C. proc. pen., art. 453 lit. a)
Faţă de natura, gravitatea şi caracterul ireversibil al afecţiunilor pe care le prezintă condamnatul şi posibila evoluţie a acestora, şi faţă de condiţiile concrete de viaţă asigurate în peniten
ciar, instanţa poate aprecia că executarea pedepsei în regim de detenţie ar putea periclita grav sănătatea şi viaţa condamnatului.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1963 din 22 martie 2005
Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală, la data de 17 octombrie 2003, petentul-condamnat S.F. a solicitat instanţei ca prin hotărâre să dispună amânarea executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 575 din 12 noiembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2018/2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
In motivarea în fapt a cererii, petentul-condamnat a arătat că a fost diagnosticat cu mai multe afecţiuni grave, care împreună converg spre o stare generală de sănătate precară care îl pun în imposibilitatea executării pedepsei într-un loc de detenţie.
Petentul-condamnat a mai precizat că raportat la aceleaşi diagnostic, a mai beneficiat de trei amânări ale executării pedepsei.
In drept, petentul-condamnat şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen.
In dovedirea cererii, petentul-condamnat a înţeles să solicite proba cu expertiza medico- legală.
La dosar au fost depuse următoarele acte: copii adeverinţe medicale, copie decizia penală nr. 2018 din 20 aprilie 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, copie sentinţa penală nr. 575 din 12 noiembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, copie bilet ieşire din spital, copie raport expertiză medico-legală, copie sentinţa penală nr. 572 din 27 septembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, copie sentinţa penală nr. 588 din 13 iunie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, copie sentinţa penală nr. 329/2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, referat întocmit de biroul executări penale de pe lângă Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală.
In cauză a fost întocmit un referat de expertiză medico-legală din care rezultă că petentul-condamnat S.F. prezintă diagnosticul „Adenocarcinom de prostată, atcrosclcroză cerebrală cu accident vascular cerebral în antecedente şi sindrom pseudobulbar, tuberculoză pulmonară sechelară şi tulburare depresie-reactivă cu elemente anxioase pe fond vascular şi involutiv”.
Prin sentinţa penală nr. 923 din 13 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, a respins cererea de amânare a executării pedepsei cu motivarea că în raport cu actualul stadiu evolutiv al bolilor de care suferă condamnatul, acesta poate executa pedeapsa, el beneficiind de asistenţă medicală în cadrul reţelei sanitare a A.N.P.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul S.F., care a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, pe fond, amânarea executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 923/ A din 6 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul, reite-rându-se motivarea primei instanţe, la care s-au adăugat concluziile din cadrul I.M.L. Prof. dr. Mina Minovici Bucureşti, conform cărora condamnatul nu s-ar afla în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Nemulţumit de această decizie, condamnatul S.F., a formulat re-
curs pe care, în termen legal, l-a înaintat înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
El reia motivele din apel, arătând că, faţă de afecţiunile grave de care suferă, se află realmente în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Recursul este întemeiat.
Conform actelor medicale şi medico-legale depuse la dosar, condamnatul recurent prezintă diagnosticul:
– adenocarcinom de prostată cu metastaze osoase;
– ateroscleroză cerebrală cu accident vascular cerebral în antecedente, posibil ischemic;
– tuberculoză pulmonară sechelară;
– tulburare depresivă.
In raport cu natura şi evoluţia acestor afecţiuni grave, raportul de expertiză medico-legală concluzionează că S.F poate beneficia de asistenţă medicală şi în cadrul A.N.P., fiind inapt efort şi necesitând reevaluări periodice.
Actul medico-legal datează din 20 ianuarie 2004.
Intre timp, adeverinţa nr. 5496 din 30 august 2004 a Spitalului Clinic Prof. dr. Th. Burghele a arătat că este netransportabil şi că are diagnosticul adenocarcinom prostatic operat, sondă uretro-vezicală „a demeure”.
Instanţa de apel a solicitat avizul Comisiei de Avizare şi Control care aprobă concluziile raportului medico-legal de expertiză făcând însă trimiterea următoare: „..prin semnătura sa, medicul delegat al reţelei medicale a D.G.P. şi-a asumat responsabilitatea asupra posibilităţii efectuării tratamentului necesar în cadrul reţelei medicale a
D.G.P.”. In data de 18 octombrie 2004, aceeaşi comisie concluzio-
nează: „In aceste condiţii singura apreciere pe care suntem obligaţi să o facem în raport de art. 453 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., este că numitul S.F. nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa numai în condiţiile respectării stricte a indicaţiilor medicale din conţinutul şi concluziile expertizei medico-legale raportate la condiţiile concrete de viaţă asigurate în penitenciar, condiţii pe care noi nu le cunoaştem’’.
Rezultă că prin acest raport mcdico-legal comisia îşi asumă responsabilitatea unor concluzii tară a cunoaşte condiţiile concrete de viaţă şi tratament de care reţeaua A.N.P. dispune.
Curtea a analizat şi coroborat actele medicale şi mcdico-legale, au concluzionat că, faţă de natura, gravitatea şi caracterul ireversibil al afecţiunilor pe care le prezintă condamnatul a ţinut cont de evoluţia acestora, executarea pedepsei în regim de detenţie în acest moment ar periclita grav sănătatea şi viaţa condamnatului, astfel că recursul său a fost admis, cele două hotărâri au fost desfiinţate, iar pe fond s-a dispus admiterea cererii de amânare a executării pedepsei pe un an de zile.
