În cazul în care primul termen al recidivei postcondamnatorii este format dintr-un concurs de infracţiuni (prim termen multiplu), pedeapsa rezultantă aplicată pentru acest concurs se va contopi potrivit regulilor concursului cu pedeapsa ce formează cel de-al doilea termen. În cazul în care pedeapsa rezultantă ce formează primul termen al recidivei este suspendată sub supraveghere, în baza art. 864C.pen., se dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia din 18 septembrie 2012
Prin sentința penală nr. 818 din 28 mai 2012, Judecătoria Oradea, în baza art. 334 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost anulat permisul de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost anulat permisul de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C.proc.pen. cu referire la art. 181C.pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.E.G. și în baza art. 91 lit. c) C.pen. i s-a aplicat acestuia o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost anulat permisul de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen.
în baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a dispus ca onorariul în sumă de 200 lei se fie plătit avocatului din oficiu V.C., conform delegației nr. 5978/20.10.2011, din fondurile Ministerului Justiției.
A reținut judecătoria că, prin rechizitoriul nr. 4959/P/2010 din 17.10.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la 18.10.2011, inculpatul S.E.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
în fapt, s-a reținut că la data de 31.05.2010, în jurul orelor 12.40 a condus autoturismul, marca Ford, cu nr. de înmatriculare X, pe str. Umbrei din mun. Oradea, jud. Bihor, dinspre Șoseaua de centură spre Universitate, având permisul de conducere anulat.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că, în data de 31.05.2010, în jurul orelor 12.40, inculpatul S.E.G., în timp ce conducea autoturismul, marca Ford, cu nr. de înmatriculare X, pe str. Umbrei din mun. Oradea, jud. Bihor, dinspre Șoseaua de centură spre Universitate, a pătruns pe sensul opus de mers, tamponându-se cu autoturismul, marca VW, cu nr. de înmatriculare X, condus regulamentar de către numitul H.O.D.
Deplasându-se la fața locului, organele de poliție le-au solicitat inculpatului S.E.G. și numitului H.O.D. să prezinte documentele pentru control.
Cu această ocazie numitul H.O.D, care a condus autoturismul, marca VW, cu nr. de înmatriculare x, a prezentat organelor de poliție permisul de conducere, cartea de identitate și actele autoturismului sus-menționat.
Inculpatul S.E.G., care a condus autoturismul, marca Ford, cu nr. de înmatriculare x, a prezentat organelor de poliție doar cartea de identitate și actele autoturismului susmenționat.
La controlul actelor, în prezența martorului asistent ocular S.T., s-a constatat faptul că inculpatul S.E.G., care se afla singur în autoturismul sus-menționat, nu posedă permis de conducere, acesta fiindu-i anulat.
Inculpatul S.E.G. a fost testat cu aparatul alcotest, marca D., ARRK-0362, iar, în urma efectuării testului cu nr. 00278, la data de 31.05.2010, a rezultat valoarea de 0.00 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 12 dosar urmărire penală).
De asemenea numitul H.O.D. a fost testat cu aparatul alcotest, marca Drager, ARRK-0362, iar, în urma efectuării testului cu nr. 00279, la data de 31.05.2010, a rezultat valoarea de 0.00 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 10 dosar urmărire penală).
Potrivit adresei nr. 68.129 din 31.08.2010 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bihor, rezultă faptul că inculpatul S.E.G. a figurat în evidența manuală a conducătorilor auto din Bihor, ca fiind posesor de permis de conducere nr. x, emis la data de 20.10.1990, pentru categoria B, obținută la data de 20.10.1990.
De asemenea, potrivit aceleiași adrese s-a stabilit faptul că permisul de conducere susmenționat figurează ca fiind „anulat” din data de 23.04.2007 în baza sentinței penale nr. 78/19.01.2007 a Judecătoriei Oradea, prin care a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată inculpatul S.E.G. figurează cu dosar de examinare (redobândire) nr. 943006, pentru categoria B, la data de 19.04.2010, fiind declarat respins.
Audiat în calitate de învinuit S.E.G., a declarat faptul că posedă permis de conducere auto, model vechi, care i-a fost anulat în urma cu 3-4 ani, pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie peste limita legal admisă și că avea cunoștință despre faptul că nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice și că recunoaște și regretă săvârșirea faptelor.
Martorii S.T. și H.O. au confirmat starea de fapt descrisă mai sus.
în faza de cercetare judecătorească inculpatul S.E.G. a fost audiat la termenul din 17.05.2012 a recunoscut că a condus în data de 31.05.2010 autoturismul marca Ford în zona institutului, deși știa că permisul său de conducere a fost anulat. A mai precizat faptul că în dimineața respectivă s-a deplasat cu autoturismul condus de martorul Ș.S. la un magazin de materiale de construcții din zona șoselei de centură. La un moment dat martorul a trebuit să plece și inculpatul după ce l-a așteptat un timp, pentru că i s-a făcut rău fiind suferind de hipertensiune arterială și necroză cap femural s-a hotărât să mute mașina la umbră în zona parcării de lângă cimitir (f. 104 dos. inst.)
Martorul Ș.Ș.L. audiat la același termen a confirmat faptul că în perioada mai 2010 a fost șoferul inculpatului S.E.G. și că în dimineața accidentului l-a dus pe inculpat cu mașina până în zona șoselei de centură, după care a fost nevoit să plece și nu a mai reușit să se întoarcă în 30 de minute cum i-a promis inculpatului.
Martorul S.T. a declarat că în data de 31.05.2010 conducea în spatele autoturismului condus de către inculpat cu o viteză de aproximativ 40 km/h, când acesta nu s-a încadrat corespunzător în curba de 900, a intrat pe contrasens unde a tamponat un autoturism marca Volkswagen de culoare argintie. Din discuțiile avute cu polițiștii martorul a înțeles că S.E.G. ar fi condus o distanță de 500 m din zona șoselei de centură până în zona institutului unde vroia să o lase.
Martorul H.O.D., șoferul autoturismului marca Volkswagen, a declarat că autoturismul condus de către inculpat a trecut pe contrasens pentru că vorbea la telefon și l-a tamponat proiectându-i autoturismul în afara pății carosabile. După venirea poliție s-a stabilit că inculpatul S.E.G. avea permisul anulat. Martorul a mai precizat că inculpatul S.E.G. părea dezorientat, dar nu mai reține dacă i-ar fi spus că se simte rău.
Din biletul de ieșire din spital emis de Spitalul Clinic de Urgență Avram Iancu rezultă că inculpatul a fost internat în spital în perioada 5.04.2012 12.04.2012 cu diagnostic de Sindrom iritativ radicular sciatalgic drept, HTA esențial st. II cu risc adițional forte înalt, cardiopatie hipertensivă și ischemică, insuficiență ventriculară stângă cronică, colecistită cronică litiazică simptomatică, coxartroză bilaterală, necroză aseptică de cap femural drept.
Inculpatul a depus copii ale certificatului de naștere ai celor doi copii minori ai săi, S.R.M. și S.E.A. și certificat de căsătorie care atestă că este căsătorit din 1998 cu S.V.A. (fostă B.). A mai depus o adeverință de care atestă că este angajat la SC A. SRL ca și asistent manager și a obținut un venit net pe luna februarie 2012 de 640 lei și o adeverință de venit care atestă că soția inculpatului S.V.A. este angajată ca și vânzătoare la SC Z. din Săldăbagiu de Munte și obține un salariu tarifar de 360 lei și fișa de școlarizare pentru conducerea autovehiculelor din 30.03.2010.
în ceea ce privește antecedentele penale ale inculpatului a reținut prima instanță că, prin sentința penală nr. 1533/9.07.2004 modificată prin decizia penală nr. 372/A/9.10.2006 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 144/R/29.03.2007 a Curții de Apel Oradea a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 teza II din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C.pen.; prin sentința penală nr. 283/9.09.2005 a Judecătoriei Aleșd, definitivă prin decizia penală nr. 306/14.06.2007 a Curții de Apel Oradea a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C.pen.; prin sentința penală nr. 78/19.01.2007 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare la 17.02.2007, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare condiționată, termen de încercare 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a arătat că starea de fapt reținută și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: procesul verbal de constatare al infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor.
în ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului raportat la prevăzut art. 45 C.pen., s-a constatat că starea de rău a inculpatului avută înainte de a se urca la volan nu constituie un pericol iminent care să nu fi putut fi înlăturat altfel decât prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, inculpatul având posibilitatea să cheme un sau chiar ambulanța. Prin urmare, s-a apreciat că cererea de achitare pe acest motiv este neîntemeiată.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului S.E.G., constând în aceea că la data de 31.05.2010, în jurul orelor 12:40 a condus autoturismul, marca Ford, cu nr. de înmatriculare X-, pe str. Umbrei din municipiului Oradea, jud. Bihor, dinspre Șoseaua de centură spre Universitate, având permisul de conducere anulat, ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a reținut că, pentru condamnările cu suspendare aplicate prin sentința penală nr. 1533/9.07.2004 definivită la 29.03.2007 și sentința penală nr. 283/9.09.2005 definitivă prin decizia penală nr. 306/14.06.2007 nu s-a împlinit termenul de încercare la data de 31.05.2010, când a fost săvârșită fapta din prezentul dosar, iar pentru condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 78/19.01.2007 definitivă prin neapelare la 17.02.2007 s-a împlinit termenul de încercare la data de 19.01.2010, intervenind reabilitarea de drept, potrivit art. 86 C.pen. Prin urmare s-a arătat că nu se poate reține starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C.pen., urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice prin reținerea recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C.pen.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat este o infracțiune de pericol abstract, care nu necesită dovedirea existenței unui pericol, acesta fiind prezumat de legiuitor prin chiar încriminarea faptei, motiv pentru care acestea se mai numesc și infracțiuni de pericol prezumat. Prezumția este absolută, prin urmare, în cazul acestor fapte, nu doar că nu este necesară dovedirea existenței unei stări de pericol pentru valoarea ocrotită, dar nici nu se poate face dovada contrară, în sensul că fapta nu aduce atingere valorii sociale ocrotite. în acest caz, chiar dacă subiectul deține toate cunoștințele necesare conducerii unui autovehicul, nu încălcat o altă prevedere legală în materie, el nu va putea susține că fapta sa nu aduce atingerii valorii sociale ocrotite, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice.
Cu toate acestea dispozițiile art. 181C.pen., sunt aplicabile și în cazul infracțiunilor de pericol abstract, în măsura în care împrejurările în care a avut loc fapta denotă o atingere redusă ca intensitate a valorii sociale ocrotite. Tocmai de aceea în cazul acestor infracțiuni, organele de urmărire penală trebuie să acorde o atenție deosebită dovedirii împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, premergător întocmirii actului de inculpare.
S-a reținut că, potrivit art. 181 alin. (1) C.pen. „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”.
La stabilirea gradului de pericol social se vor avea în vedere criteriile stabilite de art. 181 alin. (2) C.pen. Instanța de fond, analizând materialul probator în legătură cu gradul de pericol social al faptei comise de către inculpat, a apreciat următoarele:
Cu privire la împrejurările în care a fost comisă fapta s-a reținut faptul că inculpatul a condus autoturismul deoarece îi era rău și vroia să se adăpostească la umbră, pe o distanță scurtă de aproximativ 500 m, cu o viteză redusă, pe un drum care nu este intens circulat, la o oră la care traficul este redus, a absolvit cursurile unei școli de șoferi, chiar dacă avea permisul anulat și a cauzat un eveniment rutier cu pagube materiale.
în ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, s-a reținut faptul că acesta, are 54 ani, este căsătorit, are loc de muncă, veniturile familie sunt modeste, are 2 copii minori în întreținere, suferă de afecțiuni grave cum ar fi hipertensiune arterială și necroză femurală, este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei, a avut o atitudine constant sinceră.
în ceea ce privește condamnările cu suspendare aplicate prin sentința penală nr. 1533/9.07.2004 definitivă la 29.03.2007 și sentința penală nr. 283/9.09.2005 definitivă prin decizia penală nr. 306/14.06.2007, în caz de condamnare în prezentul dosar ar trebui dispusă revocarea suspendării pedepselor de 2 ani, respectiv 3 ani închisoare, contopirea acestora și executarea lor alături de eventuala pedeapsă aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat în acest caz în regim de detenție o pedeapsă de peste 3 ani închisoare. Deși legiuitorul nu distinge în cazul revocării suspendării condiționate natura infracțiunilor săvârșite, în prezenta cauză a constat prima instanță că inculpatul a fost condamnat cu suspendare pentru infracțiuni economice săvârșite cu aproximativ 10 ani înainte de infracțiunea la regimul rutier care face obiectul prezentului dosar. Astfel, s-a apreciat că fapta de a conduce un autovehicul cu permisul anulat nu prezintă o asemenea gravitate concretă încât să atragă, este adevărat ca urmare a revocării suspendării, o pedeapsă cu în regim privativ de libertate de peste 3 ani.
Pentru toate aceste motive, s-a apreciat că fapta privită în ansamblul său nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, motiv pentru care s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului pentru cauza de împiedicare a exercitării acțiunii penale, prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. b)1 C.proc.pen.
în acest caz, fiind obligatorie aplicarea uneia din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91 C.pen., conform art. 181 alin. (3) C.pen., s-a apreciat că prezintă eficiență aplicarea unei sancțiuni pecuniare, care ar fi de natură să prevină comiterea de noi fapte ilicite.
în ceea ce privește individualizarea cuantumului amenzii administrative, se apreciază că se impune aplicarea maximului acesteia în cuantum de 1.000 lei, ținând cont de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de lângă Judecătoria Oradea, solicitând casarea sentinței în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului intimat la o pedeapsă just individualizată pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
S-a arătat în motivele de recurs că, deși inculpatul intimat urmase cursurile unei școli de șoferi în anul 2010, nu promovase examenul pentru obținerea permisului de conducere pentru categoria B, în data de 19 aprilie 2020 fiind declarat respins și, cu toate acestea, în data de 31 mai 2010, a fost depistat conducând pe drumurile publice cu permisul de conducere anulat, cauzând și un accident de circulație, aspect care dovedește lipsa însușirii cunoștințelor teoretice necesare pentru aceasta.
S-a apreciat că împrejurarea că inculpatul a fost sincer, a recunoscut și regretat comiterea faptei, are loc de muncă și prezintă anumite probleme de natură medicală, nu pot constitui elemente care să conducă la concluzia că fapta săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie prezintă grad de pericol social scăzut.
S-a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în raport de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856 și art. 385 14 C.proc.pen., sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859C.proc.pen., curtea a constatat că aceasta este netemeinică și nelegală, iar recursul declarat de parchet este fondat și va fi admis ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, inculpatul intimat, deși avea permisul de conducere anulat, a condus, în data de 31 mai 2010, în jurul orelor 12:40, autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare X, pe str. Umbrei din mun. Oradea, dinspre șoseaua de centură spre Universitate, a pătruns pe sensul opus de mers, tamponându-se cu autoturismul marca VW, condus regulamentar de numitul H.O.D.
Inculpatul intimat a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedepsele de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a)-b) C.pen., în condițiile art. 861C.pen., aplicată prin sentința penală nr. 283 din 9 septembrie 2005 a Judecătoriei Aleșd, modificată prin decizia penală nr. 92 din 7 martie 2007 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 306/ R din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea și pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a)-c) C.pen., în condițiile art. 81 C.pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1533 din 9 iulie 2004 a Judecătoriei Oradea, modificată prin decizia penală nr. 372/ A din 9 octombrie 2006, definitivă prin decizia penală nr. 144/ R din 29 martie 2007 a Curții de Apel Oradea.
în raport de împrejurările concrete în care inculpatul intimat a comis fapta, conducând autoturismul pe drumurile publice deși avea permisul de conducere anulat și deși nu promovase examenul în vederea obținerii acestuia, și mai mult de atât, astfel cum s-a arătat anterior, deși fusese condamnat la două pedepse cu suspendarea condiționată respectiv cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, curtea apreciază că fapta acestuia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, inculpatul intimat a pătruns pe contrasens, tamponându-se cu un autoturism condus regulamentar și, deși beneficiase anterior de clemența instanței, care dispuse suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepselor ce i-au fost aplicate, nu a înțeles să-și conformeze comportamentul normelor legale, ceea ce demonstrează că pedepsele anterior aplicate nu și-au atins, în ceea ce-l privește scopul educativ și preventiv.
în aceste condiții, curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în raport de circumstanțele concrete în care s-a comis fapta, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana inculpatului care, astfel cum s-a arătat mai sus, deși de afla în termenul de încercare a două pedepse anterior aplicate.
Faptul că, deși a beneficiat de posibilitatea de a se îndrepta fără executarea pedepsei, respectiv că într-un caz s-a dispus suspendarea condiționată, iar în altul suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, demonstrează starea de periculozitate a inculpatului, care a recidivat în condițiile arătate, în disprețul încrederii ce i s-a acordat.
Pentru aceste considerente, curtea a dispus condamnarea inculpatului intimat pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată la o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege, de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, de urmările produse, precum și de împrejurarea că pedeapsa ce va fi aplicată în prezenta cauză se va executa alături de pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, curtea a apreciat că o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă este suficientă pentru a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C.pen.
Cum primul termen al recidivei postcondamnatorii prevăzut de art. 37 lit. a) C.pen. este compus din două pedepse concurente curtea, a procedat mai întâi la contopirea acestora.
Astfel, în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C.pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a)-b) C.pen., în condițiile art. 861C.pen., aplicată prin sentința penală nr. 283 din 9 septembrie 2005 a Judecătoriei Aleșd, modificată prin decizia penală nr. 92 din 7 martie 2007 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 306/ R din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea și pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a)-c) C.pen., în condițiile art. 81 C.pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1533 din 9 iulie 2004 a Judecătoriei Oradea, modificată prin decizia penală nr. 372/ A din 9 octombrie 2006, definitivă prin decizia penală nr. 144/R din 29 martie 2007 a Curții de Apel Oradea, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani în condițiile art. 861 și art. 862C.pen. și cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 864C.pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante mai sus arătate și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a deduce din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore din 13 noiembrie 2002 (sentința penală nr. 1533/9 iulie 2004 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 144/ R din 29 martie 2007 a Curții de Apel Oradea).
în raport de dispozițiile art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
