C. proc. pen., art. 453 alin. (1) lit. a)
Instanţa de fond nu a expus motivele pe care şi-a întemeiat soluţia de admitere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, întrucât nu avea „concluziile” raportului de expertiză medico-legală.
Decizia penală nr. 139 din 25 februarie 2010
Prin sentinţa penală nr. 548/1.10.2009, Tribunalul Iaşi a admis cererea formulată de petentul condamnat B.P. şi, în consecinţă, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus întreruperea executării pedepsei de 9 ani şi 6 luni ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de C. pen., aplicată prin sentinţa penală
nr. 632 din 27.09.2006 a Tribunalului Iaşi, pe o durată de trei luni, începând cu data pronunţării prezentei sentinţe.
Pronunţând accastă sentinţă, Tribunalul Iaşi a reţinut că petentul B.P. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 9 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 632/27.09.2006 a Tribunalului Iaşi, motivând că starea sănătăţii sale nu îi permitea, la acel moment, continuarea
executării pedepsei aplicate, în regim de detenţie. In dovedirea cererii petentul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale
In termen legal, procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi a recurat sentinţa penală sus-menţionată, solicitând respingerea cererii formulată de condamnat.
Curtea dc apel a analizat legalitatea şi temeinicia recursului formulat prin prisma dispoziţiilor art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 3856 alin. (1), 2 C. pen., constatând următoarele:
Dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. impun strict asupra cazurilor în care poate fi amânată executarea pedepsei închisorii, anume: ,,a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care facc imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; în acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului sc va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condiţiile prevăzute de art. 1391, care se aplică în mod corespunzător”. Or, raportul de expertiză medico-legală, concluzionează că B.P. prezintă diagnostic de: „Neoplasm bronho-pulmonar LIS T2 Nx Mx. Pleurezie maligna stg. – în cantitate medie. Pahipleurită stg. Angină pcctorală de efort. Hipertensiune arterială esenţială. Dublă leziune mitrală reumatismală. Aritmie extrasistolică ventriculară. Evaluare clinico-biologică şi imagistică Chimioterapie primară. Tulburări de nutriţie. Neccsită tratament citostatic, igieno-dietetic, dispensarizare. Comisia recomandă întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de trei luni, timp în care va efectua tratamentul recomandat”.
Concluziile statuează printr-o „recomandare” şi nu o „constatare” că boala gravă ar face „imposibilă executarea pedepsei”.
Deci prima condiţie impusă de norma incriminatorie nu este îndeplinită în cauză.
Asupra celei de a doua condiţii a aprecierii instanţei asupra pericolului social concret, instanţa a motivat considerentele reţinute.
Astfel, faţă de solicitarea instanţei către I.M.L. Iaşi, respectiv adresa de la dosarul Tribunalului Iaşi, în baza încheierii de şedinţă din 21 iulie 2008 a Tribunalului Iaşi – obiectivul stabilit fiind „dacă afecţiunile de
care suferă îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa” şi concluziile raportului de expertiză medico-legală care „recomandă” şi nu statuează expres – instanţa de apel constatând că nu s-a răspuns solicitării conform dispoziţiilor art. 453 lit. a), iar instanţa de fond trebuia să revină la I.M.L. în acest sens.
Constatând că dispoziţia instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care s-a întemeiat, conform dispoziţiilor art. 3899 pct. 9 – în baza art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. a fost admis recursul procurorului şi a s-a trimis cauza la instanţa dc fond pentru a fi rejudecată, instanţa dc rcjudecare urmând a reface cercetările judecătoreşti, în sensul solicitării I.M.L. să concluzioneze prin raportul de expertiză medico-legală, „constatând” în sensul dispoziţiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen. şi nu „recomandând”. De altfel, instanţa de fond a dispus în acest sens, însă, I.M.L. nu a răspuns solicitării, iar instanţa de fond nu a mai revenit pentru ca, prin expertiza efectuată „să se constate” şi nu „ să se recomande”.
