De asemenea, condamnatul şi-a motivat cererea pe aceea că la prima judecată în fond a cauzei a fost absent, pentru aceea că a fost plecat în Spania, la lucru.
La termenul de la data de 12.08.2011, ţinând seama de dispoziţiile art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004 care stabilesc imperativ faptul că, dacă extrădatul a fost condamnat în lipsa sa, va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea dispoziţiilor art.32 alin.1 din acelaşi act normativ, instanţa a admis în principiu cererea de rejudecare formulată de petentul condamnat T.E., în baza dispoziţiilor art.404 C.proc.pen.
În cauză s-a administrat proba cu acte, respectiv actele şi lucrările dosarului nr.331/259/2010 al Judecătoriei Mizil şi dosarul nr.1669/259/2010 (număr comun al dosarelor instanţelor de control judiciar).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Prin cererea de rejudecare a faptelor, pentru care s-a pronunţat Sentinţa penală nr.44/19.03.2010 de către Judecătoria Mizil, în Dosarul nr.331/259/2010, formulată de către condamnatul T.E., adresată iniţial Judecătoriei Mizil la data de 12.10.2010, acesta a solicitat reanalizarea pedepsei penale finale în cuantum de 3 ani şi 6 luni închisoare, în urma reţinerii circumstanţelor reale ale săvârşirii faptelor prevăzute de art.86 alin.1 şi 89 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată şi de art.208-209 alin.1 lit.e şi g C.p., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie, fără încuviinţarea poliţiei, şi furt calificat, fapte săvârşite la data de 11/12.05.2009, circumstanţele personale ale condamnatului, precum şi pericolul social concret mult mai redus decât cel reţinut de sentinţa iniţială pronunţată.
Fiind îndeplinite condiţiile art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004 care stabilesc imperativ faptul că, dacă extrădatul a fost condamnat în lipsa sa, va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea dispoziţiilor art.32 alin.1 din acelaşi act normativ, instanţa a admis în principiu cererea de rejudecare formulată de petentul condamnat T. E. , în baza dispoziţiilor art.404 C.proc.pen.
La termenul de la data de 26.08.2011, condamnatul T.E. a solicitat instanţei rejudecarea sa în condiţiile aplicării disp.art.3201 C.proc.pen. – cerere în urma căreia acesta a declarat faptul că recunoaşte săvârşirea celor trei infracţiuni pentru care s-a pronunţat deja soluţia atacată şi că îşi însuşeşte probele deja admise în totalitate.
În ceea ce priveşte cererea privind rejudecarea condamnatului T. E., din perspectiva disp.art. 3201 C.proc.pen., instanţa urmează să o califice ca fiind admisibilă, motivat de faptul că aceasta reprezintă o modificare a Codului penal din punctul de vedere al dreptului substanţial şi anume acela al modificării limitelor speciale ale pedepselor prevăzute de legiuitor pentru cele trei infracţiuni săvârşite de condamnatul T. E.
În speţă, în virtutea considerentelor mai sus evocate, instanţa va face trimitere şi la disp.art.13 C.pen.(mitior lex) care stabilesc faptul că în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii/infracţiunilor şi până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă -, în cazul de faţă „legea cea mai favorabilă” fiind în sine procedura specială – disp. art. 3201 C.proc.pen. cu proceduri noi şi în ceea ce priveşte dreptul penal substanţial, respectiv noile limite speciale ale pedepselor ce vor fi aplicate în condiţiile în care inculpatul/condamnat recunoaşte săvârşirea celor trei infracţiuni şi îşi însuşeşte în totalitate probele administrate în etapa urmăririi penale(sau în etapa judecării iniţiale pe fond, cum este cazul în speţă).
Urmare a acestor consideraţii, instanţa în baza disp.art.5221 C.proc.pen., va admite cererea de rejudecare formulată de inculpatul T. E., cu aplicarea art.3201 C.proc.pen., în sensul luării în considerare a limitelor reduse cu o treime a pedepselor cu închisoarea stabilită de legiuitor pentru săvârşirea infracţiunilor de : 1) conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere – art.86 alin.1, din O.U.G.nr.195/2002 republicată , 2) părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie, fără încuviinţarea poliţiei – 89 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată şi 3) furt calificat – art.208-209 alin.1 lit.e şi g C.p., fapte săvârşite la data de 11/12.05.2009 -, având însă în vedere şi gradul de pericol concret redus al ultimelor două infracţiuni (valoarea prejudiciului fiind de 50 lei).
În baza dispoziţiilor legale evocate în paragraful anterior, instanţa urmează să dispună anularea Sentinţei penale nr.44/19.03.2010 pronunţată de Judecătoria Mizil în Dosarul nr.331/259/2010 şi a Mandatului de al închisorii nr.62/6.04.2010, urmând să se emită un nou mandat de executare a pedepsei cu închisoarea.
În baza disp.art.15 din legea nr.302/2004, instanţa a dispus computarea din durata pedepsei finale aplicate inculpatului T.E. a oricărei forme de privare de libertate ce a avut legătură cu faptele penale ce fac obiectul rejudecării, până la zi.
Instanţa va aplica inculpatului T. E. dispoziţiile art.71 şi 64 lit.a-c C.pen., cu executarea dreptului de a alege.
În baza disp.art.61 C.p., instaţa va menţine liberarea condiţionată a inculpatului pentru restul de pedeapsă neexecutat de 652 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr.233/10.02.2004 pronunţată de Judecătoria Buzău.
Pentru soluţionarea laturii civile a cauzei, având în vedere lipsa oricărei contestaţii a inculpatului, în baza disp.art.346 C.proc.pen. rap.la art.998 C.civ., instanţa va obliga inculpatul la 50 lei despăgubiri civile către partea civilă M. C.
Văzând şi disp.art.191 C.proc.pen., instanţa va obliga inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, 400 lei, onorariu apărător din oficiu, în cele două etape ale judecăţii pe fondul cauzei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, către Baroul de Avocaţi Prahova, dacă onorariul în valoare de 200 lei deja stabilit prin sentinţa ce a fost anulată prin prezenta sentinţă nu a fost deja avansat
