O.U.G. nr. 195/2002 R, art. 85 alin. 2
Pentru existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii incriminate de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 R, este necesar ca subiectul activ să pună în circulaţie sau să circule pe drumurile publice cu un autovehicul cu număr fals de înmatriculare. Prin fals se înţelege contrar adevărului, mincinos, neautentic, imitat, iar prin număr fals de înmatriculare se înţelege orice număr înscris pe tăbliţele montate la locurile rezervate acestora pe un autovehicul, număr care nu corespunde adevărului, respectiv nu corespunde unei înscrieri reale a autovehiculului în evidenţele autorităţii competente să efectueze înmatricularea. În acest sens, este fals nu numai un număr imaginar aplicat unui autovehicul înmatriculat ori neînmatriculat, ci şi un alt număr decât cel real atribuit unui anumit autovehicul, sau un număr real pe care, la un moment dat l-a avut un autovehicul, dar care şi-a pierdut valabilitatea. În toate aceste cazuri se creează o aparenţă contrară adevărului, sancţionată de legea penală. Pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii în discuţie, nu se cere ca numărul sub care circulă autovehiculul să fi fost falsificat în sens fizic, material.
Prin sentinţa penală nr. 886/10 noiembrie 2010, Judecătoria Miercurea Ciuc:
-în baza art. 85 alin.1 din O.U.G. 195/2002-R cu aplicarea , art.74 lit.a, c 76 lit.d Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul N.B. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
-în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art. 85 alin.2 din O.U.G. 195/2002-R.
-în baza art. 81 Cod penal., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
-în baza art. 191 C.pr.pen., l-a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în sumă de 400 lei.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că la data de 12 aprilie 2010, inculpatul, în timp ce a conducea autoturismul marca Alfa Romeo, cu numărul de identificare…………, a fost oprit pentru un control de rutină pe strada Bolyai din Miercurea Ciuc, ocazie cu care s-a constatat că autoturismul condus de către inculpat nu a fost înmatriculat iar numerele de înmatriculare provizorii care au fost montate pe autoturism au fost eliberate pentru un alt autoturism.
Inculpatul a contestat această stare de fapt, justificând comiterea infracţiunii de eroarea în care se afla determinată de neglijenţa angajatului său care nu a montat numerele eliberate pentru autoturismului condus de către el .
Susţinerea inculpatului este infirmată de Serviciu Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor , care atestă că autoturismul marca Alfa Romeo, cu numărul de identificare…….., la data de 12 aprilie 2010, nu figura înmatriculat sau autorizat să circule provizoriu. Pentru acelaşi considerent, instanţa a înlăturat şi declaraţia martorului D.L.
În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin.1 din O.U.G. 195/2002-R .
În ce priveşte pedeapsa pe care a aplicat-o inculpatului, pornind de la prevederile art.72 Cod pen şi dispoziţiile art.52 Cod penal, prima instanţă a observat că fapta inculpatului în modalitatea în care a fost comisă prezintă pericol social.
Inculpatul, potrivit fişei de judiciar, nu are antecedente penale, în societate este cunoscut ca o persoană cu un comportament corespunzător, împrejurări ca pledează în favoarea inculpatului ca circumstanţe atenuante.
Din comportamentul acestuia anterior comiteri faptei rezultă că inculpatul nu prezintă pericol pentru comunitate, astfel încât riscul ca inculpatul să comită fapte asemănătoare este scăzut.
În privinţa individualizării executării pedepsei, instanţa a observat circumstanţele personale ale inculpatului, din care rezultă că scopul pedepsei poate fii atins chiar şi prin neexecutare în regim penitenciar, că prezenta condamnare va constituit un suficient avertisment pentru inculpat, astfel încât a suspendat condiţionat executarea sancţiunii aplicate.
În privinţa infracţiunii de conducere a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prima instanţă a constatat că numărul de înmatriculare provizoriu aflat pe autoturismul condus de inculpat a fost atribuit în mod legal unui alt autoturism, în aceste condiţii inculpatul, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, nu a întreprins vreo acţiune de contrafacere, alterare, scriere sau subscriere a numărului de înmatriculare montat pe autoturismul său. Astfel, infracţiunii de conducere a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 85 alin.2 din OUG 195/2002-R, îi lipseşte latura obiectivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc şi inculpatul. Procurorul a criticat temeinicia dispoziţiei de achitare, susţinând, similar motivelor de recurs, că materialul dosarului confirmă îndeplinirea elementului material al infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare. Inculpatul a contestat temeinicia soluţiei de condamnare, precizând că faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat îi lipseşte pericolul social al unei infracţiuni.
Prin decizia penală nr. 39/8 martie 2011, Tribunalul Harghita, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen., a respins ca nefondate apelurile procurorului şi inculpatului, obligându-l pe acesta din urmă să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în al doilea grad.
În motivarea acestei decizii, tribunalul a subliniat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de conducere a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, instanţa de prim grad a stabilit corect că inculpatul nu a întreprins vreo acţiune de contrafacere, alterare, scriere sau subscriere a numărului, acesta fiind eliberat legal unui alt autovehicul şi astfel lipseşte latura obiectivă a infracţiunii. Astfel,critica adusă prin apelul parchetului este nefondată.
Este nefondat şi apelul inculpatului, întrucât fapta acestuia de a conduce un autovehicul neînmatriculat este dovedită şi prezintă pericolul social al unei infracţiuni. Circumstanţele personale ale inculpatului apelant se reflectă în pedeapsa sub minimul special aplicată de judecătorie şi prin stabilirea modalităţii de a acestei pedepse, fără privare de libertate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpatul şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
În motivarea căii de atac, inculpatul contestă temeinicia hotărârii Tribunalului Harghita, prin care i-a fost respins apelul formulat de el împotriva sentinţei penale nr. 886/10 noiembrie 2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc. Precizează că în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii activităţii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, precum şi faţă de persoana sa, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind vădit lipsită de importanţă. astfel, soluţia corectă care trebuia adusă litigiului era de achitare a sa, în temeiul art. 10 lit. b1 C. pr. pen.
În motivarea recursului, procurorul contestă legalitatea deciziei penale a tribunalului, prin care i-a fost respins apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 886/10 noiembrie 2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, aceasta întrucât atât instanţa de apel, cât şi instanţa de prim grad au ajuns la concluzia că infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 R, reţinută în sarcina inculpatului N.B. nu subzistă în cauză sub aspectul laturii obiective. Această concluzie este urmarea unei confuzii făcute de cele două instanţe între elementul material al infracţiunii deduse judecăţii în prezenta cauză cu cel al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale. Susţine că, în raport de activitatea inculpatului, latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 R este realizată, la fel şi celelalte elemente constitutive ale aceste infracţiuni, astfel că soluţia legală care trebuia pronunţată era aceea de condamnare şi nu cea de achitare la care s-au oprit instanţele de fond.
Analizând recursurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 3374/258/2010 al Tribunalului Harghita şi al dosarului cu acelaşi număr al Judecătoriei Miercurea Ciuc, a motivelor invocate, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale inculpatului, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se reţin următoarele:
1. Asupra recursului inculpatului, în ceea ce priveşte modalitatea de rezolvare a apelului promovat de acesta împotriva sentinţei penale nr. 886/10 noiembrie 2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, decizia Tribunalului Harghita este la adăpost de critici.
Astfel, argumentele prezentate de instanţa de al doilea grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit asupra căii de atac a acuzatului, prin decizia penală nr. 39/8 martie 2011, sunt pertinente şi nu suportă nicio corectură ori adăugare din partea instanţei de recurs. Prin urmare, recursul declarat de inculpatul N.B. este nefondat, aşa încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. Pen., vom dispune respingerea căii ordinare de atac declarate.
Asupra motivelor de recurs ale inculpatului, nu le vom primi şi, în acord cu tribunalul, subliniem şi noi că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prezintă gradul de pericol social al infracţiunii, în acest sens, am luat drept criterii modalitatea concretă în care inculpatul a săvârşit fapta dedusă procedurilor, lezarea legalităţii circulaţiei pe drumurile publice, precum şi atitudinea acuzatului în timpul şi ulterior comiterii activităţii infracţionale deduse judecăţii -avem aici în vedere afirmaţiile făcute în faţa primei instanţe, prin care a încercat să acrediteze ideea după care altcineva ar fi montat plăcuţele provizorii de înmatriculare, el necunoscând că acestea aparţin altui autoturism şi că valabilitatea lor expirase.
Comportamentul ireproşabil al inculpatului în familie şi societate înaintea săvârşirii infracţiunii, precum şi prezentarea lui la chemările autorităţilor judiciare au fost valorificate în prim grad prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare fixate.
2. Asupra recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
a) Potrivit dovezilor administrate în cauză, la data de 12 aprilie 2010, în jurul orei 15:00, inculpatul N.B. a condus pe raza municipiului Miercurea Ciuc autoturismul marca „Alfa Romeo”, cu număr de identificare………., neînmatriculat în România, pe care montase plăcuţe cu număr provizoriu de înmatriculare…….., număr care fusese atribuit la data de 16 iulie 2009 pentru autoturismul marca „Ford”, deţinut tot de inculpat, şi care expirase din data de 14 august 2009.
În drept, această activitate a inculpatului constituie elementele infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 R.
Pentru existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii incriminate de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 R, este necesar ca subiectul activ să pună în circulaţie sau să circule pe drumurile publice cu un autovehicul cu număr fals de înmatriculare. Prin fals se înţelege contrar adevărului, mincinos, neautentic, imitat, iar prin număr fals de înmatriculare se înţelege orice număr înscris pe tăbliţele montate la locurile rezervate acestora pe un autovehicul, număr care nu corespunde adevărului, respectiv nu corespunde unei înscrieri reale a autovehiculului în evidenţele autorităţii competente să efectueze înmatricularea. În acest sens, este fals nu numai un număr imaginar aplicat unui autovehicul înmatriculat ori neînmatriculat, ci şi un alt număr decât cel real atribuit unui anumit autovehicul, sau un număr real pe care, la un moment dat l-a avut un autovehicul, dar care şi-a pierdut valabilitatea. În toate aceste cazuri se creează o aparenţă contrară adevărului, sancţionată de legea penală. În orice caz, pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii în discuţie, nu se cere ca numărul sub care circulă autovehiculul să fi fost falsificat în sens fizic, material, aşa cum au pretins primele două instanţe.
Constatând că fapta există, că a fost săvârşită de inculpatul N.B. cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, pretinse de textul art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 R, în temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 C. pr. pen., vom dispune condamnarea inculpatului şi pentru comiterea acestei infracţiuni.
La individualizarea judiciară a pedepsei pe care o vom stabili, vom urmări criteriile prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), însemnând gradul de pericol social concret al infracţiunii, oglindit în împrejurările comiterii actelor materiale, în motivaţia avansată de inculpat în declaraţiile făcute în cursul urmăririi penale, în urmarea de pericol cauzată circulaţiei în condiţii optime pe drumurile publice; persoana inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală şi care a răspuns chemărilor autorităţilor judiciare, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 R. Totodată, comportamentul conform normelor de convieţuire socială adoptat anterior faptei şi înfăţişarea lui înaintea autorităţilor judiciare justifică reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a şi c C. pen.
În lumina celor de mai sus, o pedeapsă de 3 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare, prev. de art. 85 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 R, cu reţinerea art. 74 alin. 1 lit. a şi c C. pen. şi aplicarea art. 76 alin. 1 lit. d C. pen., este proporţională şi satisface în concret şi în mod eficient obiectivele reinserţiei sociale şi prevenţiei generale.
Constatând că faptele deduse judecăţii sunt săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni, în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b C. pen., vom contopi pedeapsa de 3 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 886/10 noiembrie 2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, cu pedeapsa de 3 luni închisoare, stabilită inculpatului prin prezenta decizie şi vom aplica pedeapsa de 3 luni închisoare.
În raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite şi persoana inculpatului, aşa cum a fost descrisă mai sus, este justă şi vom menţine dispoziţia primei instanţe vizând suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, scopurile pedepsei putând fi atinse şi fără executarea efectivă a acesteia.
b) Judecătoria Miercurea Ciuc deşi a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa principală a închisorii pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 R., a omis să-i impună inculpatului şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1 C. pen. a cărei aplicare este obligatorie, independent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale fixate. Caracterul obligatoriu al pedepsei accesorii rezultă din natura acesteia –sancţiune care decurge din condamnarea la pedeapsa principală a închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, fără să intereseze în primul caz, sub aspectul aplicabilităţii, operaţiunea ulterioară, a individualizării modalităţii de executare a închisorii. Ceea ce prezintă importanţă atunci când instanţa dispune suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este că, potrivit art. 71 alin. 5 C. pen., executarea pedepsei accesorii se suspendă de drept.
Omisiunea Judecătoriei Miercurea Ciuc poate fi complinită în recursul procurorului, promovat în agravare. În consecinţă, prin prezenta decizie, potrivit art. 71 C. pen., vom interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a teza a II-a şi b C. pen.
Conform art. 71 alin. 5 C. pen., vom constata suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
