Conducerea cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, de către o persoană care nu este surprinsă asupra faptei. Expertiza de recalculare a alcoolemiei. Forţă probantă. Circulaţie rutieră


TRIBUNALUL MUREŞ

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA PENALĂ

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 145/308/2010 (Număr în format vechi 6123/2010)

Dosar nr. 145/308/2010 (Număr în format vechi 6123/2010)

Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr. 2991

Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr. 2991

DECIZIA PENALĂ NR.52/A

Şedinţa publică din 10 februarie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: S.B.

JUDECĂTOR: I.L.

GREFIER: S.C.G.

Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror S.C., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.

Pe rol pronunţarea soluţiei asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara, împotriva sentinţei penale nr.103 din 18.06.2010, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul nr.145/308/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale reprezentantului Ministerului Public şi ale părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă publică din data de 12 ianuarie 2011, care face parte integrantă din prezenta decizie şi când pronunţarea s-a amânat pentru data de 25.01.2011 şi apoi pentru data de azi.

T R I B U N A L U L,

Prin sentinţa penală nr. 103 din data de 18 iunie 2010, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul penal nr. 145/308/2010, instanţa de fond a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penal, raportat la art.10 alin.1 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatului C.C.(fiul lui Constantin şi Margit, născut la data de 27 februarie 1986 în Tg. Mureş, jud. Mureş, domiciliat în XXXXXXX, jud. Mureş, studii 12 clase, ocupaţia – student, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, posesor al CI seria MS, nr. 242237, CNP XXXXXXde sub acuza săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie ce depăşeşte limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.

Pronunţînd această hotărîre, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara din 05 ianuarie 2010 a fost trimis în judecată inculpatul C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 1 din republicată, reţinându-se în sarcina sa că la data de 12 octombrie 2008, în jurul orei 4,00, a condus autoturismul marca MERCEDES cu număr MS-86-CTI având în sânge o îmbibaţie alcoolică situată între 1,62‰ şi 1,85‰, alcoolemie rezultată în urma recalculării.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că în dimineaţa zilei de 12 octombrie 2008, în jurul orelor 3-4 dimineaţa, a fost sunat de nişte colegi pentru a se întâlni la unul dintre ei, respectiv la martorul O.H., că a urcat la volanul autoturismului şi într-o curbă, intenţionând să evite o groapă în carosabil, s-a tamponat uşor cu un care circula din sens opus, că au fost anunţate organele de poliţie care au sosit la faţa locului şi au constatat accidentul, dar că deşi era de faţă, organele de poliţie nu l-au testat alcoolscopic, nu i-au luat nici o declaraţie şi i-au permis să plece acasă unde, fiind mustrat de tatăl său, a consumat circa 200-300 ml wischi, iar în jurul orelor 5,30 a fost chemat la poliţie, unde a fost testat alcoolscopic şi i s-au recoltat probe biologice.

Din probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut şi constatat următoarele:

În dimineaţa zilei de 12 octombrie 2008, în jurul orei 4,00, inculpatul se deplasa dinspre locuinţa sa din Sovata spre vila prietenului său, martorul O.H., cu autoturismul proprietatea tatălui său, marca MERCEDES, cu număr de înmatriculare MS-86-CTI.

Într-o curbă, inculpatul a intrat pe contrasens şi s-a tamponat cu autoturismul marca DACIA Logan cu număr de înmatriculare MS-16-HBA aparţinând societăţii SC “H.” SRL şi care circula în regim de taxi, condus regulamentar de B. Agoston Edvin.

Martorul B. a anunţat organele de poliţie care au sosit la faţa locului, au discutat cu cei doi implicaţi în accident, după care, inculpatul a fost lăsat să plece la domiciliu fără a fi testat alcoolscopic, fără a i se recolta probe biologice şi fără a i se recolta probe biologice şi fără a i se lua o declaraţie.

Martorul B. Agoston Edvin în schimb, a fost condus la sediul Poliţiei din staţiunea Sovata aflat la circa 200-300 metri de locul accidentului, unde a fost testat alcoolscopic rezultatul fiind negativ, şi unde a completat o declaraţie foarte sumară pe un formular, declaraţie în care nu s-a menţionat nimic despre inculpatul implicat în tamponare.

După circa o oră şi jumătate a fost adus şi inculpatul C.C. la sediul poliţiei, testat alcoolscopic şi ascultat, ocazie cu care s-a constatat că acesta a consumat băuturi alcoolice, rezultatul alcooltestului fiind de 0,78 mg/l alcool în aerul expirat (fila 17).

Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice şi în urma analizei a rezultat o alcoolemie de 1,40‰ la prima probă şi 1,20‰ la cea de-a doua probă (fila 30 din dosar).

În urma interpretării alcoolemiei dispusă de organele de urmărire penală, raportat la ora producerii accidentului – 4,00, s-a concluzionat că la ora solicitată, 4,00, alcoolemia inculpatului ar fi fost situată între 1,62‰ şi 1,85‰ (fila 8 din dosar).

În concluziile raportului de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei s-a mai arătat că „declaraţia inculpatului privind consumul de băuturi alcoolice este neconcordantă cu valorile certe stabilite la analiza de laborator”.

În faţa instanţei, martorul B. Agoston Ervin a arătat că la momentul producerii accidentului nu şi-a dat seama dacă inculpatul era sub influenţa alcoolului, doar ulterior, când acesta a revenit la poliţie în jurul orelor 5,00 dimineaţa, iar relativ la cele declarate în faţa organelor de poliţie la 31 ianuarie 2009 (fila 31 din dosar) a arătat că deşi a semnat declaraţia, a făcut-o să „scape” cât mai repede de la poliţie.

Martorii C.M. şi O.H. care au fost audiaţi şi în faţa organelor de urmărire penală, dar şi în faţa instanţei, menţinându-şi declaraţiile, au relevat că inculpatul nu era băut când s-a constatat accidentul şi nici nu s-a pus problema testării alcoolscopice a celor doi implicaţi în accident la acel moment, iar pe de altă parte inculpatului i s-a permis să plece acasă (filele 53, 54 din dosar).

Martorul O.H. a mai relatat că „în seara anterioară a petrecut ceva timp cu inculpatul, însă nu au consumat alcool, nici martorul dar nici inculpatul (fila 54), astfel că împrejurarea relatată de inculpat în sensul că a consumat wischy după ce s-a întors acasă pare plauzibilă.

Aşa fiind, prima instanţă a apreciat că în cauză planează îndoiala atât în ce priveşte existenţa faptei, respectiv dacă inculpatul avea alcoolemia peste limita legală la momentul în care a circulat pe drumurile publice – 12.10.2008 ora 4,00, cât şi în ce priveşte valoarea alcoolemiei la data şi ora respectivă.

În dreptul penal intern, potrivit prevederilor art. 52 Cod procedură penală care consacră prezumţia de nevinovăţie: „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă”. Prezumţia de nevinovăţie constituie componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.

Orice persoană acuzată de săvârşirea unei infracţiuni, potrivit paragrafului 2 al art. 6 din Convenţie, este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi legal stabilită.

Hotărârea instanţei trebuie să fie temeinică, bazată pe dovezi legal administrate, temeinice şi convingătoare, de natură să înlăture orice urmă de îndoială (orice dubiu profită persoanei acuzate).

Condamnarea unei persoane în lipsa unor probe temeinice şi legal administrate, convingătoare, ferme, care să fie de natură a înlătura cea mai mică îndoială reprezintă nerespectarea dreptului persoanei la un proces echitabil.

Principiul prezumţiei de nevinovăţie este de natură a respecta şi dreptul la siguranţa individuală care s-ar vedea înlăturată dacă o persoană ar fi condamnată în baza unor probe incerte, neconcludente, din care lipseşte certitudinea şi care nu sunt în măsură să fundamenteze în fapt şi drept o acuzaţie penală.

Prima instanţă a mai menţionat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “Feltner contra Austriei” din 20 martie 2001 a stabilit că o condamnare a inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăţie care să susţină temeinicia acuzaţiei în fapt şi în drept, atrage constatarea încălcării art. 6 paragraf 2 al convenţiei.

Aşadar, lipsa de consistenţă a probelor conduce la dubiul care profită inculpatului (in dubio pro reo).

Pentru respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: – vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, simpla învinuire neînsemnând şi stabilirea vinovăţiei; – sarcina probei revenind organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal; – concluziile organului judiciar nu sunt obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului penal; – la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea ei definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; – hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Aceste cerinţe constituie argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie dintr-o simplă regulă, într-un drept distinct al fiecărei persoane de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Susţinerile inculpatului că a consumat alcool după accidentul rutier, la domiciliu, după ce a fost condus de martorul O.H., se coroborează cu declaraţiile martorilor, iar expertiza medico-legală de interpretare a alcoolemiei (fila 7 din dosar) nu poate fi o probă certă care să formeze instanţei convingerea că inculpatul a săvârşit fapta, în condiţiile în care nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Având în vedere că la pronunţarea unei condamnări instanţa trebuie să îşi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele de acuzare nu au acest caracter şi nu sunt decisive, lăsând loc nesiguranţei în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă principiului „in dubio pro reo” potrivit căruia „orice îndoială profită inculpatului”.

Regula „in dubio pro reo” constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat de art. 3 Cod procedură penală se regăseşte în materia probaţiunii.

În măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei acuzatului conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia lui în legătură cu fapta care i se impută, judecătorul nu-şi poate forma convingerea certă şi de aceea el trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Hotărârea penală de condamnare trebuie să se întemeieze pe certitudine dobândită pe baza probelor complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă şi nu pe probabilitate, incertitudine.

În cauză s-au administrat probe însă îndoiala că inculpatul a condus pe drum public autoturismul având o alcoolemie peste limita prevăzută de lege persistă, iar alte probe nu se întrevăd şi nu există, îndoiala fiind echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie a inculpatului, fapta pentru care este acuzat neexistând.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, instanţa l-a achitat pe inculpatul C.C., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută şi pedepsită de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, fapta neexistând.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara a declarat apel, în termen legal, arătând că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, criticînd soluţia de achitare a inculpatului, în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, de sub învinuirea comiterii infracţiunii prev. şi ped. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.

În motivele de apel, s-a arătat că achitarea inculpatului este netemeinică, în condiţiile în care, din probele cauzei, rezultă că inculpatul a condus autoturismul său după ce a consumat anterior băuturi alcoolice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică care depăşeşte limita legală, aproximativ 1,62 gr/%o iar gradul de alcoolemie este dat de raportul de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei în ale cărui concluzii se arată că în jurul orei 04,oo – adică ora producerii accidentului –alcoolemia acestuia era între 1,62-1,85%o. În aceleaşi considerente, s-a mai arătat că declaraţiile inculpatului referitoare la consumul de alcool după ora 04,oo şi înainte de ora 05,oo, când a fost testat, nu sunt concordante cu valorile certe stabilite de analiza de laborator, analiză care a făcut referire chiar la cele declarate de inculpatul relativ la orele şi cantităţile de alcool pe care el însuşi a susţinut că le-a consumat la orele 22,00 şi apoi la orele 4,20 , valori pe care prima instanţă le-a ignorat, la fel ca şi susţinerile martorului B. care a arătat că el a observat la un moment dat, inculpatul a dispărut, astfel că poliţia a plecat după el, aşa încît fapta acestuia există şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni (filele 2-4).

Inculpatul a dorit să dea o nouă declaraţie în faţa instanţei de apel, sene în care a fost ascultat, el declarînd că a băut 100-200 ml de Jagermaister în jurul orelor 22,00 seara deci, iar după accident, fiind în stare de şoc, a mai băut Wiskey cu energizante, aşa cum a arătat încă de la început, dar fără a putea preciza cît anume.(fila 15).

Examinând calea de atac promovată, din prisma dispoziţiilor art. 371 Cod procedură penală şi art. 378 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar găseşte fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de apel invocat, acesta este întemeiat, întrucît este evidentă starea de pericol social ce s-a creat prin acţiunea inculpatului. Aceasta, nu doar prin prisma faptei sale de conducere a autoturismului după ce a consumat băuturi alcoolice, ci şi prin prisma împrejurării că a fost implicat întru-un accident auto, din fericire fără urmări grave.

Susţinerile inculpatul din cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţa de control judiciar au fost, practic, cele avute în vedere şi la momentul la care s-a efectuat acea expertiză medico-legală, pe care prima instanţă a înlăturat-o, bazîndu-se pe susţinerile martorilor ascultaţi şi pe menţiunea din finalul concluziilor raportului de expertiză medico-legală.

Referitor la acea expertiză medico-legală efectuată în cauză, aceasta a relevat o alcoolemie mult peste limita minimă admisă ca fiind cea a infracţionalităţii, astfel încît concluziile lor nu pot fi ignorate, în pofida faptului că inculpatul a susţinut contrariul şi a celor reţinut de către instanţa de prim-grad ca probe care înlătură aceste concluzii ale specialistului. Mai mult, fiind vorba de o probă ştiinţifică, valenţa ei nu a fost răsturnată printr-o probă similară, ci prin nişte susţineri ale martorilor aşa cum au reţinut ei realitatea celor întîmplate.

Deşi raportul de expertiză medico-legală a reieşit că dacă susţinerile inculpatului ar fi reale, în sensul că a consumat acel alcool după accident, raportat la ora recoltării primei, dar şi celei de-a doua probe, alcoolemia sa ar fi trebuit să fie de 2,60%o la momentul ingerării, ştiut fiind faptul că metabolismul alcoolului în organism se calculează potrivit curbei Widmark (ce exprimă oxidarea alcoolului cu 0,15 g/kg şi pe oră cu limite maxime între 06-0,20%o/oră) în raport de mai mulţi factori, iar la ora recoltării primei,m respectiv celei de-a doua probe de 2,30%o- 2,46%o. Or potrivit calculelor efectuate alcoolemia inculpatului la ora solicitată era deja de 1,62-1,85%o, ceea ce presupunea că inculpatul consumase alcool înainte de a se fi urcat la volanul maşinii pe care o conducea în momentul în care a fost implicat în respectivul accident rutier. În acest sens, simplele afirmaţii ale martorilor C.M. şi O.H. care au fost audiaţi şi în faţa organelor de urmărire penală, dar şi în faţa primei instanţe şi care au relevat că inculpatul nu era băut când s-a constatat accidentul, nu au forţa probantă necesară să răstoarne acele concluzii ale unui act medico-legal, respective a unei probe ştiinţifice.

În aceeaşi ordine de idei, ingerarea alcoolului la orele 22,00 aşa cum a susţinut inculpatul, în nici un caz nu ar fi justificat acele limite de alcoolemie rezultate la expertiză, mai ales că la acea oră, curba eliminării alcoolului ar fi fost descendentă. Din acest punct de vedere, depoziţia martorului O.H. care a relatat că „în seara anterioară a petrecut ceva timp cu inculpatul, însă nu au consumat alcool, nici martorul dar nici inculpatul, este infirmată de însăşi declaraţia inculpatului care a arătat că a consumat alcool, în jurul orei 22,00, aceasta fiind, practic, apărarea sa în ceea ce priveşte valorile alcoolemiei calculate de către expert.

Relativ la martorii ascultaţi, este relevantă depoziţia martorului B. Agoston Edvin cealaltă persoană implicată în accident şi care a susţinut că în timp ce el discuta cu poliţiştii „inculpatul a dispărut de la faţa locului, probabil că cineva a să îl ia”, cu menţiunea că nu a putut preciza dacă poliţiştii s-au dus după el sau nu, imediat după ce au văzut că a dispărut. Aşadar, şi aceste susţineri vin, din nou, să contrazică susţinerile martorilor C.M. şi O.H. care au declarat că inculpatului i s-a permis să plece acasă.

O atare soluţie de achitare a inculpatului, pe considerentul că fapta nu există, este în totală contradicţie cu aceste considerentele expuse şi în mod evident, este netemeinică, întrucît din materialul probator administrat rezultă că inculpatul, în realizarea actului ilicit, a acţionat cu intenţie directă, respectiv, după ce în prealabil a consumat alcool, s-a urcat la volanul maşinii sale şi a condus-o pe drumurile publice, unde a şi făcut un accident uşor.

Astfel, aceste critici ale parchetului, expuse în motivele de apel, sunt întemeiate, iar instanţa de control judiciar şi le va însuşi, urmînd a dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea comisă.

Aşadar, se impune condamnarea acestui inculpat sub aspectul comiterii infracţiunii de conduce pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie ce depăşeşte limita legală – acuză reţinută în actul de inculpare şi dovedită de probele cauzei – însă, ţinând cont şi de circumstanţele personale ale acestuia, de faptul că se află la prima confruntare cu legea penală şi în declaraţiile date a descris modalitatea în care s-a angajat în câmpul infracţional, pedeapsa va fi coborâtă sub minimul special, în urma reţinerii acestor circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, cu raportare la art. 76 lit. d Cod penal. De asemenea, în ceea ce priveşte executarea pedepsei, instanţa, apreciind că scopul acestei poate fi atins şi fără executarea ei efectivă, se va orienta înspre modalitatea suspendării condiţionate a acesteia, în conformitate cu prevederile art. 81-82 Cod penal.

Sintetizând cele anterior expuse, în baza art. 379 pct.2 litera a Cod procedură penală, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara împotriva sentinţei penale nr. 103 din data de 18 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosar nr. 145/308/2010, se impune a fi admis şi, în consecinţă, va fi desfiinţată parţial sentinţa atacată.

În rejudecare, cu reţinerea art.74 lit. a Cod penal, raportat la art.76 lit. d Cod penal, îl va condamna pe inculpatul C.C. (fiul lui Constantin şi Margit, născut la 27 februarie 1986 în mun. Tg. Mureş, jud. Mureş, domiciliat în localitatea Sovata, cartier Bekecs, bloc E, scara 1, ap.14, jud.Mureş, , student, fără antecedente penale, având CNP 1860227260010) la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin.1 (fost art. 79 alin. 1) din OUG 195/2002 republicată.

Conform art.71 Cod penal inculpatului îi vor fi interzise ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a şi b Cod penal

Totodată, se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare astfel aplicată, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni, conform prevăzut art. 81 alin. 2 Cod penal şi va atrage atenţia inculpatului asupra condiţiilor şi consecinţelor revocării suspendării condiţionate, conform prevederilor art. 83 Cod penal.

De asemenea, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare se va constată suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, respectiv a drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Restul dispoziţiilor din sentinţa apelată – sub aspectul cheltuielilor judiciare – vor fi menţinute.

Pornind de la soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în cuantum de 30 RON, vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 aliniatul 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA, împotriva sentinţei penale nr.103 din 18.06.2010, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul penal nr.145/308/2010 şi, în consecinţă:

Desfiinţează integral hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

Condamnă pe inculpatul C.C., fiul lui Constantin şi Margit, născut la 27.02.1986 în Tg.Mureş, jud.Mureş, domiciliat în localitatea XXXXXX, jud.Mureş, cetăţean român, student, fără antecedente penale, având CNP XXXXXX

În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, raportat la art.74 lit.a şi art.76 lit.d C.pen., la pedeapsa de:

– 4 (patru) luni închisoare,

pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală.

Conform art.71 C.pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi b Cod penal, respectiv:

a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi

a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi

a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art.81 alin.1 C.pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 alin.1 C.pen., respectiv de 2 ani şi 4 luni, termen care se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În temeiul art.359 C.pr.pen., atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 C.pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art.71 alin.5 C.pen., pe durata termenului de încercare constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.pen., respectiv a drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art.191 alin.1 Cod pr.penală obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanţă.

În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 60 lei, rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 februarie 2011.

Preşedinte, Judecător,

Preşedinte, Judecător,

S.B. I.L.

S.B. I.L.

Grefier,

Grefier,

S.C.G.

RO M Â N I A

Extras din DECIZIA PENALĂ NR.52/A

—————————————————————————-

DISPUNE:

În temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA, împotriva sentinţei penale nr.103 din 18.06.2010, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul penal nr.145/308/2010 şi, în consecinţă:

Desfiinţează integral hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

Condamnă pe inculpatul C.C., fiul lui Constantin şi Margit, născut la 27.02.1986 în Tg.Mureş, jud.Mureş, domiciliat în localitatea XXXXXX, jud.Mureş, cetăţean român, student, fără antecedente penale, având CNP XXXXXX

În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, raportat la art.74 lit.a şi art.76 lit.d C.pen., la pedeapsa de:

– 4 (patru) luni închisoare,

pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală.

Conform art.71 C.pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi b Cod penal, respectiv:

În baza art.81 alin.1 C.pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 alin.1 C.pen., respectiv de 2 ani şi 4 luni, termen care se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În temeiul art.359 C.pr.pen., atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 C.pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art.71 alin.5 C.pen., pe durata termenului de încercare constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.pen., respectiv a drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art.191 alin.1 Cod pr.penală obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanţă.

În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 60 lei, rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 februarie 2011.

S.C.G.