DECIZIA PENALĂ NR. 616 Şedinţa publică din data de 14 iulie 2008
Prin sentinţa penală nr. 294 din data de 12.12.2007, pronunţată de Judecătoria G ă e ş t i, în dosarul nr(…) inculpatul E. D., fiul lui T. şi J., ns.la 5.05.1970 în loc.G. de E., judeţul P, domiciliat în com. E., sat Broşteni, judeţul D, CNP_ , a fost condamnat la pedepsele de: -6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 78 al.1 cu aplic.art.13 c.p., art. 37 lit.b c.p. şi art. 74, 76 c.p; – 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 79 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art.13 c.p., art. 37 lit.b c.p. şi art. 74,76 c.p. În baza art. 33 lit.a şi art. 34 lit.b c.p., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului şi s-a stabilit ca în final să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 c.p. i s-au interzis inculpatului – ca pedepse accesorii -drepturile prev. de art. 64 lit.a şi b c.p. Conform art. 191 c.pr.penală, inculpatul a fost obligat la 550 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond în baza probelor administrate a reţinut în esenţă că în seara zilei de 21.06.2006, în jurul orelor 23,00 inculpatul E. D. a fost surprins conducând pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere şi aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice ( o alcoolemie de 1,25 gr.%0). S-a apreciat că faptele astfel cum au fost mai sus descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev.de art. 78 al.1 şi art. 79 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002, fapte aflate în concurs real. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prev.de art. 72 c.p., respectiv limitele de pedeapsă prev.de textele incriminatoare, gradul de pericol social al infracţiunilor, evidenţiat prin prisma împrejurărilor în care au fost comise, persoana inculpatului care, deşi este recidivist, s-a prezentat în faţa instanţei şi a recunoscut în faza de urmărire penală săvârşirea celor două infracţiuni, situaţie faţă de care au fost reţinute circumstanţe atenuante personale şi coborâte pedepsele sub minimul special.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul E. D., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi a solicitat în esenţă admiterea apelului şi achitarea sa în baza disp.art. 11 pct.1 lit.a c.pr.penală, deoarece nu se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost dedus judecăţii. Prin decizia penală nr. 73 din 15.04.2008, pronunţată de Tribunalul D â m b o v i ţ a a fost admis apelul declarat de inculpatul E. D., desfiinţată în parte sentinţa atacată sub aspectul laturii penale a cauzei în sensul că a fost înlăturată dispoziţia privind interzicerea exercitării de către inculpat, pe perioada executării pedepsei a dreptului de a alege prev.de art.64 al.1 lit.a teza I c.p., ca pedeapsă accesorie. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunţa această decizie tribunalul a reţinut în esenţă, că în seara zilei de 21.06.2006 în jurul orelor 23,00 inculpatul a fost surprins conducând pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere şi aflându-se subinfluenţa băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 1,25 gr.%0. Prin urmare în mod corect, s-a apreciat de către instanţa de fond că faptele săvârşite de inculpat în modalitatea expusă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev.de art. 78 al.1 şi art. 79 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002, fapte aflate în concurs real prev.de art. 33 lit.a c.p. De asemenea în mod corect s-a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea în stare de recidivă postcondamnatorie reglementată de art. 37 lit.b c.p., deoarece din fişa de judiciar a acestuia rezultă că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 3 ani 6 luni şi 8 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 366/7.04.1993 a Judecătoriei G ă e ş t i. S-a mai reţinut că, apărarea inculpatului în sensul că nu el a fost conducătorul autoturismului ci o altă persoană pe nume G D., nu poate fi primită de instanţa de control judiciar, aceasta – apărarea apelantului inculpatului – având la bază numai simpla, dar nejustificata, schimbare de declaraţie a martorilor G U., E. J. şi G D.. De altfel, în mod argumentat, instanţa de fond a înlăturat ca nesincere declaraţiile acestor martori care au revenit asupra declaraţiilor iniţiale date în faza de urmărire penală, fără a justifica această revenire. Şi individualizarea pedepselor aplicate inculpatului a fost corect realizată de instanţa de fond, care dând eficienţă disp.art.72 c.p. şi având în vedere persoana inculpatului a apreciat că se impune reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante personale prev.de art.74 c.p., coborând astfel în conformitate cu art. 76 c.p., pedeapsa sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare. Dată fiind însă natura infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, tribunalul a apreciat drept excesivă măsura interzicerii exercitării de către inculpat pe durata executării pedepsei principale a drepturilor prev.de art. 64 al.1 lit.a teza I c.p., privind dreptul de a alege, ca pedeapsă accesorie. Faţă de acest considerent, în mod corect tribunalul în temeiul art. 379 pct.2 lit.b c.pr.penală, a admis apelul declarat de inculpatul E. D., a desfiinţat în parte sentinţa atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în sensul înlăturării dispoziţiei privind interzicerea exercitării de către inculpat pe perioada executării pedepsei a dreptului de a alege prev.de art. 64 al.1 lit.a teza I c.p., ca pedeapsă accesorie
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le ca fiind netemeinice şi nelegale, deoarece instanţele în mod greşit au dat eficienţă procesului verbal de constatare a infracţiunii încheiat de organul de poliţie, precum şi declaraţiei martorului propus de anchetatori. Mai mult decât atât martorul U. D., persoană ce se afla de pază la o şcoală din apropierea locului unde a fost oprit autoturismul nu a văzut momentul în care organul de poliţie a oprit autoturismul şi nici persoana care a coborât de la volan, ci doar pe lângă maşina oprită erau două persoane aflate în stare de ebrietate. Pe de altă parte, nu s-a avut în vedere atitudinea avută de martorul G D., care în faţa instanţei a declarat că deşi consumase alcool, el a fost cel care a condus autoturismul de la Restaurantul S. spre oraş şi nu recurentul. Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.c c.pr.penală. Curtea examinând hotărârile recurate, în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 şi art. 385/9 c.pr.penală, constată că recursul este nefondat, aşa cum se va arăta în continuare: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G ă e ş t i, nr.836/P/2006 din 21.04.2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului E. D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 78 al.1 şi art. 79 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea finală a art. 33 lit.a c.p., art. 13 c.p. şi art. 37 lit.b c.p., pentru fiecare infracţiune. S-a reţinut în esenţă, că în seara zilei de 21.06.2006 în jurul orelor 23,00 agenţii de poliţie aflaţi în serviciul de patrulare au încercat să oprească din trafic autoturismul marca E. 1310 cu nr. de înmatriculare_ , dar întrucât conducătorul auto nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de agentul de poliţie s-a procedat la urmărirea în trafic a autoturismului menţionat, reuşindu-se blocarea acestuia după cca.800 m. În aceste împrejurări a fost identificat la volanul autovehiculului urmărit inculpatul E. D., care a recunoscut că nu posedă permis de conducere şi că a consumat băuturi alcoolice ( a se vedea declaraţia din dosarul de urmărire penală dată la 21.06.2006 şi aflată la pagina 5 ), situaţie ce a determinat conducerea acestuia la Spitalul Orăşenesc G, unde la orele 23,15 s-a recoltat prima probă de sânge. Din buletinul de analiză toxicologică nr.2096 din 3.07.2006 rezultă că inculpatul E. D. avea o alcoolemie de 1,25 gr.%0. Din adresa nr. 20795/10.07.2006 a Serviciului Public Comunitar – Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări D, se confirmă faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere. Din fişa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la fila 8 dosar urmărire penală, rezultă că acesta a suportat mai multe condamnări în principal pentru infracţiuni de furt calificat, din ultima pedeapsă fiind liberat condiţionat la 25.01.2003. S. probele, instanţele anterioare au ajuns la concluzia că inculpatul se face vinovat pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, astfel că au dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, cu în regim de detenţie. Probele administrate în cauză respectiv, procesul verbal de constatare a infracţiunii din 21.06.2006, încheiat în prezenţa martorilor asistenţi U. D. şi E. J., declaraţiile acestor martori, declaraţia inculpatului E. D. din 21.06.2006, de recunoaştere a infracţiunilor, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2096 din 3.07.2006, întocmit de Laboratorul de Medicină Legală N. Minovici B, buletinul de examinare clinică, declaraţia martorei G U., confirmă din plin vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni pentru care a fost dedus judecăţii. Împrejurarea că martorul G D. a declarat că s-a aflat în autoturismul inculpatului şi că deşi consumase băuturi alcoolice el a fost cel care a condus, nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, astfel încât în mod corect instanţele au înlăturat această declaraţie ca fiind nesinceră. Urmează însă a se observa că şi martorul E. J., s-a aflat în autoturismul inculpatului în seara zilei de 21.06.2006 dar acesta spre deosebire de martorul G D., a arătat o altă situaţie de fapt, respectiv cea reţinută în rechizitoriu, în sensul că E. D. a fost cel care a condus autoturismul, fiind în stare de ebrietate şi deoarece mergea cu farurile stinse ( în jurul orelor 23,00 ), organul de poliţie a încercat că-l oprească prin semnal regulamentar, dar acesta nu a oprit fiind ulterior blocat în trafic. În raport de aceste împrejurări, Curtea apreciază că recursul declarat de inculpatul E. D. este nefondat şi pe cale de consecinţă urmează a fi respins în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b c.pr.penală. Văzând şi disp.art.192 al.2 c.pr.penală.
