în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen. pot cere revizuirea: oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale, soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, precum şi procurorul din oficiu poate să iniţieze procedura revizuirii.
Dacă cererea de revizuire este formulată de o persoană care nu a fost parte în proces şi nici nu are calitatea de soţ sau de rudă apropiată a condamnatului, cererea de revizuire este inadmisibilă în principiu.
Decizia penală nr. 38 din 22 ianuarie 2009
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa penală nr. 62774 martie 2008, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen., respingerea cererii de revizuire a sentinţei penale 2012/27.04.2004 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 163/1.03.2005 a Curţii de Apel Iaşi, formulată de N.T.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 580/45/2007 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, N.T. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 163/01.03.2005 pronunţată în dosarul nr. 455/2005 al Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei penale nr. 2012/27.04.2004 a Judecătoriei Iaşi.
In motivarea cererii, s-a arătat că după pronunţarea hotărârii de condamnare s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, conform art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., în sensul că familiile A. şi H. au ocupat în mod abuziv o suprafaţă de 1.689 mp, aşa cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul civil nr. 19347/2006 al Tribunalului Iaşi.
De asemenea, s-a mai invocat de către N.T. că a nu a fost citată în calitate de parte în proces, încălcându-i-se astfel, dreptul la apărare, inclusiv dreptul de a propune şi de a administra proba cu înscrisuri, cu expertiză topografică; instanţa a desfiinţat un înscris ce nu aparţinea inculpatului; instanţa nu a apreciat, în mod corect probele administrate; nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 7/1996 şi nici hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Prin încheierea din 13.11.2007 a Curţii de Apel Iaşi, în baza dispoziţiilor art. 393 şi art. 399 C. proc. pen., cauza a fost scoasă de pe rol şi trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
In conformitate cu art. 399 C. proc. pen., în cauză au fost efectuate cercetări de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi. Prin concluziile formulate, parchetul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulate de N.T. împotriva sentinţei penale nr. 2012/27.04.2004, pronunţată în dosarul nr. 17314/2003 al Judecătoriei Iaşi.
Analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilităţii în principiu, conform art. 403 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2012/27.04.2004 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 17314/2003, inculpatul D.D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentm săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi la pedeapsa de 3 luni închisoare pentm săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.; de asemenea, în baza art. 348 C. proc. pen., instanţa a dispus desfiinţarea integrală a memoriului tehnic.
Sentinţa pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost apelată de către inculpatul
D.D. şi părţile vătămate A.N. şi A.M., Tribunalul Iaşi admiţând apelurile şi desfiinţând, în parte, sentinţa penală atacată.
Prin decizia penală nr. 163/01.03.2005 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 580/45/2007, au fost respinse ca nefondate recursurile inculpatului şi pârtilor vătămate împotriva deciziei penale nr. 1019/28.10.2004.
Prin cererea din data de 31.08.2007, N.T. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 163/01.03.2005 a Curţii de Apel laşi.
S-a constatat de către instanţa de fond că numita N.T. nu are calitatea prevăzută de lege pentru a exercita calea de atac a revizuirii cu privire la sentinţa penală nr. 2012/27.04.2004, având în vedere că aceasta nu a fost parte în proces, nefigurând printre persoanele prevăzute de art. 396 C. proc. pen.
Hotărârea Judecătoriei Iaşi a fost apelată de către N.T., care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei penale, arătând că s-a făcut o gravă eroare judiciară, prin faptul că s-a dispus prin hotărârea a cărei revizuire se cere desfiinţarea unei cărţi funciare care redă un teren, în parte, vândut unui cumpărător de bună-credinţă. In acelaşi timp, a susţinut că este adevărat că nu a fost parte în proces, dar procurorul trebuia din oficiu să iniţieze procedura revizuirii în favoarea inculpatului, drept pentru care se impune trimiterea cauzei la parchet în acest sens.
Tribunalul Iaşi, prin decizia penală nr. 302/27 iunie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de N.T., reţinând că, în conformitate art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pot cere revizuirea: oricare parte în proces, în limitele calităţii sale procesuale, soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, precum şi procurorul din oficiu poate să iniţieze procedura revizuirii.
Cum N.T. nu a fost parte în proces şi nici nu are calitatea de soţ sau de rudă apropiată a condamnatului D.D., în mod legal prima instanţă a constatat că este inadmisibilă în principiu cererea acesteia de revizuire.
Hotărârile pronunţate în cauză au fost recurate, în termen legal, de N.T., care a susţinut că s-a adresat instituţiilor abilitate cu o cerere privind necesitatea revizuirii unei condamnări penale, în special a dispoziţiilor date în latura civilă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual de către inculpatul D.D., expert topo care a efectuat la cererea sa o lucrare de specialitate asupra unui amplasament imobiliar din municipiul laşi. Prin hotărârea pronunţată, i s-a îngrădit posibilitatea folosirii căii extraordinare de atac cu motivaţia greşită a neparticipării sale procesuale.
Prin decizia penală nr. 38 din 22.01. 2009, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, recursul formulat de N.T., reţinând că, în raport de faptele deduse judecăţii privindu-1 pe inculpatul D.D., instanţele de fond, apel şi recurs nu au stabilit că N.T. ar avea calitatea procesuală de parte vătămată.
Corelativ acestui aspect, în mod corect s-a reţinut de către instanţele învestite cu cererea de revizuire că N.T. nu a avut calitatea de parte în judecata fondului.
Sediul materiei îl constituie dispoziţiile art. 396 C. proc. pen., care prevede în trei alineate distincte care sunt persoanele şi organele care au rol în declanşarea procedurii. în alin. (1) se precizează persoanele care „pot cere” revizuirea, în alin. (2) se lasă procurorului facultatea ca din oficiu „să iniţieze” procedura revizuirii, iar în alin. (3) se impune organelor de conducere la care se referă art. 145 C. pen., care au cunoştinţă despre vreun temei de revizuire, obligaţia „să sesizeze” pe procuror.
Potrivit alin. (1) lit. a) a art. 396 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută de oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale. N.T. nu a avut niciuna dintre calităţile procesuale prevăzute de art. 23 şi 24 C. proc. pen.
Prin urmare, instanţele corect au hotărât în raport de normele procesual penale că cererea de revizuire este inadmisibilă în principiu.
