Infracţiuni
Condamnarea unui spital pentru vătămare corporală din culpă a unui copil internat care a căzut de pe fereastra clădirii spitalului
Prin sentinţa penală nr. 252/19.09.2011 pronunţată de Judecătoria Mediaş , în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. C cpc, s-a admis plângerea petentei B. A. domiciliată în I. N. str. V. L. nr. – judeţ S. în contradictoriu cu intimatul SPITALUL MUNICIPAL M. , s-a desfiinţat în parte ordonanţa procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria M. din 12.07.2011 dată în dosar P/930/2009 precum şi ordonanţa prim procurorului aceluiaşi parchet din 08.08.2011.
S-a reţinut cauza spre judecare sub aspectul săvârşirii de către inculpatul Spitalul Municipal M. a infracţiunilor de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 cod penal şi vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 cod penal , faţă de partea vătămată minoră C. C. D. , şi s-a pus în mişcare acţiunea penală.
Partea vătămată C. C. D. prin reprezentant legal – mama B. I. A. , în condiţiile art. 76 alin. 2 cpp se constituie parte civilă în cauză conform înscrisului aflat la fila 30 dosar , după cum urmează:
-Obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale globale de 1987 lei şi la
plata unor daune morale de 50.000 lei
-Obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată
Invocă partea civilă astfel constituită prevederile art. 998, 999 privind
repararea integrală a prejudiciului. În privinţa daunelor morale se menţionează că această solicitare este în concordanţă cu practica CEDO care îmbrăţişează ideea reparării în bani a prejudiciului moral.
Partea civilă anexează la dosar dovada efectuării unor drumuri la clinici
medicale, bilele de transport, acte medicale, reţete şi bonuri fiscale filele 32/73 dosar.
Legal citat în cauză inculpatul persoană juridică nu şi-a desemnat un reprezentant legal în vederea participării la judecarea cauzei.
Analizând actele şi probele dosarului, inclusiv cele efectuate în cursul urmăririi penale , şi anume:
-Plângerea penală înregistrată la data de 14.05.2009 fila 8 dosar
-Adresele solicitate şi obţinute de la inculpat cu privire la ordinele interioare care vizează saloanele de copii, asigurarea protecţiei acestora filele 11/17
-Adresa comunicată de Spitalul Municipal M. cu persoanele cadre medicale
care au fost de serviciu în data de 28.04.2009 la secţia de boli contagioase
-Raportul informativ comunicat de inculpat referitor la incidentul din 28.04.2009
la secţia de contagioase fila 20 dosar
-Concluziile anchetei efectuate de conducerea Spitalului Municipal M. cu
privire la posibila cădere a părţii civile de la geamul Spitalului M. , respectiv din toaleta secţiei de boli infecţioase de la o înălţime de peste 3 metri, prin care inculpatul îşi exprimă poziţia procesuală în sensul că nu se consideră vinovaţi de evenimentul petrecut cu partea civilă minoră fila 21 dosar
-Fişele posturilor asistentelor medicale care efectuau serviciul în ziua respectivă ,
filele 22/34
-Proces verbal de verificare întocmit la data de 29.04.2009 fila 34 dosar
-Planşa fotografică filele37/44 dosar
-Adresa comunicată de Spitalul M. cu personalul medicilor care efectuau
serviciul de gardă în ziua incidentului fila 46 dosar
-Declaraţia mamei minorului parte civilă B. A. fila 50 dosar.
-Certificatul medico legal nr. 249/I/a/142 din care reiese că minorul parte
vătămată a suferit leziuni vindecabile în 21/22 zile îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce prin cădere de la un nivel la altul
-Completarea certificatului medico-legal fila 63 dosar
-Declaraţiile asistentelor medicale C. C., C. T., M. A., N. E. M., filele65/89
-Declaraţia inculpatului persoană juridică fila 89 dosar
-Proces verbal de reconstituire cu planşa fotografică anexă filele 90 – 101
-Declaraţiile martorilor Ş. A., F. H., V. G., B. A., filele 101/107
-Referatul de scoatere de sub urmările penală a învinuiţilor C. C.,
C. T., M. A., N. E. M..
– Rezoluţia procurorului din 12.07.2011 de scoatere de sub urmărire penală a
învinuitelor
-Sentinţa penală nr. 365/25.12.2009 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosar
penal -/257/2009 de desfiinţare a rezoluţiilor procurorului din 18.09.2009 dată în dosar penal /P/930/2009 şi 28.10.2009 de menţinere a rezoluţiei procurorului şi retrimiterea cauzei la procuror în vederea lămuririi cadrului în care partea vătămată a suferit leziunile din certificatul medico legal
-Decizia penală nr. 13/17.01.2011 a Tribunalului Sibiu prin care s-a admis
plângerea împotriva rezoluţiei procurorului formulată de partea vătămată , s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 330/2010 a Judecătoriei Mediaş şi rejudecând s-a desfiinţat rezoluţia procurorului din 27.07.2010 pronunţată în dosar penal 930/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş s-a trimis cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de intimatele C. C., C. T., M. A., N. E. M. şi s-a extins cercetarea penală şi faţă de Spitalul Municipal M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 cp şi vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 cod penal,
Instanţa reţine următoarea stare de fapt:
În ziua de 28.04.2009 la secţia de boli infecţioase din cadrul Spitalului Municipal
M. s-a prezentat numita B. I. A. cu fiul său C. C. D. , în vârstă de 7 ani. Minorul a fost consultat, s-a stabilit diagnosticul hepatită virală acută tip A-recădere şi a fost internat în salonul nr. 41 al secţiei de boli contagioase, salon în care mai era internată o minoră de 2 ani.
În ziua respectivă de serviciu au fost următoarele asistente medicale: C.
C., C. T., M. A. şi N. E. M. .
În timp ce minorul era internat şi condus spre salon, mama acestuia B. I.
A. s-a deplasat la domiciliul său pentru a-i aduce minorului cele necesare pentru internare.
În jurul orelor 12,30 ( minorul a sosit la spital în jurul orelor 11,15 min.), s-a
servit masa în secţia de boli contagioase şi nu a avut loc nici un eveniment neprevăzut. În intervalul orar13-14,10 minorul a sunat de două ori la sonerie şi a solicitat prezenţa unei asistente. Prima dată s-a prezentat asistenta C. T. M. care a declarat cu ocazia audierii sale că minorul cerea ca mama sa să vină la el, iar la a doua solicitare s-a deplasat aceeaşi asistentă care a constatat de această dată că minorul se afla în grupul sanitar al salonului cu nr. 41 şi plângea după mama sa. Asistenta l-a condus pe minor în salon şi l-a aşezat în pat .
În jurul orelor 14,15 minute o asistentă de la secţia fizioterapie a anunţat
asistentele de la secţia boli infecţioase că un copil de pe secţia lor a căzut, se pare de la geamul grupului sanitar. S-a deplasat imediat asistenta C. C. dar şi celelalte asistente de pe secţie , însă minorul era deja la secţia de urgenţe a spitalului , fiind găsit întins pe jos şi inconştient de către martora F. H. internată în acea perioadă şi ea în spital.
Probele administrate în cauză au stabilit în mod cert faptul că martora F.
H. nu l-a găsit pe minor în zona verde , în dreptul geamului de la baia salonului nr. 41.
Audiată de către instanţă fila 156 dosar martora declară că era internată în
spital, se deplasa spre secţia de urgenţă şi la un moment dat l-a văzut pe minor în spaţiul verde al incintei, în grădină. A crezut iniţial că este o păpuşă sau haine aruncate dar când s-a apropiat a constata că era vorba de un copil care era căzut cu faţa în jos, cu mâna sub el, era inconştient. Când martora l-a luat în braţe , a constatat că minorului îi curgea sânge din nas şi imediat l-a dus la secţia de urgenţă a spitalului. La scurt timp minorul a fost dus de angajaţii Smurd la Spitalul de Pediatrie S. iar angajaţii spitalului au mai sudat un rând de bare verticale la geamul de unde minorul a căzut. Susţine martora că în mod cert minorul putea să alunece printre gratiile verticale ale geamului de la baie, fereastra fiind deschisă în acel moment.
Din verificările efectuate, procesul verbal de reconstituire şi planşele fotografice
rezultă că salonul cu nr. 41 este amplasat la etajul 1 al imobilului, iar în interiorul salonului se afla amplasat un grup sanitar, ambele încăperi fiind prevăzute cu geamuri. Fiecare geam este prevăzut pe exterior cu grilaj metalic fixat de rama geamului, mai exact toate geamurile imobilului sunt prevăzute cu grilaje metalice. Singura problemă a fost aceea că aceste grilaje erau sudate , cele verticale la o distanţă care a permis unui copil relativ mic să se strecoare printre aceste grilaje, în speţă minorul încercând probabil să se iute după mama sa, şi astfel să alunece printre grilaje . Acesta este şi motivul pentru acre angajaţii Spitalului M. au suplimentat cu încă două rânduri grilajele orizontale, după incidentul petrecut cu partea vătămată.
În acest sens este şi declaraţia martorului Ş. A., angajat al Spitalului
Municipal M. , în calitate de referent şi care are atribuţii de coordonare echipe de întreţinere, care a declarat că în luna aprilie 2009, secţia de boli contagioase avea geamurile prevăzute cu gratii fixe în exterior , iar după producerea incidentului s-au sudat fire de metal pe orizontală la toate geamurile secţiei. Astfel, în mod cert ,instanţa şi-a format convingerea că geamul de la care minorul a căzut era prevăzut ca de altfel toate celelalte geamuri doar cu gratii verticale care permiteau dată fiind greutatea mică a copilului să alunece printre acestea, ceea ce s-a şi întâmplat.
Toate aceste probe se coroborează cu certificatul medico legal care stabileşte că
minorul a prezentat leziuni traumatice pe faţa vestibulară a buzei inferioare parameridian stânga, T.C.C acut închis, fractură de piramidă nazală, fractură humerus, leziuni care au necesitat 21/22 zile îngrijiri pentru vindecare şi care s-au putut produce prin cădere de la un nivel la altul.
Instanţa va înlătura ca fiind declaraţii neadevărate depoziţiile martorelor –
asistente medicale C. C. D., C. T. M., N. E. M. şi M. A. care susţin că era imposibil ca minorul să alunece printre grilajele geamului de la baie dat fiind faptul că acest geam era prevăzut atât cu grilaje fixe verticale cât şi orizontale şi că spaţiul între acestea era de aproximativ 22 cm. Mai mult, martora M. A. care are calitatea de asistentă a susţinut, într-un mod cel puţin bizar şi care pune îndoieli asupra profesionalismului acesteia că leziunile descrise în certificatul medico legal şi care le-a prezentat minorul s-ar fi putut produce atât prin cădere de la înălţime dar şi prin cădere – împiedecare pe plan orizontal, încercând astfel să sugereze că minorul ar fi coborât în incinta curţii spitalului şi că probabil s-au fi împiedecat.
Este regretabil că persoane adulte care au şi calificare medicală au încercat, în
opinia instanţei, să formeze acestei o convingere falsă asupra evenimentului care s-a petrecut în incinta Spitalului Municipal M. care a avut în prim plan un copil în vârstă de 7 ani şi a cărui finalitate putea fi una cu consecinţe foarte grave.
Declaraţiile acestora sunt combătute de absolut toate probele administrate în
cauză, astfel că vor fi înlăturate de către instanţă.
Într-adevăr culpabile de incidentul survenit nu sunt martorele în calitatea lor de
asistente medicale, însă instituţia în sine respectiv Spitalul Municipal M. prin reprezentant legal avea obligaţia şi are această obligaţie de a asigura securitatea pacienţilor săi , în orice modalitatea mai ales a copiilor minori internaţi în secţiile spitalului.
Susţinerea inculpatului – Spitalul Municipal M. că astfel de evenimente nu s-
au mai petrecut , ori că lipseşte legătura de cauzalitate între fapta inculpatului şi urmarea socialmente periculoasă, în sensul că nu s-au încălcat de către inculpat atribuţiile de serviciu, nu poate fi primită de către instanţă pentru următoarele argumente:
1.Nu poate fi reţinut cazul fortuit în sensul prevederilor art. 47 cod penal, dat
fiind faptul că inculpatul nu se poate prevala de accepţiunea că nu a putut să prevadă rezultatul socialmente periculos , atâta timp cât geamurile întregului imobil erau prevăzute cu gratii verticale. Tocmai datorită prevederii rezultatului socialmente periculos , întregul imobil avea geamurile securizate în sensul că în exterior erau grilaje verticale, iar ulterior survenirii incidentului acestea au fost suplimentate şi cu grilaje orizontale.
O faptă se consideră săvârşită în caz fortuit când sunt îndeplinite condiţiile:
– Rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecinţa intervenţiei unei
împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului
– Între împrejurarea neprevăzută şi rezultatul produs trebuie să existe
legătura de cauzalitate. Dacă nu există o atare legătură de cauzalitate în sensul că rezultatul s-ar fi produs ca urmare a acţiunii ori inacţiunii făptuitorului şi fără intervenţia neprevăzută a energiei străine, nu există caz fortuit
– Făptuitorul să fi fost în imposibilitate de a prevedea intervenţia împrejurării
care a produs rezultatul. Imposibilitatea se referă la intervenţia împrejurării în momentul de apariţie al acestei împrejurări şi nu la rezultatul care poate fi în genere previzibil.
– Astfel cazul fortuit se deosebeşte de lipsa de vinovăţie generată de situaţia
subiectivă a făptuitorului unde neprevederea poartă asupra rezultatului acţiunii/ inacţiunii lui, se datorează limitelor sale, de cunoaştere ( subiective).
2.Vătămarea corporală a părţii vătămate se datorează în mod indubitabil
încălcării de către inculpat a prevederilor legale în materia siguranţei pacienţilor, deci inacţiunii acestuia (neluării măsurilor suficiente şi corespunzătoare în vederea asigurării securităţii pacienţilor minori).
În ce priveşte lipsa de cauzalitate invocată şi respectarea atribuţiilor de
serviciu, instanţa apreciază că latura materială a infracţiunii de vătămare corporală din culpă s-a realizat în acest caz printr-o inacţiune şi anume aceea de a nu lua măsurile corespunzătoare şi suficiente care să asigure pacienţilor minori internaţi, în cazul în speţă la secţia de boli infecţioase, siguranţa vieţii.
În drept, fapta inculpatului persoană juridică Spitalul Municipal M. de a
nu asigura în mod suficient şi corespunzător geamul de la baia salonului în care era internat minorul C. C. în vârstă de 7 ani, situaţie care a condus la alunecarea minorului printre gratiile fixe verticale şi căderea acestuia de o înălţime de peste 3 m şi producerea de leziuni vindecabile în 21/22 zile îngrijiri medicale întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art.184 alin. 1 şi 3 cod penal.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni , cu aplicarea art. 71 ind. 1 cod penal
instanţa va condamna pe inculpat la pedeapsa amenzii penale de 5000 lei.
La aplicarea amenzii penale, instanţa s-a orientat spre minimul acestei
pedepse, apreciind că aceasta va conduce la responsabilizarea inculpatului , în speţă a unităţii spitaliceşti.
Inculpatului i se vor pune în vedere dispoziţiile art. 479 ind. 8 cpp, privind
obligaţia de a achita această amendă penală în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa constată că partea vătămată
aşa cum s-a menţionat s-a constituit parte civilă cu sumele de : 1987 lei despăgubiri materiale şi 50.000 lei daune morale iar Spitalul Clinic de Pediatrie S. cu suma de 2694,93 lei cheltuieli cu spitalizarea părţii vătămate.
În temeiul art. 14,346 cpp raportat la art. 313 alin. 1 din Lg. 95/2006
coroborat cu art. 998, 999 cod civil, inculpatul faţă de daunele create sănătăţii părţii vătămate, va răspunde potrivit legii privind reforma sistemului sanitar, şi are obligaţia de a repara prejudiciul cauzat furnizorilor de servicii medicale , în sensul achitării sumei de 2694,93 lei către Spitalul Clinic de Pediatrie S., sume dovedite conform decontului filele 119/120 dosar.
Despăgubirile materiale solicitate de partea civilă, vor fi acordate în
cuantumul dovedit şi anume suma de 1050 lei sumă ce reprezintă contravaloarea transportului efectuat de către martorul M. G. audiat în cauză fila 121 dosar. Celelalte înscrisuri depuse la dosar de partea vătămată respectiv bonuri fiscale pentru achiziţionarea diferitelor medicamente, bilete de transport autobuz , chitanţe fiscale nu fac dovada certă a efectuării unor cheltuieli cauzate de vătămarea suferiră de partea civilă.
Potrivit art. 14 alin. 3 cpp şi art. 998 cod civil orice faptă a omului care
cauzează altuia un prejudiciu , obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara. Astfel potrivit principiului reparaţiei daunelor morale, trebuie recunoscut în cadrul leziunilor corporale, despăgubiri având rolul de a da o compensare victimei. În cazul de faţă au existat şi prejudicii morale decurgând din traumele fizice şi psihice suferite de partea vătămată, sechelele postraumatice care au afectat negativ calitatea vieţii minorului, comparativ cu situaţia anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
Instanţa a apreciat că se justifică acordarea de daune morale ca ,,preţium
dolores,, în compensarea traumelor fizice şi psihice suferite. Leziunile de 21/22 zile îngrijiri medicale sunt suferinţe fizice care necesită o perioadă lungă de convalescenţă, şi au fost dovedite actele medicale, cât şi de diagnosticul existent, de scrisoarea medicală deţinută de partea vătămată şi tratamentele medicale prescrise în certificatul medico legal.
În ceea ce priveşte cuantumul acordat de instanţă de 5000 lei cu titlu de daune
morale şi cel solicitat de partea vătămată de 50.000 lei , este o diferenţă care este determinată de aprecierea instanţei care a dorit ca acordarea de daune morale să suplinească suferinţele fizice şi psihice ale acesteia şi nu să devină un mijloc de îmbogăţire.
Pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 cod penal
instanţa va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. C cpp raportat la art. 11 pct. 2 lit. A cpp, având în vedere că textul de lege care incriminează această faptă penală nu prevede posibilitatea săvârşirii infracţiunii de către o persoană juridică. Latura obiectivă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu constă în încălcarea unei îndatoriri de serviciu de către un funcţionar public sau alt funcţionar şi nu de către o persoană juridică.
În temeiul art. 191 copp instanţa pronunţând soluţia condamnării
inculpatului va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 60 lei.
