. 1,art.209 alin. 1 lit. i cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, l-a condamnat pe inculpatul P.E., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, cu reţinerea art.74 lit.c Cod penal raportat la art.76 lit.c Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. b raportat la art.10 lit. h Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate V.C.D., împotriva inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.213 alin.1 cod penal, abuz de încredere, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.
În baza art.11 pct.2 lit. b raportat la art.10 lit. h Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate L.S.F., împotriva inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.213 alin. 1 Cod penal, abuz de încredere, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.
În baza art.3201 alin. 7 Cod procedură penală raportat la art. 13 cod penal, a aplicat inculpatului o reducere a pedepsei de o treime, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.81 cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe o durata de 2 ani şi 8 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 cod penal.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, 84 Cod penal în condiţiile art.359 Cod procedura penală.
S-a constată că inculpatul este arestat într-o altă cauză.
S-a constatat că părţile vătămate C.S., V.C.D. şi L.S.F., nu au pretenţii civile.
In baza art. 14 şi art. 346 cod procedură penală, raportat la art. 998 şi urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, către partea civilă C.ŞT.
S-a făcut aplic.art.191 şi 192 pct.2 lit. c Cod procedură penală.
Se reţin următoarele:
La data de 19 septembrie 2005, în jurul orelor 21,30 partea vătămată Radu D. s-a întâlnit cu inculpatul P.E. care i-a cerut telefonul mobil pentru a suna pe cineva însă după ce a intrat în posesia lui a refuzat să îl restituie, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 600 lei.
Pe parcursul cercetărilor partea vătămată şi-a retras plângerea şi nu a mai avut pretenţii civile.
Pe parcursul cercetărilor partea vătămată şi-a retras plângerea şi nu a mai avut pretenţii civile.
Pe parcursul cercetărilor partea vătămată şi-a retras plângerea şi nu a mai avut pretenţii civile.
Pe parcursul cercetărilor partea vătămată şi-a retras plângerea şi nu a mai avut pretenţii civile.
Instanţa a reţinut că la data de 10.01.2006, în jurul orelor 21,30 partea vătămată C.S. s-a întâlnit cu inculpatul P.E. care i-a cerut telefonul mobil să sune pe cineva însă după ce a intrat în posesia lui a refuzat să-l restituie, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 150 lei.
La data de 15.01.2006, în jurul orelor 15,30 partea vătămată V.C.D. s-a întâlnit cu inculpatul P.E. care i-a cerut telefonul mobil marca Sagem pentru a suna pe cineva însă după ce a intrat în posesia lui şi a efectuat convorbirea a refuzat să-l restituie, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 318,21 lei pentru care s-a constituit parte civilă şi a solicitat tragerea la răspundere penală a învinuitului sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz de încredere.
La data de 27.01.2006 partea vătămată P.D. s-a întâlnit cu inculpatul P.E. care i-a cerut telefonul mobil marca „Nokia” să sune pe cineva însă după ce a intrat în posesia lui şi a efectuat convorbirea a refuzat să-l restituie, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 1100 lei.
La data de 17.02.2006 partea vătămată M.D., minor în vârstă de 12 ani s-a întâlnit cu inculpatul P.E. care i-a cerut telefonul mobil marca „Nokia” însă după ce a intrat în posesia lui a refuzat să îl restituie, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 800 lei.
La data de 26.02.2006, în jurul orelor 17,30 în timp ce partea vătămată L.S.F., minor în vârstă de 15 ani, se afla în cartierul Făgăraşului din municipiul Reghin, s-a întâlnit cu inculpatul P.E. care i-a cerut telefonul mobil marca „Samsung” pentru a-şi suna un prieten însă după ce a intrat în posesia lui a refuzat să îl restituie.
Prejudiciul cauzat avea o valoare de 600 lei pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă şi totodată a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz de încredere.
Instanţa a reţinut că inculpatul P.E. a fost cercetat şi în legătură cu sustragerea la data de 11.09.2005, prin folosirea cheii potrivite, a unor bunuri din apartamentul situat în cartierul Unirii în care locuiau părţile vătămate C.Şt. şi C.S.
În legătură cu acest furt inculpatul a declarat că într-una din zilele lunii septembrie 2005 l-a găzduit în pe partea vătămată C.S., împrejurare în care i-a sustras din pantaloni cheile de la apartamentul unde locuia cu partea vătămată C.Şt..
După ce a intrat astfel în posesia cheilor, la data de 11.09.2005 inculpatul s-a deplasat cu un taximetru condus de numitul R.V., împreună cu numitul H.M. până în cartierul Unirii.
Când au ajuns la destinaţie, inculpatul a coborât din autoturism şi i-a rugat pe ceilalţi doi să-l aştepte în stradă. Inculpatul a urcat în blocul unde locuiau cele două părţi vătămate şi a descuiat cu cheia uşa de acces a apartamentului, dintr-o încăpere a sustras un calculator „Pentium” compus din unitate centrală, tastatură, mouse şi două boxe audio, un telefon mobil marca „Nokia” iar din altă încăpere a sustras două perechi pantofi sport şi o pereche de pantofi din piele de culoare neagră.
Aceste bunuri le-a transportat la taximetru fără a le spune susnumiţilor că sunt furate.
Ulterior, inculpatul a oferit telefonul sustras în schimbul altui telefon numitului R.T., monitorul şi tastatura le-a vândut numitului C.P.I. cu suma de 100 lei, inculpatul aducându-i şi o plasă ce conţinea perechile de pantofi sport şi perechea de pantofi de culoare neagră.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate C.S., care deţinea calculatorul format din monitor şi tastatură a fost recuperat prin restituire şi astfel nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Părţii vătămate C.Şt. i-a fost sustrasă încălţămintea descrisă din care i s-a restituit perechea de pantofi din piele, prejudiciul cauzat în raport cu toate bunurile având o valoare de 1500 lei, pentru care s-a constituit parte civilă.
Instanţa a reţinut că inculpatul a recunoscut faptele, iar în cursul cercetării judecătoreşti a solicitat să fie judecat după procedura simplificată, fila 129 din dosar, acesta recunoscând faptele deduse judecăţii.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului P.E., care în baza a două rezoluţii infracţionale distincte, după ce a intrat în posesia a două telefoane mobile remise temporar de părţile vătămate V.C.D. şi L.S.F. a refuzat să le restituie la solicitarea acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 213 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal (două fapte).
Fapta inculpatului P.E. de a sustrage bunuri prin folosirea unei chei potrivite, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, din locuinţa părţilor vătămate C.Şt. şi C.S., în scopul însuşirii pe nedrept, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
Apreciindu-se asupra vinovăţiei inculpatului s-a dispus conform celor arătate mai sus.
Cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei prima instanţă a constatat că părţile vătămate C.S., V.C.D. şi L.S.F. nu au pretenţii civile.
În baza art.14 şi art.346 Cod procedură penală, rap.la art.998 şi urm. Cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, către partea C.Şt.
Împotriva acestei sentinţei a declarat, în termen legal, recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în integralitatea sa instanţa de control judiciar va respinge recursul inculpatului pentru următoarele considerente:
Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită este corectă. La stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, din a căror coroborare rezultă că inculpatul P.E. este autorul faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată. De altfel, inculpatul recurent a recunoscut fără rezerve comiterea faptelor sens în care a solicitat aplicarea art.3201 Cod procedură penală.
Încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat este corectă şi nu se impune reconsiderarea acesteia.
Individualizarea pedepsei s-a făcut potrivit disp. art.72 Cod penal, relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă dar şi de persoana inculpatului.
Atragem atenţia primei instanţe că modalitatea de reducere a pedepsei prev. de art.3201 alin.7 Cod procedură penală nu este corectă, deoarece trebuie stabilită treimea, respectiv în cazul în speţă, limitele pedepsei sunt de la 2 la 10 ani, după care se aplică pedeapsa în funcţie de aceste limite şi de circumstanţele atenuante reţinute, circumstanţe care se raportează la aceste limite reduse.
Date fiind disp. art.72 Cod penal şi cuantumul pedepsei coborât sub minimul special datorită circumstanţelor atenuante de care a beneficiat inculpatul recurent, considerăm că nu se impune reducerea pedepsei.
Ca atare, în baza art.38515 pct.2 lit.b Cod procedură penală vom respinge ca nefondat recursul inculpatului, întrucât nu îşi găsesc aplicabilitatea niciunul din cazurile de casare prev. de art.3859 Cod procedură penală.
